Contextul in care apare planul Marshall

Contextul in care apare planul Marshall

Alianta dintre invingatorii lui Hitler ia sfậrsit odata cu incheierea rǎzboiului. Europa si intreaga lume sunt acum impartite in doua tabere: estul dirijat de sovietici si vestul de S.U.A.

Tặrile europene fie cặ erau invingatoare sau invinse sunt supuse in aceasta perioada unei profunde crize economice. Germania, Franta, Marea Britanie, Italia isi vǎd acum produs national brut scǎzand cu rapiditate in raport cu perioada interbelica . Treptat dar sigur Europa inceteaza sa mai fie nucleul in jurul caruia se conturau relatiile internationale si schimburile comerciale.

U.R.S.S se confruntǎ cu o cifra a victimelor de rǎzboi uriasa- 26 milioane de morti-, cu pierderi economice ce echivaleza cu produsul national brut pe 6 ani. Se bucura in schimb de mari castiguri teritoriale , reusind sa-si creeze un brau de securitate.

S.U.A este singurul stat beligerant care nu se vede foarte afectat de razboi. Mai mult, comparativ cu celelalte state are un numar al victimelor de razboi foarte mic-300.000 de oameni. Marele avantaj pe care S.U.A il capata in urma rǎzboiului este in domeniul economic: are un produs national brut de douǎ ori mai mare ca cel din anii interbelici, se bucura de un potential industrial ridicat, dolarul devine moneda schimburilor internationale , detin cea mai mare flota comerciala mondiala si sunt principala putere militarǎ. Principala problemǎ a capitalistilor americani, din aceastǎ perioadǎ, este gǎsirea unei solutii pentru mentinerea profiturilor obtinute. Singura solutie erǎ gǎsirea unor noi piete de desfacere si a unor noi sfere de investitie a capitalului. Acesta este momentul in care americani se indeparteaza de politica izolationista, inteleg ca este si in intresul lor ca Europa sǎ se restabileascǎ economic si inteleg cǎ ei sunt cei mai in masura sa ajute tǎrile europene sǎ se refacǎ.

Planul Marshall

La 5 iunie 1947 un grup de vizitatori-literati, savanti, militari, politicieni- a venit la Cambridge pentru a primi anumite grade onorifice din partea universitatii Harvard. Printre acestia se afla si secretarul de stat, George Marshall. Acesta mai fusese invitat la Harvard in mai multe randuri dar de fiecare datǎ refuzase invitatiile motivandu-si absenta datoritǎ obligatiior pe care le avea mai intai ca sef de stat-major si apoi ca trimis prezidential in China. In 1947, Marshall mai primeste o invitatie pe care o refuza in primǎ fazǎ dar apoi se razgandeste si anuntǎ ca va veni si nu numai atat anuntǎ si cǎ doreste sǎ tinǎ un mic discurs. Aceastǎ rǎzgậndire a lui Marshall intervine in urma unor lungi dezbaterii in cadrul Departamentului de Stat si in administratia Truman cu privire la situatia economicǎ, politicǎ, si sociala din Europa dupǎ rǎzboi.

Marshall alǎturi de alti reprezentati de seamǎ ai clasei politice americane au infiitat Oficiul pentru Planificare Politicǎ, organism care a prezentat un prim raport de solutinare a crizei din Europa. Raportul pe care acest oficiu l-a intocmit preciza cǎ refacerea Europei nu trebuie facutǎ dupǎ un plan pus la punct intr-un birou de la Washington ci prin planuri gậndite de europeni care trebuiesc aplicate pe proria lor responsabilitate . Tot in acest raport se fǎcea precizarea cǎ ajutorul dat de S.U.A nu trebuie dirijat spre combaterea comunismului, chiar dacǎ acesta incearca sa profite de situatia economicǎ  in folos propriu. Mai mult chiar si tǎrile comuniste puteau beneficia de ajutorul acordat pentru restabilirea economica.

Datoritǎ rapiditǎtii cu care se deteriora situatia in Europa, Marshall a hotarat ca trebuie sa folosesca intalnirea de la Harvard drept o rampa de lansare a noului proiect. Astfel la 5 iunie 1947 Marshall a expus intr-un discurs calm raportul intocmit de administratia americanǎ pentru criza din Europa. In cadrul discursului el a fǎcut precizarea cǎ "politica noastra nu este indreptatǎ impotriva niciunei tǎri sau doctrine, ci impotriva foamei, sǎraciei, disperǎrii si haosului"

