Conceptele de productie, produs, intreprindere de productie, inginerie si management si evolutia in timp a intreprinderii industriale si a managementului aferent

1. Conceptele de productie, produs, intreprindere de productie, inginerie si management si evolutia in timp a intreprinderii industriale si a managementului aferent.

Productia

Activitatea sociala in care oamenii exploateaza si prelucreaza resursele naturale cu ajutorul mijloacelor de productie in scopul realizarii de bunuri materiale si servicii denumite produs.

Produsul

Notiune cu caracter larg care include tot ceea ce tine de necesitatile si cerintele umane.

Intreprinderea de productie

Orice forma de organizare si conducere a productiei, autonoma patrimonial si autorizata conform legilor sa realizeze produse.

Obiectivele intreprinderii sunt de natura:

Economica

Cresterea cifrei de afaceri

Obtinerea de profit

Pentru realizarea obiectivului trebuie:

corelarea factorilor de productie pentru rezultate optime

distribuirea judicioasa a veniturilor obtinute

Sociala - datorat desf. activitatii intr-un mediu social

Pentru realizarea obiectivului:

Fata de salariati:

Creerea conditiilor de munca

Promovare

Salarizare

Fata de consumatori:

Produse calitative

Informatii complete despre produs.

Produse realizate trebuie sa fie in concordanta cu structura, cantitatea, calitatea impusa de cererea pietei de consum si cu obtinerea de profit.

Ingineria

Profesiunea inginerului - (specialist cu pregatire tehnica si teoretica -invatamant superior - care presteaa o activitate tehnica de proiectare, cercetare, de organizare si conducere a proceselor tehnologice dintr-o intreprindere).

Ramura a stiintelor aplicative care urmareste asigurarea pregatirii tehnice si teoretice a inginerilor;

urmareste utilizarea resurselor naturale si umane in folosul omenirii.

Management

Stiinta care studiaza metodele, regulile si instrumentele de conducere, formalizarea lor stiintifica si includerea acestora intr-o conceptie coerenta a procesului de conducere.

2. Modelarea, mijloc de studiu in IMSP (ce inseamna inginerie si management; notiunea de modelare).

Modelarea

Ansamblul de activitati ce definesc o serie de relatii intre cei trei factori implicati in proces:

realitate - om - model

Model

Reprezentarea simplificata a realitatii - abstracizarea unui obiect fizic real si a unor caracteritici/concepte ale acestuia sau a unei idei.

Fundamentul modelarii

Existenta unor similitudini matematice sau fizice intre realitate si model

Cu cat mai multe similitudini cu atat exista posibilitatea de a descrie corect realitatea prin model.

Utilitatea modelului

Usurinta pe care o ofera in studierea si analizarea obiectului / ideii reprezentate.

Clasificare

1. Modul de reprezentare a propietatilor obiectului modelat

a) modele iconice: (statii pilot, modele tridimensionale)

utilizeaza / concretizeaza propietati si caracteristici ale obiectului

are forma si aspect identic cu obiectul

marime redusa la scara

modele analogice: (grafice de urmarire, diagrame de reprezentare)

materializeaza anumite prop. ale obiectului real prin modalitati schematice/software;

inlocuiesc o prop. cu alta (nu are aspectul apropiat de realitate);

modele simbolice (modele matematice, diagrame/scheme de proces cu simboluri)

utilizeaza cifre, litere, simboluri pentru reprezentarea propietatilor, caracteristicilor ale obiectului

2. Modul de reprezentare a relatiilor dintre componentele obictului modelat:

a)  modele structurale (org. Intreprinderii; schema structurala a masinii unelte)

pun in evidenta elementele componente ale modelului si relatiile dintre ele

b)  modele functionale (legea de variatie a turatiei de iesire dintr-o cutie de viteze fata de turatie de iesire)

exprima cu ajutorul relatiilor matematice dependenta iesirilor de intrari.

