Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
ACTIUNEA FARMACODINAMICA . FACTORII CARE DEPIND DE MEDICAMENT
Actiunea farmacodinamica a unui medicament este rezultatul contactului dintre acesta si organism ( substratul reactive ) si consta in aparitia unor fenomene fizilogice , biochimice , chimice sau fizice ( mai rar ) .
Actiunea farmacodinamica a unui medicament poate fi influentata de factori care depind de :
SENS DE ACTIUNE – DURATA DE ACTIUNE –
LOCUL ACTIUNII
Sensul de actiune al unui medicament consta in modificarile aduse functii fiziologice cu valoare predictiva ( stimulator ) sau negativa ( inhibitor ) .
ACTIUNEA DEPRIMANTA SI ACTIUNEA STIMULATOARE A
UNOR SUBSTANTE LA SOBOLANI
Prin experiente pe sobolani pot fi puse in evidenta actiuni stimulatoare sau inhibitoare ale aceleasi functii de catre medicamente diferite .
Materiale :
Metoda :
Se introduce animalele fiecare sub cate un clopot si se observa in momente de liniste respiratia , notand numarul de respiratii pe minut . Se administreaza la un sobolan , oarl , tioridazina 10 mg/kg corp si dupa 15 minute se noteaza din 15 in 15 minute ritmul respiratiei .
La cel de-al doilea sobolan se administreaza karion 20 mg/kg corp facandu-se aceleasi notificari , dar incepand cu 10 minute de la administrare si in continuare din 10 in 10 minute .
Rezultate :
Notificarile se fac intr-un tabel si intr-un grafic trecand pe abscisa timpul de testare , iar pe ordonata diferenta in plus sau in minus fata de ritmul respirator al animalului exprimata in procente .
Tabel nr.14. Influenta tioridazinei si a karionului asupra respiratiei la sobolan
Animalul nr. |
Substanta administrata |
Ora administrarii |
Numarul respiratiilor pe minut de la administrare – T ( minut ) |
||||
15/10 |
30/20 |
45/40 |
60/50 |
76/60 |
|||
1 |
Tioridazin 10 mg/kg corp |
|
|
|
|
|
|
2 |
Karion 20 mg/kg corp |
|
|
|
|
|
|
Discutii :
Tioridazinul ( melleril ) neuroptic fenotiazinic are efect deprimant asupra respiratiei la sobolan .
Karionul – analeptic respirator , poate readuce o respiratie anormala la normal , dar poate sa accelereze un ritm respirator normal prin efect stimulator pe centrul respirator bulbular .
INFLUENTA DURATEI DE ACTIUNE PRIN FORMA FARMACEUTICA
Durata de actiune a unui medicament se exprima in numarul de ore de manifestare a efectului . Poate fi prelungita prin modificari aduse formei farmaceutice de exemplu , preparate retard .
Obiectivele lucrarii :
Experimental acesta poate fi demonstrate cu ajutorul insulinei :
Materiale :
Metode :
Se injecteaza la un sobolan insulina 40 UI/kg corp , subcutanat , iar la celalalt o doza egala de insulina lenta . Se aseaza animalele sub clopote de sticla si se supravegheaza . Se cronometreaza timpul in care animalele fac convulsii .
Rezultate :
Se obtin diferente de timp necesar instalarii convulsiilor pentru preparatul retard ; s-ar putea ca acestea sa nu apara .
Discutii :
Efectul convulsionant la administrarea insulinei , apare ca urmare a hipoglicemiei instalate . Diferentele in latenta dovedesc eliberarea diferentiata a substantei active din cele doua forme ( solutie sau suspensie ) , preparat retard si deci o durata de actiune variabila .
ACTIUNEA LOCALA SI ACTIUNEA GENERALA A
MEDICAMENTELOR
Unele medicamente pot produce efecte la locul de administrare ( actiune locala ) , iar dupa absortie au actiune generala .
Materiale :
Metoda :
Se aplica pe pielea antebratului la un voluntar cu un tampon de vata imbibat in cloroform . Se introduce sub un clopot de sticla doi soareci si un tampon de vata imbibat in 2-3 ml de cloroform . Se observa efectele .
Rezultate :
Se noteaza fenomenele obiective si subiective observate in urma aplicarii tamponului imbibat in cloroform , de asemenea , se noteaza efectele generale ale narcoticului .
