Leziunile si moartea prin temperaturi scazute

Leziunile Si moartea prin temperaturi scAzute

Temperaturile scazute pot exercita asupra organismului o actiune generala, determinand hipotermia sau refrigeratia si o actiune locala producand degeraturile.

Refrigeratia (hipotermia)

Refrigeratia sau hipotermia reprezinta totalitatea modificarilor patologice survenite in urma expunerii organismului la temperaturi joase. Fata de actiunea frigului organismul se apara prin reducerea pierderilor de caldura, realizata prin vasoconstrictie cutanata si prin intensificarea producerii de caldura produsa prin frison si intensificarea metabolismului. Cand mecanismele adaptative sunt depasite se produce o scadere progresiva a temperaturii corporale, care sub anumite limite devine incompatibila cu viata.

Factorii favorizanti in producerea refrigeratiei pot fi exogeni si endogeni. Dintre factorii exogeni fac parte frigul asociat cu vant si umiditate (frigul asociat cu atmosfera calda si uscata este mai usor de suportat), calitatea imbracamintii (imbracaminte stramta, umeda). Factorii endogeni sunt reprezentati de starea de ebrietate, inanitie, oboseala, stari patologice (anemii, boli cardio vasculare, insuficiente endocrine), varsta (copiii si batranii sunt mai sensibili).

Manifestari clinice. Clinic, in faza reactiva (de aparare) apar frisoane, tahicardie, tahipnee si cresterea tensiunii arteriale. Cand temperatura corpului scade la 30-32⁰C se instaleaza asa numita faza letargica caracterizata prin bradicardie insotita uneori de aritmie, bradipnee, respiratie Cheyne-Stokes, astenie, adinamie, somnolenta si uneori stare euforica. Cand temperatura corporala ajunge la 31-27⁰C se instaleaza coma. Moartea se produce cand temperatura corpului atinge 20-24⁰C fiind determinata de fibrilatie ventriculara sau stop cardiac.

Modificari anatomopatologice. La examenul extern al cadavrului se constata lividitati de culoare rosie vie. Rigiditatea cadaverica este pronuntata cadavrele inghetate fiind dure, lemnoase. Dupa dezghetare rigiditatea cadaverica dispare foarte repede iar putrefactia evolueaza rapid. La examenul intern apare hiperemie generalizata si sange rosu, lichid. Datorita hemolizei rapide dupa dezghetare, unele tesuturi, in special endocardul, intima vaselor, mucoasa cailor respiratorii si seroasele sunt colorate in rosu-visiniu-murdar. Ca element caracteristic unii autori descriu sufuziuni hemoragice de culoare cafenie, de 2-4 mm diametru, la nivelul mucoasei gastrice, denumite petele Visnevski. In general aceasta modificare apare in cazurile cu evolutie prelungita si lipsesc cand moartea se instaleaza rapid.

La examenul microscopic se pot constata modificari degenerative neuronale in sistemul nervos central, ganglionii simpatici si in sistemul excitoconductor al inimii, fragmentari ale fibrelor miocardice, disparitia glicogenului hepatic.

Un fenomen post mortem relativ frecvent intalnit in inghet este disjunctia suturilor oaselor craniene, datorita cresterii in volum a creierului prin congelare. Aceasta modificare se diferentiaza de leziunile osoase traumatice prin lipsa infiltratelor sanguine la nivelul disjunctiei.

Forme judiciare. Sub aspect judiciar, refrigeratia este cel mai frecvent accident (intalnindu-se la alpinisti, la copii prin inchideri accidentale in frigider, etc.). Sinuciderile sunt rare descriindu-se cazuri la psihopati si alcoolici. Omorul este foarte rar, putandu-se realiza asupra unor persoane in imposibilitatea de a se opune (nou nascuti, paralitici).

Degeraturile

Degeraturile sunt leziuni de gravitate variabila produse in urma actiunii locale a frigului. Se localizeaza mai frecvent la nivelul extremitatilor: degete, nas, pavilionul urechii. Aparitia degeraturilor este favorizata de mediul umed, echipament de protectie insuficient, ud sau defectuos, incaltaminte sau haine stramte.

Morfologie Dupa gravitate si aspectul morfologic exista 4 grade de degeraturi:

Gradul I - se caracterizeaza prin aparitia unui eritem cu tenta violacee, initial dureros apoi insensibil prin paralizia filetelor nervoase senzitive; pe cadavru dispar.

Gradul II se caracterizeaza prin aparitia de flictene ce contin un lichid clar sau usor hemoragic.

Gradul III - consta in leziuni necrotice ale pielii, cu aparitia de ulceratii care evolueaza ca niste ulceratii atone.

Gradul IV este caracterizat prin aparitia gangrenei uscate care in evolutie se poate transforma in gangrena umeda.

La examenul microscopic in zona degerata se pot observa tromboze vasculare (in special pe vene), fenomene de endarterita obliteranta pe arterele mici si mijlocii, degenerescenta tecii de mielina a filetelor nervoase, distrofie hialina si focare necrotice in fibrele musculare, urmate tardiv de procese de fibroza.

Complicatii Complicatiile degeraturilor pot fi precoce si tardive. Dintre complicatiile precoce cele mai frecvente sunt socul si infectia. Complicatiile tardive sunt reprezentate de leziuni cutanate (atrofii, hiperkeratoze, ulcere atone), atrofii musculare, osteoporoza, leziuni vasculare de tip endarterita obliteranta sau tromboflebite, tulburari de sensibilitate si trofice.