Matematica este de obicei definita ca un studiu de cantitate, marime si relatii ale numerelor si simbolurilor. In ea se imbina subiectele aritmeticii, geometriei, algebrei, calculului probabilitatii, statisticilor si multe alte arii de cercetare.
Exista doua mari laturi ale matematicii: pura si aplicata. Matematica pura se ocupa numai cu interesul sau teoretic, pe cand matematica aplicata da metode si tehnica pentru a rezolva probleme stiintifice in afaceri si inginerie sau aplicatii teoretice in stiinta.
In ziua de azi, cand faci o prajitura sau construiesti o casa trebuie sa folosesti numere, geometrie, masuri si spatiu. Designul, inventarea noii tehnologii si computerele avansate implica mai mult matematica tehnica.
Matematica a fost folosita intai pentru masurarea timpului si tinerea evidentei. Una dintre primele dovezi a formei primitive de manifestare a matematicii a fost abacul cu oase si piese de lemn si roca. Geometria a fost folosita din preistorie, primele forme geometrice fiind descoperite pe peretii pesterilor.
In antichitate, cand civilizatiile s-au dezvoltat in Asia si Estul Apropiat, matematica a evoluat foarte mult. Aici s-au dezvoltat cunostintele de baza ale matematicii, aritmetica, geometria si algebra. Cei mai mari matematicieni ai antichitatii au fost Euclid, Apollonius din Perga si Arhimede considerat cel mai mare matematician al antichitatii.
HARTA LUI PTOLEMEU DIN 150 i.e.n.
Intotdeauna oamenii si-au dorit sa cucereasca noi teritorii pentru a-si asigura suprematia atat politica cat si militara. Pentru a cunoaste noi teritorii vechii calatori au intocmit schite si planuri ale locurilor pe care le-au strabatut.
Astfel au aparut primele harti. Cele mai vechi harti care au supravietuit sunt harti din Mesopotamia facute pe table de lut si harti din vechile culturi Mediteraneene facute pe bucati de mozaic. Scrierile din Grecia si Roma antica se refera la alt fel de harti dar acestea au fost intocmite pe pergament, originalele disparand de-a lungul anilor.
HARTA LUI MERCAPTOR DIN 1569
Pentru a intocmi aceste harti calatorii au studiat formele caracteristice de relief din acea zona si studiul amanuntit al terenului. Cu ajutorul geometriei in plan si in spatiu ei au reusit sa faca harti la diferite scale. Ei au restrans aceste harti intr-o noua stiinta numita "topografie" ce se ocupa cu tehnica masuratorilor si a calculelor geometrice a unor portiuni de teren vazute in plan orizontal, precum si tehnica reprezentarii grafice a acestora. Pentru a putea reprezenta elementele din teren (tridimensional) pe o harta (in plan) este necesar a le materializa. Acestea se pot face cu ajutorul masuratorilor geodezice si topografice. Pentru ca geoidul (Terra) este o suprafata neregulata foarte complexa neputand fi definite geometric este necesar sa se adopte o suprafata care sa difere cat mai putin de geoid. Aceasta suprafata, care ia nastere prin invartirea unei elipse in jurul axei sale mici, poarta denumirea de elipsoid de referinta. Astfel ca, plecand de la elementele elipsoidale de referinta au fost determinate matematic lungimea ecuatorului, lungimea meridianului, lungimea medie a arcului meridianului de un grad, suprafata Terrei. Considerand Terra ca o sfera sunt definite multe elemente si notiuni de baza din geometria plana si in spatiu ( axa polilor, planul ecuatorului, planul meridianului). Pozitia unui punct de pe Terra este definita de doua elemente sinequanon: paralela si meridianul.
Masurarea meridianului se face in sens invers acelor de ceasornic de la est la vest incepand cu meridianul 0, care trece prin orasul englez Greenwich iar pentru paralela se face pornind de la Ecuator spre nord si sud.
Azimutul geografic este unghiul format de directia la nord si o directie oarecare ce trece printr-un punct de pe suprafata Terrei.