Discutii :
Cloroformul aplicat local produce innrosirea tegumentului datorita efectului vasodilator si o senzatie de rece , prin evaporarea rapida cu antrenarea caldurii din tegument , urmata de o senzatie de cald , consecinta efectului vascular .
Prin inhalare apar efectele generale ale substantei – narcoza .
INFLUENTA STRUCTURII CHIMICE ASUPRA ACTIUNII
FARMACODINAMICE A MEDICAMENTULUI
Obiectivul lucrarii :
Materiale si metode :
Se verifica starea initiala a animalelor , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , pozitia corpului . Motilitatea se urmareste fie prin observarea directa , fie cu ajutorul unui actograf care inregistreaza grafic miscarile animalului .
Se injecteaza apoi intraperitoneal cate una din cele patru solutii la cate un soarece si se observa acelasi parametru , in principal motilitatea animalelor .
Rezultate :
In functie de solutia administrate se obtin urmatoarele efecte :
Animalul care a primit amfetamina prezinta cresterea reflectivitatii si a motilitatii spontane , miscari stereotipe , cresterea agresivitatii cu aparitia reflexului de roadere fortata , transpiratii , polipnee
Animalul care a primit efedrina prezinta , in masura mai redusa decat cel tratat cu amfetamina , cresterea starii de reflectivitate , a motilitatii spontane , transpiratii
Animalele tratate cu noradrenalina si adrenalina nu prezinta fenomene de excitatie observate la celelalte substante administrate , iar modificarile de motilitate fata de starea initiala sunt nesemnificative .
Discutii :
Toate cele patru substante fac parte din grupa simpatomimeticelor , in structura de baza avand nucleul fenil-alchil-amina . Diferentele apar la radicalii atasati nucleului aromatic sau catenei laterale .
Amfetamina si efedrina , spre deosebire de adrenalina si noradrenalina , nu prezinta nucleul benzenic doua grupari orto-difenolice . Ca urmare , moleculele de amfetamina si efedrina sunt mai lipofile si strabat mai usor bariera hemato-encefalica , dand nastere unor efecte de stimulare a SNC , cu cresterea in consecinta a motilitatii spontane .
Adrenalina si noradrenalina , mai hidrofile , traverseaza mai greu bariera hemato-encefalica si nu produc efecte de stimulare a SNC .
Diferenta dintre amfetamina si efedrina consta in prezenta pe catena laterala a unei grupari hidroxil in cazul efedrinei care face ca molecula de efedrina sa fie mai hidrofila .
Ca urmare , efedrina traverseaza bariera hemat-encefalica si stimuleaza mai putin SNC comparativ cu amfetamina .
Concluzii :
Nucleul de baza determina afinitatea unei anume molecule pentru o structura receptoare ( receptorii adrenergici in acest caz ) , pe cand radicalii atasati acestuia pot influenta comportamentul farmacocinetic ( trecerea barierei hemato-encefalice ) si farmacodinamic ( stimularea SNC ) a substantei .
INFLUENTA CONCENTRATIEI ASUPRA ACTIUNII
FARMACODINAMICE A MEDICAMENTELOR
Obiectivul lucrarii :
Materiale si metode :
Se verifica starea initiala a animalelor , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , pozitia corpului , dupa care li se distruge encefalul , pastrandu-se intacta maduva spinarii .
Animalele sunt suspendate de un stativ si se lasa in repaus cateva minute . Ulterior membrele posterioare se introduce intr-o capsula de portelan cu H2SO4 0.25 ‰ si se determina timpul scurs pana la aparitia reflexului de retragere a membrelor .
Se spala si se sterg membrele animalelor apoi aceastea se introduc in solutia de cocaina timp de 10 minute .
Prin spalare se indeparteaza solutia de cocaina apoi se reintroduce membrele posterioare in solutia de H2SO4 0.25 se observa ca raspunsul reflex de aparare este prezent la ambele animale , dar este mult intarziat fata de valoarea lui initiala .
Daca se compara raspunsurile obtinute la cele doua animale , se observa ca in cazul broastei tinute in solutia de cocaina 5 % reflexul de aparare este mult mai intarziat comparative cu broasca tinuta in solutia de cocaine mai diluata .
Tabel nr. 15. Comparatia rezultatelor obtinute prin stimularea membrelor
Substanta |
Timp de reactie animal 1 |
Timp de reactie animal 2 |
H2SO4 0.25 |
|
|
Cocaina 5 % |
|
|
Cocaina 0,5 % |
|
|
Discutii :
Desi cele doua animale au encefalul distrus , reflexul de aparare la un stimul chimic dureros este prezent deoarece maduva spinarii este intacta . Cocaina este un anestezic local de suprafata care blocheaza transmiterea stumului dureros , actionand la nivelul terminatiilor nervoase .
