Orientari actuale in definirea calitatii

Orientari actuale in definirea calitatii

a) Orientarea spre produs

Calitatea este definita in acest caz ca reprezentand ansamblul caracteristicilor de calitate ale produsului. Caracteristicile sunt exprimate prin indicatorii tehnico-functionali ai produsului, ale caror niveluri fac posibila diferentierea calitativa dintre acestea.

b) Orientarea spre procesele de productie

Calitatea este privita aici din perspectiva producatorului. Produsele aflate in fabricatie sunt executate astfel incat sa corespunda caracteristicilor stabilite prin proiect. Daca produsul finit indeplineste aceste caracteristici este socotit un produs de calitate. Si aceasta orientare are limite, practica dovedind ca pentru cei mai multi consumatori aprecierea calitativa a produsului este legata si de reputatia firmei care la fabricat.

c) Orientarea spre costuri

Calitatea produselor in acest caz este definita prin intermediul costurilor si, implicit, a preturilor de vanzare. Un produs este considerat de calitate atunci cand ofera anumite performante la un nivel acceptabil al pretului. Cel mai important criteriu folosit este cost/calitate.

d) Orientarea spre utilizator

Potrivit acestei orientari, calitatea bunului reprezinta aptitudinea de a raspunde cerintelor utilizatorului, acesta fiind in masura sa faca aprecierea asupra calitatii bunului. Asadar, din acest punct de vedere, calitatea reprezinta corespondenta cu cerintele consumatorului referitoare la functionalitate, pret, termen de livrare, siguranta, fiabilitate, compatibilitate cu mediul, service etc. De altfel una dintre trasaturile cele mai importante care defineste managementul calitatii totale deriva tocmai din relatia client-furnizor, care este generalizata , cuprinzand si salariatii organizatiei (fiecare salariat detine rolul de furnizor si de beneficiar pentru activitatile pe care le desfasoara in cadrul procesului de fabricatie a produsului). Aceasta situatie este confirmata si de definitia calitatii prezentata in standardul ISO 9000/2000, unde prin clienti se intelege atat clienti externi, cat si clienti interni.

1.4.1 Ipostazele calitatii

Ipostazele sau fatetele calitatii unui produs, serviciu, reflecta modul in care sunt percepute si realizate cerintele clientilor referitoare la calitatea acestora. Doua ipostaze ale calitatii au rol hotarator in satisfacerea cerintelor clientilor: calitatea de conceptie - proiectare si calitatea de conformitate. Exista insa si alte puncte de vedere. In practica, calitatea produsului este exprimata adesea prin calitate tehnica si calitate comerciala a bunului. Calitatea tehnica este definita ca reprezentand conformitatea produsului cu documentele tehnice normative cum sunt standardele, fisa tehnica etc., in timp ce calitatea comerciala este determinata de factori ca fiabilitate, mentabilitate, termen de garantie, costuri de intretinere, service acordat in perioada de functionare.

Standardul ISO 9000/2000, defineste patru ipostaze ale calitatii

produsului:

- calitatea rezultand din definirea nevoilor referitoare la produs;

- calitatea conceptiei;

- calitatea conformitatii cu conceptia;

- calitatea care rezulta din sustinerea produsului pe durata ciclului de

viata.

Desi unele ipostaze pot fi mai importante la un moment dat, se considera ca toate contribuie la asigurarea calitatii produsului in ansamblu.

1.4.2 Elaborarea politicii calitatii sistemului tehnico-economic

STE trebuie sa adopte o politica prin care sa-si defineasca pozitia pe care doreste sa o detina pe piata prin calitate. J.M. Juran considera, in acest sens, ca pozitia unei organizatii poate fi:

- un rol conducator in exclusivitate;

- sa se situeze la acelasi nivel de calitate cu concurentii;

- sa se preocupe numai de realizarea unei calitati corespunzatoare.
   

Juran a delimitat patru teorii pe baza carora poate fi formulata politica STE in domeniul calitatii:

- teoria capabilitatii, in care atentia este concentrata asupra desfasurarii corespunzatoare a procesului de productie;

- teoria competitivitatii, care pune accentul pe atragerea clientilor, astfel ca acestia sa ramana fideli furnizorului;

- teoria utilizarii, potrivit careia se acorda importanta diversificarii produselor si serviciilor, pentru satisfacerea cerintelor diferite ale clientilor;
    - teoria performantei maxime, dupa care STE trebuie sa devina lider prin
calitatea produselor si serviciilor pe care le ofera.

Potrivit standardului ISO 9000, politica in domeniul calitatii reprezinta directiile si intentiile generale ale unui STE in ceea ce priveste calitatea, exprimate oficial de conducerea superioara. Aceasta definitie are in prezent sfera cea mai larga de acceptare.

