Imaginea ecografica

Imaginea ecografica

O sonda ecografica printr-un efect piezoelectric emite un flux de ultrasunete, ca raspuns al unei excitatii electrice. Acest flux de ultra­sunete este transmis catre tesuturile biologice si se propaga din aproape in aproape. Ecourile sunt realizate prin reflexie sau difuzie si se propaga inapoi in directia sondei ecografice care functioneaza si ca un receptor, imediat dupa emisia ultrasunetelor.

De fiecare data cand ecoul se produce si este preluat de sonda se emite un semnal electric (efectul piezoelectric) cu o amplitudine proportionala cu amplitudinea ecoului.

O data ce ecoul revine din profunzime este detectat de catre sonda si se emite un nou flux de ultrasunete. Numarul de emisii realizat intr-o secunda depinde de profunzimea substratului biologic investigat. Pentru investigarea unei profunzimi de 20 cm, timpul de obtinere a ecoului este t = 2 z/c = 260 microsecunde. O frecventa de 4000 de emisii pe secunda trebuie realizata pentru investigarea unui substrat cu adancimea amintita.

In tehnica ecografiei este esentiala obtinerea unei rezolutii spatiale,care exprima posibilitatea identificarii si pozitionarii a doua puncte reflectante pe o imagine ecografica procesata computerizat. Acuratetea rezultatelor acestei tehnici de investigare depinde in cea mai mare masura de rezolutia spatiala, care permite perceperea unor structuri mici in lungul fascicului (rezolutie axiala), cat si perpendicular pe acesta (rezolutie laterala). Practic, obtinerea si interpretarea corecta a imaginii ecografice este conditionata de realizarea unei rezolutii de inalt contrast.

Dupa emiterea ultrasunetelor (sub forma de puls) catre segmentele tisulare investigate se va obtine o succesiune de ecouri, reflectate si preluate de sonda ecografica, unde sunt convertite in puils de tensiune (care contine informatiile necesare pentru a completa nuantele si intensitatile de gri, de-a lungul unei linii de imagine). Ulterior aceste, valori sunt stocate si procesate de catre computer, care practic realizeaza imaginea ecografica. In aprecierea ecouriior obtinute, consecutive parcurgerii unor medii cu densitati diferite se masoara timpul puls-ecou pentru fiecare emisie de ultrasunete si se analizeaza amplitudinea ecoului obtinut ce va fi convertit in imagine video. Pentru inregistrarea ecourilor este necesar un sistem computerizat care va analiza si va realiza conversia acestora in imagini digitale.

Imaginea ecografica se bazeaza pe principiul puls - ecou, iar producerea si emiterea ultrasunetelor se realizeaza sub forma de pulsatii. Imaginea este data de ecourile ce revin la sonda ecografului, dupa fiecare emisie de ultrasunete (sub forma de puls). Timpul de revenire al ecoului este proportional cu ecodensitatea structurii investigate. Emisia pulsului de ultrasunete dureaza aproximativ 1% din timp, iar realizarea si intoarcerea ecoului aproximativ 99%. Sondele ecografice de inalta frecventa emit ultrasunete cu lungime de unda mai mica decat sondele de joasa frecventa sj astfel vor avea un timp de emisie mai redus pentru fiecare puls. Lungimea pulsului este de obicei cuprinsa intre 0 -1 mm.

Frecventa repetarii pulsului de ultrasunete reprezinta numarul de emisii pe secunda (mii de cicli/secunda). Aceasta depinde de caracteristicile sondei (cristalului piezoelectric).

Viteza de parcurgere a sunetului la nivelul tesuturilor moi este de aproximativ 1540 m/s. Ecourile de la nivelul tesuturilor mai profunde revin la sonda mai tarziu decat cele date de structurile superficiale. Obtinerea imaginii ecografice se bazeaza pe timpul de revenire a ecoului de la nivelul structurilor investigate, care este proportional cu profunzimea si densitatea acestora.

Pentru aprecierea amplitudinii sau capacitatii de intoarcere a ecoului se foloseste o scala de gri, cu intensitate proportionala cu ecodensitatea tesutului investigat. Convertorul de imagine al ecografului va transforma diferitele ecouri obtinute in urma investigarii structurilor tisulare intalnite in imagini, astfel:

> ecourile slabe (de joasa intensitate) vor genera o imagine apropiata de negru;

> ecourile de intensitate medie vor genera diferite nuante de gri;

> ecourile puternice (de inalta intensitate) vor genera o imagine aproape alba (pe fondul negru al imaginii monitorului

Termenul ecogen indica structuri care reflecta majoritatea ultrasunetelor inapoi catre sonda ecografului, iar pe monitor apare de culoare alba.

Termenul anecogen defineste structura care permite penetrarea ultrasunetelor catre straturile mai profunde, nefiind capabile de a opune rezistenta in fata fasciculului emis si este propriu mediilor lichide.

Hiperecogen: pt a descrie un tesut care reflecta mai mult sunetele decat structurile invecinate si apar mai deschise pe monitorul ecografului.

Hipoecogen: utilizat in descrierea unor structuri ce reflecta sunetul inapoi catre sonda ecografului intr-o  masura mai mica decat tesuturile din jur si apar mai intunecate

Izoecogen: termen folosit pt a desemna tesuturi cu ecogenitate asemanatoare cu a celor din jur