Efectul anestezic local de suprafata apare mai repede si dureaza mai mult la solutia de cocaina 5 % comparative cu cea 0,5 % .
Concluzii :
Rezultatele obtinute demonstreaza ca intensitatea actiunii anestezice a solutiilor de cocaina este direct proportionala cu concentratia acestora .
INFLUENTA DOZEI ASUPRA ACTIUNII FARMACODINAMICE A
MEDICAMENTELOR
Obiectivul lucrarii :
Materiale si metode :
Se verifica starea initiala a animalelor , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , pozitia corpului , dupa care li se administreaza intraperitoneal solutia de sulfat de magneziu in doze de 20 , 50 , 100 , 200 si 300 mg/kg corp . Se noteaza timpul necesar aparitiei efectelor farmacologice .
Rezultate :
Dupa administrarea parenterala a substantei animalele prezinta fenomene de deprimare neuro-musculara : sedare , somnolenta , somn , modificarea pozitiei corpului , dificultati de deplasare . Timpul necesar pentru aparitia efectului si intensitatea acestuia depinde de doza de medicament utilizata .
Tabel nr. 16. Rezultatele experimentului
Animal |
Doza |
Timpul necesar aparitiei efectelor |
Observatii ( intensitatea efectelor ) |
1 |
25 mg/kg corp |
|
|
2 |
50 mg/kg corp |
|
|
3 |
100 mg/kg corp |
|
|
4 |
200 mg/kg corp |
|
|
5 |
300 mg/kg corp |
|
|
Discutii :
Sulfatul de magneziu administrat parenteral are un efect deprimant neuro-muscular . Intensitatea acestuia depinde de doza administrata , crescand o data cu cresterea dozei .
Concluzii :
Viteza si intensitatea efectelor variaza direct proportional cu doza de substanta medicamentoasa utilizata .
VARIATIA ACTIUNII FARMACODINAMICE IN FUNCTIE DE DOZA .
DETERMINAREA DOZEI EFICACE 50 ( DE 50 )
Actiunea farmacodinamica a unor medicamente cu efecte deprimante pe sistemul nervos central , poate prezenta variatii in functie de doza administrata .
Materiale :
Metoda :
Se fac cinci loturi de cate cinci animale cantarite , cu greutati cat mai apropiate si de acelasi sex . Se administreaza sulfatul de magneziu prin injectare intraperitoneala , la fiecare lot cate una din dozele 24 mg/kg corp , 50 mg/kg corp , 100 mg/kg corp , 200 mg/kg corp , 300 mg/kg corp . Se noteaza numarul animalelor care dorm , ( la care s-a observat instalarea unui somn hipnotic ) .
Rezultate :
Pentru fiecare lot se raporteaza la suta numarul animalelor care au un somn hipnotic si se grupeaza rezultatele intr-un tabel .
Cu datele tabelului se poate alcatui un grafic notand pe abscisa dozele substantelor testate sip e ordonata efectul in procente . Prin unirea punctelor se obtine o linie care serveste la aflarea DE50 .
Tabel nr. 17. Efectele sulfatului de magneziu asupra sistemului nervos central la soarece , in doze diferite .
Nr. lotului |
Numarul animalelor din lot |
Doza de Mg SO4 exprimata in mg |
Numarul animalelor care au un somn hipnotic |
Efectul % |
1 |
5 |
25 |
|
|
2 |
5 |
50 |
|
|
3 |
5 |
100 |
|
|
4 |
5 |
200 |
|
|
5 |
5 |
300 |
|
|
Discutii :
Sulfatul de magneziu administrat intraperitoneal , poate da diferite grade de deprimare a SNC in functie de doza administrate , de la sedare la narcoza . Pentru a afla doze eficace 50 % in experienta de fata se face o referire la somnul hipnotic .
Observatii :
Dozele notate pe abscisa graficului pot fi exprimate in logaritmi , permitand obtinerea unei drepte .
DETERMINARE DOZEI LETALE 50 % ( DL50 ) PENTRU STRICNINA
Materiale :
Metoda :
La fiecare lot de 5 animale , cat mai apropiate ca greutate , se administreaza prin injectare intraperitoneala stricnina sulfurica in doza de : 0,3 mg , 0,6 mg , 0,9 mg , 1,2 mg/kg corp . Animalele se introduce sub clopote de sticla pe loturi . Se observa si se noteaza numarul animalelor care fac convulsii si mor .
