Moartea subita: definitie, generalitati

MOARTEA SUBITA: DEFINITIE, GENERALITATI.

Moartea subita este definita de majoritatea autorilor ca moartea care apare rapid, in stare de sanatate aparenta, determinata de un fond organic, bine constituit (MORARU, 1968; SCRIPCARU 1995).

Definitia veche a mortii subite se referea la incetarea neprevazuta a vietii unor persoane, fara suferinte anterioare si fara tulburari serioase pana in acel moment.

Mai recent, Societatea Internationala de Cardiologie a definit moartea subita ca fiind moartea care survine instantaneu sau la maxim 24 ore de la aparitia unor simptome sau semne acute alarmante (S.U.U.D. = Sudden Unespected Unexplained Death). In ultimele doua decenii, s-a acceptat ideea incetarii bruste a vietii fara o cauza imediata capabila sa o explice si s-a insistat asupra timpului in care poate surveni decesul.

Astfel, dupa MYERBURG (1970), moartea subita este definita ca o moarte naturala care apare brutal sau pana la o ora dupa primele simptome, la o persoana cunoscuta sau nu ca prezentand vreo boala la care moartea apare neasteptat. In aceasta definitie se pune accent pe elemente ca moartea naturala, neasteptata, rapida.

In unul din rapoartele recente ale O.M.S. (1985) privind moartea subita de origine cardiaca, se fac cateva precizari si anume ca moartea subita cardiaca poate fi declansata prin mecanisme numeroase si nici o definitie nu poate fi general valabila, aplicabila la orice situatie.

Majoritatea definitiilor privind moartea subita accepta notiunea de moarte naturala, neasteptata; diferente importante apar insa in ceea ce priveste timpul scurs de la declansarea simptomelor si pana la oprirea cordului.

Astfel, autori ca GOLDSTElN (1982), PACKER (1985) si LECLERCQ si colab. (1986), considera ca evenimentele ce apar in cursul mortii subite nu trebuie sa depaseasca o ora de la declansarea primelor semne de suferinta. Alti autori fixeaza acest interval la doua ore, iar altii la 12 ore. Cei mai multi prelungesc acest interval la 24 de ore, asa cum rezulta din rapoartele O.M.S.

Acceptarea intervalului de 24 ore de la declansarea suferintei permit ca unele cazuri de moarte subita sa fie diferentiate in ceea ce priveste originea simptomelor. Astfel, moartea subita consecinta a cardiopatiei ischemice apare in interval de o ora, pe cand moartea subita cardiaca care apare in interval de 24 ore este consecinta unui infarct miocardic acut (I.M.A.), fapt ce se evidentiaza prin leziunile morfopatologice instituite si bine delimitate.

Din punct de vedere medico-legal, scoala romaneasca (MORARU, 1968) a propus trei tablouri morfopatologice ce pot fi intalnite in moartea subita:

1. Leziuni organice grave ca: hemoragia cerebrala, ramolismentul ischemic cerebral, infarctul de miocard, rupturi anevrismale, boala trombotica pulmonara si cardiaca, miocardite, encefalite, meningite in forme grave, tumori maligne, pneumopatii, pancreatita hemoragica.

2. Leziuni cronice la nivelul viscerelor cu importanta vitala in biologia organismului ca: ateroscleroza sistemica, miocardoscleroza cicatriciala post infarct, sclerolipomatoza miocardica, scleroze renale, pulmonare etc; leziuni care limiteaza capacitatea de adaptare a organismului la solicitari prea intense (stres, frig, oboseala, efort fizic), favorizand decompensarea brusca a unor functii de baza ce au ca efect aparitia stopului cardiac sau a unor aritmii maligne. In cazul acestor leziuni cronice, se impune un diagnostic diferential riguros pentru a nu se ascunde o moarte violenta in special prin intoxicatii, de unde rezulta necesitatea solicitarii examenului toxicologic in caz de suspiciuni.

3. Leziuni nespecifice care constau din staza generalizata, sufuziuni sanguine si edem la nivelul mucoaselor si seroaselor pot fi intalnite in soc anafilactic, viroze, dar si in unele morti violente: intoxicatii, electrocutari, asfixii. Datele morfopatologice fiind insuficiente pentru argumentarea cauzei de deces se impune efectuarea unor examene complementare de laborator (histopatologic, toxicologic, bacteriologic etc)

Dupa Simonin (citat de DRUGESCU, 1995), mai sunt inca doua categorii de moarte subita si anume:

moartea subita functionala esentiala, in care tabloul morfopatologic se caracterizeaza prin 'autopsie alba' (nu exista nici un fel de leziuni macro sau microscopice), substratul lezional fiind biochimic sau imunologic.

moartea subita prin inhibitie este descrisa la indivizi sanatosi, dar la care cu putin timp inaintea sucombarii se retine un traumatism minor la nivelul zonelor reflexogene, fara leziuni macro sau microscopice (sinus carotidian, plex celiac, punctie pleurala, dilatatie brusca de col uterin, regiunea scrotala). Dintre bolile cronice cardio-vasculare care pot sta la originea unei morti subite se citeaza: miocardosclerozele sechelare post infarct, miocardozele din bolile metabolice (cardiopatia diabetica, uremica, alcoolica), lipomatoza cardiaca, colagenoze miocardice, endocarditele acutizate, cardiopatiile congenitale, anevrismele vasculare (congenitale sau degenerative), trombozele si emboliile.

Moartea subita poate sa rezulte din insuficienta oricarui organ al organismului, practic poate fi inclusa toata patologia.

Dupa Gh. Scripcaru, moartea subita se produce cel mai frecvent prin boli cardiace (50 - 80%), apoi boli pulmonare (23%), boli ale sistemului nervos central (18%) si numai 19% prin restul organelor.