Asadar, politica adoptata nu se refera doar la calitatea produselor si serviciilor, ci, in egala masura, si la calitatea activitatilor si proceselor din STE. Prin politica sa in domeniul calitatii, STE trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari: Ce reprezinta calitatea pentru STE-ul respectiv? De ce este importanta calitatea? Care este raspunderea conducerii pentru calitate? Care sunt principiile de baza ale STE privind calitatea?

Pentru a veni in sprijinul firmelor la elaborarea politicii calitatii, Comitetul celor 11 al Organizatiei Europene pentru Calitate a emis o directiva prin care se arata ca elaborarea politicii calitatii se realizeaza, de regula, de sus in jos pe baza politicii generale a firmei stabilita de conducerea de varf. Politica este apoi interpretata de managerii de la celelalte niveluri pentru a fi transpusa in obiective specifice diferitelor domenii de activitate. Directiva nu exclude insa posibilitatea elaborarii politicii calitatii de jos in sus. In acest caz, directiva recomanda ca firma sa aiba in vedere urmatoarele elemente: orientarea spre client, imbunatatirea continua si instruirea personalului in acest domeniu. De asemenea, directiva precizeaza ca politica in domeniul calitatii trebuie controlata pentru a fi actualizata ori de cate ori este necesar. In acest scop pot fi luate in considerare rezultatele auditului efectuat, ale analizelor privind gradul de indeplinire a obiectivelor calitatii, schimbarile de mediu etc. De regula se considera ca politica in domeniul calitatii trebuie revazuta anual de catre conducerea de varf a STE.

1 Sinteza

Sistemul Tehnico-Economic reflecta viziunea integratoare asupra unui element sau grup de elemente, ce au caracteristici tehnice si economice. Orice sistem care permite preluarea, stocarea, prelucrarea, transformarea unor resurse in bunuri corporale sau necorporale cu relevanta economica si inglobeaza elemente tehnice si tehnologice poate fi considerat un STE. Retinem ca STE-urilor le sunt caracteristice atat elemente constructive (intrari-procese-iesiri-bucle, feed-back), cat si legaturile ce creeaza interdependente cu alte sisteme sau elemente singulare.

In acest context, organizatiile industriale pot fi considerate STE-uri si de aceea in curs nu se fac deosebiri intre cele doua concepte. Activitatea unui STE se desfasoara in cadrul unor subsisteme a caror structura general valabila este urmatoarea: subsistemul tehnic, subsistemul tehnologic, subsistemul organizatoric, subsistemul economico-financiar, subsistemul creative- inovativ si subsistemul informational de conducere intre care exista relatii de conditionare.

Conceptul de calitate poate fi definit ca fiind imaginea bunului studiat, alcatuita din caracteristicile calitative tipologice si alte caracteristici mai putin semnificative. Corespunzator stadardului ISO 9000/2000, calitatea poate fi definita ca o multime de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu, care ii confera capacitatea de a satisface exigentele explicite si pe cele implicite.
Retinem ca prin calitatea produsului nu trebuie sa se inteleaga numai nivelul tehnic al acestuia, care ii asigura functionarea corespunzator cerintelor, ci si aspectele legate de impactul produsului asupra mediului, eficienta si competitivitate corespunzator intereselor producatorului si societatii in general.
De asemenea , retinem faptul ca in prezent calitatea nu mai este o preocupare doar a organizatiilor, ci si a fiecarui individ, devenind un element de educatie, de cultura ceea ce permite o mai buna intelegere a necesitatii acesteia si cunoasterea a ce este mai bun in lume. Calitatea este, totodata o problema de comportament care implica insistenta in activitate, reluare, revenire, tenacitate in munca.

Orientarile actuale in definirea calitatii sunt spre produs, proces, costuri, utilizator. Fiecare dintre aceste orientari defineste intr-un mod specific calitatea.
    Implementarea unui sistem al calitatii, presupune, mai intai, elaborarea politicii calitatii STE-ului, care se face de conducerea de varf. Potrivit standardului ISO 9000, politica in domeniul calitatii reprezinta directiile si intentiile generale ale unui STE in ceea ce priveste calitatea, exprimate oficial de conducerea superioara. Aceasta definitie are in prezent sfera cea mai larga de
acceptare.

In cadrul politicii se fixeaza obiectivele calitatii, care reflecta pozitia pe care si-o propun sa o detina pe piata. J.M. Juran considera, in acest sens, ca pozitia unei organizatii poate fi:

- un rol conducator in exclusivitate;

- sa se situeze la acelasi nivel de calitate cu concurentii;

- sa se preocupe numai de realizarea unei calitati corespunzatoare