Rezultate :
Numarul animalelor moarte se raporteaza la suta si datele se trec intr-un tabel asemanator experientei anterioare . Calcularea dozei letale 50 se face grafic asemanator modelului din experienta precedenta .
DETERMINAREA INDICELUI TERAPEUTIC PENTRU
CLORALHIDRAT
Materiale :
Metoda :
Se procedeaza la fel ca la experienta 4.2.2. pentru calcularea DE50 , administrandu-se dozele : 25 mg , 50 mg , 75 mg , 100 mg/kg corp . Se noteaza numarul animalelor care dorm ( somn hipnotic ) . Pentru aflarea DL50 se procedeaza ca la experienta 4.2.3. cu administrarea dozelor : 200 mg , 400 mg , 800 mg si 1200 mg/kg corp . Se noteaza numarul animalelor care mor din fiecare lot .
Rezultate :
Se calculeaza procentul animalelor care au adormit ca si cele moarte , datele inscriindu-se in tabel ( model nr. 14 ) si servesc la calcularea DL50 si DL50 , idem experientele 4.2.2. si 4.2.3.
Indicele terapeutic este dat de raportul I.T.=DL50/DE50
Discutii :
Valoarea indicelui terapeutic da indicatii pretioase daca o substanta medicamentoasa poate sau nu sa fie introdusa in terapeutica . Siguranta este data de un I.T. > 10 .
FACTORII CARE INFLUENTEAZA ACTIUNEA FARMACODINAMICA
SI DEPIND DE ORGANISM
Acesti factori sunt : specie animala , timpul de sistem nervos central , timpul de metabolism , sexul , varsta , greutatea , calea de administrare , starile fiziologice sau patologice .
INFLUENTA CAII DE ADMINISTRARE ASUPRA ACTIUNII
FARMACODINAMICE A MEDICAMENTULUI
Obiectivul lucrarii :
Materiale si metode :
Se verifica starea initiala a animalelor , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , poztia corpului , dupa care unui i se administreaza oral prin gavaj 0,5 ml din solutia de lucru iar celuilalt intraperitoneal 0,3 ml . Se urmaresc modificarile de comportament , reflectivitate si motilitate .
Rezultate :
Soarecele care a primit sulfat de magneziu pe cale orala nu prezinta modificari importante de comportament , motilitate si reflectivitate .
Dupa doua ore de la administrare se observa fenomenul de defecatie prin eliminarea unui scaun de consistenta redusa , apropape apoasa .
Soarecele caruia i s-a administrat sulfatul de magneziu intraperitoneal prezinata : reducerea reflectivitatii si reducerea treptata a motilitatii spontane , relaxarea muschilor striati cu modificarea pozitiei corpului , somnolenta , somn superficial urmat de somn profund .
Discutii :
Sulfatul de magneziu administrat oral are efect laxativ-purgativ in functie de doza . El este un purgativ osmotic si determina retinerea apei la nivelul intestinului , facilitand emisia de materii fecale .
Sulfatul de magneziu administrat parenteral are un efect deprimant neuro-muscular care determina relaxarea muschilor striate si in final instalarea somnului .
Concluzii :
Aceasi substanta medicamentoasa administrate pe cai diferite are efecte farmacodinamice diferite . Sulfatul de magneziu administrat oral are efect laxativ-purgativ in functie de doza , in timp ce administrat parenteral are un efect deprimant neuron-muscular .
INFLUENTA SPECIEI ASUPRA ACTIUNII FARMACODINAMICE A
MEDICAMENTELOR
Obiectivul lucrarii :
Materiale si metode :
Se verifica starea initiala a animalelor , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , pozitia corpului , dupa care soarecelui i se administreaza intraperitoneal 0,1-0,2 ml din solutia de morfina 0,1 % iar broastei I se administreazain sacii limfatici 2 ml din solutia 1 % .
Se urmaresc diferentele calitative si cantitative ale actiunii farmacodinamice .
Rezultate :
Soarecele care a primit morfina prezinta initial agitatie motorie intercalata cu perioade de imobilitate , ridicarea gradate a cozii in forma literei S ( fenomenul Straub ) , analgezie intensa , imobilitate si somnolenta .
Dupa administrarea morfinei la broasca apare imobilitate , diminuarea evidenta a reactiilor reflexe .