Organizatia Europeanǎ de Cooperare Economicǎ

Dupǎ trei sǎptamậni de la rostirea discursului a avut loc o intalnire intre ministri de externe ai Marii Britanii, Frantei si Rusiei, la Paris. La intalnire a fost discutatǎ posibilitatea acceptǎrii aplicǎrii acestui plan. La conferintǎ a fost prezentat un plan de lucru elaborat de guvernul francez, plan la care aderǎ si guvernul britanic dar asupra cǎruia, delegatia sovietica ridica mari semne de intrebare. Rusii considerau cǎ trebuiau stabilite necesitatile economice de ajutor american ale tǎrilor europene sub forma de credite si mǎrfuri si cǎ nu trebuie intocmit un program economic atotcuprinzǎtor pentru toate tǎrile europene. Ei isi justificau aceastǎ atitudine, motivậnd cǎ in multe tǎri sunt in desfasurare mai multe planuri de dezvoltare nationalǎ, si cǎ in altele nu existǎ nici un fel de program. De asemenea ei considerau cǎ interventia unui organism international in economia interna reprezenta o grava stirbira a suveranitatii. Acestea sunt doar o parte din motivele care au determinat Uniunea Sovieticǎ sǎ se retragǎ din cadrul conferintei si mai apoi sǎ refuze aplicare planului Marshall atật in Rusia cật si in statele satelit. In lunile urmǎtoare tǎrile europene au formulat un rǎspuns pozitiv la propunerea guvernului american. Urma insa o perioada destul de grea: adoptarea planului de catre Congres. Comunistii au fost cei care le-au dat o mana de ajutor in vederea aprobarii, prin lovitura de stat data in Ceholosavacia si prin moartea(dubioasa) a lui Jan Masarik.

La trei saptamani dupa aceste evenimente planul Marsahall a fost aprobat.

La 12 iulie 1947 a avut loc Conferinta de Cooperare Economica Europeana in timpul careia a fost intocmit bilantul nevoilor economice commune.

La 16 aprilie 1948 este semnata conventia instituind Organizatia Europeana de Cooperare Economica. Principalele obiective ale noului organism sunt: promovarea cooperarii intre statele europene in care se aplica planul Marshall, dezvoltarea comertului intre acestea, si crearea unui sistem multilateral de plati.

La acest organism au aderat 16 tari: Franta, Marea Britanie, Italia, Portugalia,Irlanda, Grecia, Olanda, Islanda, Belgia, Luxemburg, Elvetia, Turcia, Austria, Danemarca, Suedia, Norvegia.

Deciziile in aceasta organizatie erau luate in unanimitate in Consiliu. In Consiliu, prezidat de figuri celebre ale epocii: Paul Van Zeeland, Anthony Eden, Paul-Henri Spank, se intalneau reprezentatii tuturor statelor membre. In cadrul organizatiei a fost infiintat un comitet executiv, care avea putere decizionala intre intalnirile plenare ale Consiliului, si alte comitete care se ocupau de diverse domenii ca:agricultura, mancarea, combustibilii, fierul si otelul.

Europenii au beneficiat de acest ajutor pana in 1951 cand ajutorul economic este sistat. Din 1961 O.E.C.E devine O.E.D.C organism ce se ocupa cu promovarea comertului liber si care isi mareste nr de state membre.

Realizari si nerealizari

Marea realizare a planului Marshall a fost indeplinirea principalului obiectiv pe care si l-a propus- restabilirea economiei europene in majoritatea statelor in care a fost aplicat. Insa a existat si o pata neagra si anume refuzul tarilor comuniste de a participa la acest proiect.

In 15 aprilie 1947 are loc o intrevedere intre Marsahll si Stalin, intalnire ce a dat o noua turnura relatiilor sovieto-americane.

Dupa acea intalnire Marshall a ramas cu impresia ca Stalin urma sa se folosesca de economia degradata din tarile occidentale pentru a le atrage in tabara comunista . Insa interpretarea pe care Marshall a dat-o indemnului de rabdare a lui Stalin era cu totul gresita pentru ca U.R.S.S inca se resimtea dupa razboi si era practic imposibil sa intretina o politica expansionista intr-o sfera de influenta americana.

Planul Marshall era cu totul inovativ pentru sovientici pentru ca spre deosebire de doctrina Truman acesta nu cuprindea niciun element anti-comunist sau anti-sovietic. Din acest motiv au existat sovaieli in tabara sovietica cu privire la acceptarea sau respingerea proiectului. Sovietici dadeau planului doua interpretari: economica si politica. Cea economica era o interpretare pozitiva-U.R.S.S nu era suspicioasa cu privire la intentiile S.U.A dar interpretarea din punct de vedere politic era cu totul diferita. Se considera ca planul Marshall urmarea trei obiective: izolarea Uniunii Sovietice, integrarea celor trei zone de ocupatie din Germania in sistemul capitalist, desprinderea tarilor din tabara comunista, de U.R.S.S. Astfel din acest punct de vedere Uniunea Sovietica ar fi pierdut toate avantajele obtinute in razboi.

Sovaielile sovieticilor s-au finalizat prin decizia de a respinge planul Marshall; ei au interzis tuturor tarilor din sfera de influenta sovietica sa accepte aplicarea acestui program.

Practic, la originea respingerii planului Marshall de catre rusi a stat perceptia gresita a lui Marshall respectiva a lui Stalin cu privire unul la intentia celuilalt    nascandu-se astfel asa-zisa dilema de securitate

Bibliografie

Pascal, Boniface, relatiile Est-Vest 1945-1991, ed Institutl European, Iasi, 1998

Florin, Constantiniu, De la razboiul fierbinte la razboiul rece, ed. Corint, Bucuresti, 1998

Fontaine, Andre, Istoria Razboiului Rece, ed. Militara, Bucuresti, 1992

Thomas, Parish, Enciclopedia Raboiului Rece, ed. Universul Enciclopedic, Bucuresti, 2002