ABATERE STANDARD = unde D2(X) este dispersia variabilei aleatoare X; abaterea standard reprezinta un indicator al imprastierii valorilor unei variabile aleatoare. E: standard deviation (O.M.).
ABSCISA (absurdus), termen introdus de Leibniz. Pentru un punct de pe o axa reprezinta numarul care indica lungimea segmentului cuprins intre punct si originea axei. E: absciss; F: abscisse (O.M.).
ABSURD (absurdus), contrar cu logica, cu ratiunea. O demonstratie sau un rationament prin absurd poate fi realizat in doua moduri: (a) se stabileste ca o propozitie este adevarata aratand ca daca nu este se ajunge la o consecinta falsa; (b) se stabileste ca o propozitie este falsa aratand ca consecintele sale sunt false. E: absurd; F: absurde (O.M.).
ADUNARE (additio), operatie care consta in reunirea intr-un singur numar (numit suma) a doua numere. Operatia se defineste analog si pentru alte entitati matematice asemanatoare, ca: polinoame, functii, vectori etc. E: addition; F: addition (O.M.).
AFIX (affixus = atasat), numarul complex z= a + bi atasat punctului din planul complex (C) raportat la un reper ortonormat. (O.M.).
ALGORITM succesiune determinata de prescriptii precise avand ca obiectiv rezolvarea problemelor dintr-o anumita clasa, dupa un numar finit de pasi. Ex: algoritmul lui Euclid pentru aflarea (a, b) = c.m.m.d.c. al numerelor a si b. E: algorithm; F: algorithme (O.M.).
ANALITIC care procedeaza prin calea de analiza ce considera lucrurile prin elementele lor (o metoda analitica, un spirit analitic) in opozitie cu sintetic care considera lucrurile in ansamblul lor. E: analytic; F: analytique (O.M.).
APARTENENTA relatie intre un element a si multimea A, din care face parte, ceea ce se scrie aA. Sensul de apartenenta a fost introdus de Peano in 1897. E: membership; F: appartenence (O.M.).
APLICATIE (applicatio = actiunea de a lega), functie. E si F: application (O.M.).
APROXIMARE (approximare = a apropia), operatie de determinare a unui element dintr-un spatiu metric, a carui distanta fata de un element dat sa fie mai mica decat un numar pozitiv dat. E: approach (O.M.).
ARGUMENT (argumentum = dovada), variabila independenta a unei functii sau pentru un numar complex z = a + bi, prin arg z = . E: argument (O.M.).
ASIMPTOTA a se contopi, a coincide, dreapta asociata unei curbe plane cu puncte la infinit astfel incat atunci cand un punct al curbei se deplaseaza spre infinit, distanta sa de la dreapta tinde catre zero. E: asymptote (O.M.).
ASOCIATIVITATE (asociare = a uni), proprietate a unei operatii binare o : MxM, de a satisface relatia: xo(yoz) = (xoy)oz. E si F: association (O.M.).
AXA DE COORDONATE (axis = osie), dreapta orientata pe care se alege un punct fix (numit origine) si o unitate de masura. E: axis of coordinates; F: axe de coordonées (O.M.).
AXIOMA LUI ARHIMEDE oricare ar fi numerele reale 0
y.
AXIOMA (axioma = opinie), enunt primar dintr-un sistem axiomatic. (O.M.).
BARICENTRU (gr: barus = greu), centru de greutate al unei figuri, al unei suprafete, al unui corp cu masa distribuita uniform. E: barycentre; F: barycentre (O.M.).
BAZA (basis = sprijin), una din laturile unui triunghi sau a unui paralelogram cu ajutorul careia se calculeaza aria. Intr-un spatiu vectorial prin baza se intelege o familie minimala de vectori liniar independenti care genereaza intreg spatiul vectorial. Ex: , , formeaza o baza pentru R3). E si F: base (O.M.).
BIJECTIVA o functie (aplicatie) injectiva si surjectiva. O astfel de functie se mai numeste si bijectie. E si F: bijective (O.M.).
BINOM (bis = din doi), o expresie algebrica in care figureaza doar doi termeni sub forma de suma sau diferenta. Ex: 3a2 - 2b. E: binomial; F: binôme (O.M.).
BINOMUL LUI NEWTON formula care da dezvoltarea puterii de ordinul n unui binom:(a+ b)n = an + Cn1an-1b + Cn2an-2b2 + + Cnnbn. F: binôme de Newton (O.M.).
BINORMALA (bis = de doua ori normala), normala la o curba in spatiu intr-un punct dat al curbei, perpendiculara pe planul osculator al curbei in acel punct. E: binormal; F: binormale (O.M.).
CARACTERISTICA UNUI CORP K numarul pN minim astfel incat p.1 = 0, unde 1 este elementul neutru din K in raport cu inmultirea, iar 0 este elementul neutru al lui K in raport cu adunarea. Daca QK atunci p = 0 iar in caz contrar p = numar prim. (O.M.).
CARACTERISTICA (a unui logaritm), partea intreaga a logaritmului. (O.M.).
CARDINALUL UNEI MULTIMI (cardinalis = principal), numar atasat unei multimi si clasei multimilor echivalente cu multimea data. In cazul unei multimi cu un numar finit de elemente cardinalul sau reprezinta numarul elementelor sale, iar in cazul multimilor infinite este un numar transfinit. Ex: card N = 0 (alef zero); cardR=1 astfel ca 0<1. notiunea a fost introdusa in 1879 de G. Cantor. Cardinalul unei multimi se mai numeste si puterea acelei multimi. E si F: cardinal (O.M.).
CENTRU (gr: kentron = indicator), punctul in raport cu care o figura geometrica ramane neschimbata printr-o simetrie fata de el. E: centre (O.M.).
CERC MARE AL UNEI SFERE cercul obtinut prin intersectia unei sfere cu un plan care trece prin centrul sferei. (O.M.).
CERC TRIGONOMETRIC (circulus), cercul cu raza egala cu unitatea, pe care s-a stabilit o origine A (de la care se face masurarea arcelor) si un sens (de obicei antiorar). E: unit circle (O.M.).
CEVIANA dupa numele lui Ceva. Dreapta care uneste un varf al unui triunghi cu un punct al laturii opuse. (O.M.).
CAMP (campus = intindere), corp comutativ. E: field; F: champ (O.M.).
CAMP DE EVENIMENTE cuplul (E, K) unde K este o multime de parti a lui E inchisa in raport cu intersectia si complementara. E: field of events; F: champ d'éveniments (O.M.).
CAMP DE PROBABILITATE tripletul (E,K,P) unde P : K → R cu proprietatile P(A) ≥ 0; P(AUB) = P(A) + P(B) cu AB = si P() = 0. E: field of probability; F: champ des probabilités (O.M.).
CLASA DE ECHIVALENTA multimea Ca = {x ׀ x~a, xM} unde ~ este o relatie de echivalenta definita pe multimea M. E: equivalence class; F: classe d'échivalence (O.M.).