Discutii :
Morfina , analgezic opioid , administrata la broasca produce fenomene de deprimare SNC . Administrata la soarece produce initial excitatie urmata de fenomene de deprimare SNC .
Fenomenul Straub produs de morfina la soarece se datoreaza pe de o parte cresterii reflectivitatii medulare sip e de alta parte unei actiuni anticolinesterazice a morfinei la nivelul muchilor de la baza cozii animalului .
Sensibilitatea la morfina este dependenta de gradul de evolutia al animalului pe scara filogenetica , doza de morfina administrate broastei fiind mult mai mare decat cea administrata sobolanului .
Concluzii :
Aceasi substanta medicamentoasa administrate la specii diferite poate produce efecte farmacologice diferite , datorita particularitatilor morfo-fiziologice carcateristice fiecarei specii .
INFLUENTA REACTIVITATII ANIMALULUI ASUPRA ACTIUNII
FARMACODINAMICE A MEDICAMENTELOR LA SOARECE
Obiectivul lucrarii :
Materiale si metode :
Se verifica starea initiala a celor cinci animale , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , pozitia corpului , dupa care se aseaza fiecare soarece sub un clopot de sticla . In mediul inchis creat se introduce un tampon de vata imbibat in 5 ml eter etilic .
Se urmaresc etapele anesteziei generale , intensitatea si durata acestora .
Rezultate :
Eterul etilic determina fenomene iritative la nivelul mucoaselor ( grataj ) , fenomene de excitatie ( agitatie motorie si neliniste ) , fenomene de deprimare ( scaderea gradate a reflexivitatii si motilitatii , relaxarea muschilor striati cu tulburari de mers , somn superficial , somn profund , anestezie generala caracterizata prin pierderea constintei , disparitia sensibilitatii dureroase , diminuarea pana la disparitie a unor reflexe , disparitia motilitatii voluntare ) .
Daca animalele sunt scoase din mediul de eter etilic , pe masura ce acesta se elimina pe cale pulmonara , ele isi revin din starea de anestezie generala .
Daca sunt tinute mai mult timp in mediul de eter etilic se ajunge la perioada toxica bulbara in care este deprimat centrul respirator bulbar , avand ca rezultat moartea animalelor .
Tabel nr.18. Modificarile aparute in anestezia generala
Modificarile din anestezia generala |
Intensitatea si durata |
||||
Animal 1 |
Animal 2 |
Animal 3 |
Animal 4 |
Animal 5 |
|
Fenomene iritative |
|
|
|
|
|
Faza de excitatie |
|
|
|
|
|
Tulburari de mers |
|
|
|
|
|
Aparitia somnului |
|
|
|
|
|
Anestezia generala |
|
|
|
|
|
Revenirea sin anestezia generala |
|
|
|
|
|
Discutii :
Desi efectele eterului etilic sunt aceleasi , durata si intensitatea fazelor anesteziei generale difera la fiecare animal in parte in functie de reflectivitatea individuala .
Aceasta depinde de greutatea corporala , sex , tipul de sistem nervos , particularitatile metabolice , echilibrul endocrin , componenta placebo , etc.
Concluzii :
Actiunea farmacodinamica a aceluiasi medicament este indvidualizata , diferind din punct de vedere calitativ si cantitativ la reprezentantii aceleasi specii .
INFLUENTA SEXULUI ASUPRA DURATEI ACTIUNII TIPENTALULUI
LA SOBOLAN
Anumite medicamente produc efecte de intensitati si durata diferite in functie de sexul lor .
Materiale :
Metoda :
Se injecteaza la un sobolan mascul si unul femela tiopental 30 mg/kg corp intraperitoneal . Se introduce animalele separat sub clopote de sticla si se cronometreaza durata somnului barbituric .
Rezultate :
Se compara valorile gasite .
Discutii :
Narcoza prin tiopental este in general scurta ( aproximativ 20 minute ) pentru sobolanii masculi si mult mai prelungita la cei femela .
VARIATIA ACTIUNII UNUI MEDICAMENT IN FUNCTIE DE
REACTIVITATEA ANIMALULUI
Medicamentul fiind un agent din mediul extern , actiunea lui asupra organismului va determina un raspuns care va fi influentat printer altele , de reactivitatea acestuia .
Materiale :
Metoda :
Sub un clopot de sticla se introduce un tampon de vata imbibat cu eter si cativa soareci , de sexe si varse diferite . Se urmareste timpul necesar instalarii narcozei la fiecare animal si durata somnului .