3. Modul de reprezentare a evolutiei obiectului modelat

a. model algoritmic

bazat pe scheme de calcul riguros stabilite si care presupun realizarea unor iteratii

b. model de simulare

imita modul de desfasurare a evenimentelor asociate realitatii modelate fara reproducerea acestora.

c. modele euristice

Utilizeaza anumite reguli (neriguroase pentru modificarea comportarii obiectului modelat.

Utilitatea modelelor

ajutor pentru intelegere si gandire;

ajutor pentru comunicare, instruire si cunoastere;

instrument pentru previziune, comanda (decizie) si control.

3. Conceptul de sistem. Elemente definitorii si modalitati de prezentare in IMSP

Definitie

Grupare de elemente materiale/nemateriale, interdependente, care respecta un ansamblu de reguli de functionare si care actoneaza impreuna pentru atingerea unui obiectiv comun.

Caracteristici definitorii

Functia (rolul, scopul) - defineste aspectul fundamental respectiv motiveaza necesitatea.

Intrarile - elementele care precizeaza marimile care sunt introduse in structura sistemului si care sunt supuse relatiilor din interiorul acestuia;

iesirile - elemente care precizeaza marimile obtinute ca rezultat al functionarii sistemului;

procesul - element definitoriu care precizeaza ansamblul d operatiuni desfasurate intre receptionarea intrarilor si elaborarea iesirilor;

metodele (CUM?) - elemente care precizeaza mjloacele prin care se indeplinesc operatiile componente ale sistemului;

procedee - elemente ce descriu in detaliu modul de functionare a sistemului;

precizeaza ordinea si continutul operatiunilor (CE?)

precizeaza ordinea si timpul de executie (CAND?)

mediul - elementul care precizeaza totalitatea foctorilor externi care intervin in functionarea sistemului.

Aspecte definitorii

Structura sistemului - exprima controlul si modul de aranjare a elementelor componente;

pe structura se marcheaza:

interactiunile dintre elementele componente precum si dintre elementele componente si mediu.

Functionarea sistemului - regulile ce determina relatiile dintre elementele sistemului.

Scopul sistemului - motivarea aparitiei, dezvoltarii si functionarii acestuia.

4. Conceptul de sistem si modelarea sistemica in IMSP

Sistemul presupune o anume proioritate a intregului asupra partilor componente.

Analiza sistemului se face prin studiul raportului dintre partile componente si dintre partile componente si mediu.

Etapele procesului de modelare sistemica

Observarea realitatii - culegerea de informatii despre sistem;

interpretarea si analiza informatiilor

• selectarea informatiilor utile;
• clasificare
• ordonarea dupa anumite criterii
• gruparea elementelor in subsisteme (fizice, functionale)
• explicitarea limitelor subsistemelor

elaborarea modelului

• stabilirea variabilelor exogene ale sistemului
• stabilirea variabilelor endogene ale sistemului
• stabilirea parametrilor si constantelor
• stabilirea modelului sistemului

validarea modelului

• are ca obiectiv asigurarea analistului ca modelul creat (elborat) descrie cu o precizie suficienta comportarea obiectului real;
• poate conduce la modificari ale modelului elaborat initial

implementarea modelului

• are ca obiective punerea in practica a modelului elaborat
• observarea efectelor reale ale utilizarii acestuia;

schema

Pentru optimizarea conducerii sistemelor cele mai utile modele sunt cele simbolice (cele mai abstracte). Cele mai utilizate dintre acestea sunt modelele tip intrare - iesire si modelele analitice.

Modele de intrare - iesire

• Bazat pe concepte din teoria multimilor
• Legaturile dintre elementele sistemelor si mediu sunt legaturi tip cauza - efect.

Descriere matematica:

S =

Unde

X= vectorul variabilelor de intrare

Y=(y1, y2, y3.yn} vectorul variabilelor de iesire

A = structura (matricea) de trasformare a sistemului

Timpul trebuie asociat si variabileor de intrare si celor de iesire si matricii de transformare.

X(t)=

Sistemul este complet definit daca sunt determinate functiile:

f(functia dinamica)

g(functie de iesire)

astfel incat:

Proprietatile sistemelor oarecare

Observabilitatea - Un sistem este observabil daca atunci cand cunoastem variabilele de intrare X si cele de iesire Y putem deduce cel putin o matrice de transformare A respectiv o matrice de transformare M

Controlabilitatea - un sistem este controlabil daca poate fi adus intr-un timp finit dintr-o stare initiala in una finala printr-o comanda convenabil aleasa.

Adaptabilitatea -un sistem este adaptabil daca in timpul functionarii poate realiza anumite conditii suplimentare impuse lui x si lui y

Decomposabilitatea - un sistem este decompozabil daca si numai daca poate fi descompus in subsistemele Si=, i=1,2p astfel incat S(t) =

Stabilitatea - un sistem este stabil daca pentru un anumit set dat de intrari sau conditii initiale prezinta un anumit raspuns (marimi de iesire) si daca la variatii ale intrarilor rezulta un raspuns apropiat de primul.

5. Conceptul de sistem cibernetic. Autoreglarea in IMSP

Cibernetica - stiinta ca are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si organismele vii.

Toate sistemele de comanda si control (sisteme de conducere) sunt caracterizate de o structura principala unica determinata de existenta a doua tipuri de legaturi intre sistemul de conducere si sistemul condus:

• legatura directa - utilizata pentru transmiterea comenzilor, deciziilor de la sistemul conducator la sistemul condus;
• legatura inversa (feed-back) utilizata pentru transmiterea informatiei de urmarire si control de la sistemul condus la sistemul de conducere.

Sistemul cibernetic - o reuniune de sisteme caracterizata de propietatea de a realiza un transfer reciproc de informatii intre sistemele componente (interne) si intre acestea si mediu (externe) astfel incat sa se asigure pe un anumit interval de timp un proces de autoreglare a intregii reuniuni de sisteme.

Orice sistem in care se desfasora procese de conducere (decizionale) reprezinta un sistem cibernetic care functioneaza pe baza unor obiective implicite sau explicite.

Sistemul cibernetic este caracterizat de existenta sistemului de conducere care realizeaza activitatea de reglare a procesului de transformare.

Daca atasam s.c. functia de reactie R si notam cu DX marimea de reglare a variabilelor X in s.cds , de catre s.cdt putem scrie:

Y=Ax(X+DX)

Dar: DX=RxY rezulta ca

Legea de comanda: relatia prin care se determina corectia intrarilor pe baza informatiilor privind iesirile sistemului.

Relatia fundamentala a teoriei reglarii:

Sistem cibernetic cu autoreglare: Sistemul cibernetic care are in componenta anumite subsisteme care determina in interiorul lor legea de comanda.

Procesele de autoreglare

• Se ocupa cu:

asigurarea stabilitatii si echilibrului sistemului in raport cu influentele mediului extern.

Solutionarea unor conflicte interne aparute intre diferite subsisteme, componente ale sistemului cibernetic.

Forme principale prin care se realizeaza procesul de autoreglare:

stabilizarea: - se urmareste obtinerea variabilei de iesire cu marime apropiata de o valoare constanta stabilita de un sistem de rang superior (s.cdt)

reglare programata dupa iesire - obtinerea variabilei de iesire cu marime apropiata de o variabila in timp definita prin intermediul unei functii de timp cunoscuta stabilita de s.cdt

urmarirea - obtinerea variabilei de iesire cu marime apropiata de o valoare variabila in timp necunoscuta inainte.

Reglarea extremala - obtinera variabilei de iesire cu o marime care sa conduca la realizarea unei functii de performanta a conducerii (reglarii) intr-un domeniu stabilit de un sistem de rang superior.