Rezultate :
Desi fazele narcozei sunt aceleasi la toate animalele , latenta si durata somnului variaza de la un animal la altul . Exista , de asemenea , deosebiri mai mult sau mai putin marcate in comportarea animalelor , in fiecare faza a narcozei . Cu datele obtinute se intocmeste un tabel .
Tabel nr.19. Narcoza prin eter , la soarece
Animalul nr. |
Latenta ( in secunde) |
Durata somnului |
Observatii ( particularitati in comportarea animalului) |
1 |
|
|
|
2 |
|
|
|
3 |
|
|
|
4 |
|
|
|
5 |
|
|
|
6 |
|
|
|
7 |
|
|
|
Valorile notate in tabel pot servi la alcatuirea curbei “ frecventa – distributie “ ( curba lui Gauss ) care exprima mai clar frecventa cu care revine acelasi rezultat la mai multi indivizi supusi sctiunii unui medicament administrat in aceasi doza .
Pe abscisa se noteaza intensitatea raspunsului ( respective secundele latentei sau duratei somnului ) , pe ordonata procentele pe indivizi afectati .
Discutia rezultatelor si concluzii . Lucrand cu animalele din aceasi specie si in conditii experimentale identice se observa ca raspunsul fiecarui animal la un factor de mediu extern – medicamentul – este individualizat . Acestea se impletesc cu particularitatile dobandite in cursul dezvoltarii fiecarui individ , ca urmare a interactiunilor complexe dintre factorii din mediu si organismul respective .
VARIATIA ACTIUNII UNUI MEDICAMENT IN FUNCTIE DE CALEA DE
ADMINISTRARE
Administrand acelasi medicament la animale din aceasi specie , dar pe cai diferite s-ar putea pune in evidenta o eventuala diferenta de actiune in functie de calea de administrare .
Materiale :
Metoda :
Se introduce cate un sobolan de aceasi greutate sub clopot de sticla si se observa . Apoi un animal primeste prin gavaj 2,5 ml din solutia de sulfat de magneziu 10 % . Celuilalt animal i se injecteaza intraperitoneal 0,5 ml din aceasi solutie . Se urmaresc efectele si se compara .
Rezultate :
Sulfatul de magneziu administrat oral nu influenteaza comportarea generala a animalului .
Dupa mai multe ore se poate observa efectul purgativ .
Aceasi substanta administrate intraperitoneal determina , dupa scurt timp , aparitia unor fenomene de deprimare a sistemului nervos central , care poate atinge intensitati diferite , de la un efect sedative slab pana la narcoza .
Discutia rezultatelor :
Aceasi substanta – sulfatul de magneziu – administrat la doua animale , pe cai diferite , a produs efecte complet deosebite .
Efectul deprimant asupra sistemului nervos central apare dupa administrarea parenterala a sulfatului de magneziu . Este stiut ca aceasta administrare asigura absortia completa a substantelor , urmata de distribuirea lor in tot organismul . In cazul ionilor de magneziu , care actioneaza probabil prin deplasarea calciului , efectele sunt multiple , intrucat calciul intervine in reglarea tuturor functiilor .
Sulfatul de magneziu administrat oral nu are efect asupra sistemului nervos central , ceea ce s-ar explica prin absortia redusa pe aceasta cale . In schimb , substanta ramasa in tubul digestive in solutie concentrata actioneaza ca un purgativ osmotic .
Concluzii :
Sulfatul de magneziu administrat parenteral are efecte deprimante asupra sistemului nervos central , in timp ce dupa administrarea orala actioneaza ca purgativ . Deosebirea de actiune se datoreaza absortiei diferite . Deci tipul de actiune a unei substante este influentat uneori de calea de administrare .
Teme :
INFLUENTA SEXULUI , STARII FIZIOLOGICE NORMALE SI
PATOLOGICE ASUPRA SOMNULUI DAT DE TIOPENTAL
Materiale :
Metoda :
Se selectioneaza sobolani cat mai variati – masculi , female , cu rani , cu sarcina evidenta , si cu un gramaj foarte diferit . Li se administreaza tiopental 40 mg/kg corp intraperitoneal si se cronometreaza durata somnului .
Rezultate si discutii :
Se compara durata somnului cu starea animalului , observandu-se ca ea este dependenta de gradul de functionalitate a intregului organism ( SNC , metabolism , sistemul endocrin ) .
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |