Oxigenoterapie

Scop: asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea hipoxiei determinata de:

scaderea oxigenului alveolar

diminuarea hemoglobinei

tulburari in sistemul circulator

probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara

surse de oxigen

-statie centrala de oxigen

-microstatie

-butelie cu oxigen

precautii in folosirea surselor de oxigen

deoarece oxigenul favorizeaza combustia , prezenta sa trebuie atentionata

- pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului sau al unei flacari in preajma sursei de oxigen

- se vor verifica echipamentele electrice din incaperea respectiva

- se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate  statica (materiale sintetice) si a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)

- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea opusa sursei de oxigen

- transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare , evitandu-se lovirea lor in timpul transportului

- buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozitie verticala, pe un suport si fixate de perete cu inele metalice, departe de calorifer sau soba

- cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora

metode de administrare a oxigenului

a. prin sonda nazala

este metoda cea mai frecvent utilizata

- permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%

- poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung

- nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale

b. prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)

- permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%

- este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare

- accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii

- poate cauza iritatia tegumentelor fetei

- nu se va utiliza la pacientii cu arsuri la nivelul fetei

c. oche/ari pentru oxigen

sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari

- se utilizeaza la copii si pacienti agitati

sunt mai bine tolerati de pacienti

d. cortul de oxigen

- frecvent utilizat la copii

concentratia oxigenului nu poate depasi 50%

are dezavantajul ca atmosfera de sub cort se incalzeste si se supraincarca cu vapori datorita faptului ca pacientul inspira si expira in acelasi mediu

- oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalatii de racire

- in cort se pot monta instalatii de racire

copiii vor fi supravegheati permanent, pentru a nu disloca cortul

echipament necesar administrarii oxigenului

sursa de oxigen

umidificator (recipient pt.barbotarea oxigenului continand apa sterila)

sonda nazala , cateter, masca de oxigen sau cort, in functie de metoda aleasa

material adeziv (leucoplast), pt.fixarea sondei

interventiile asistentei

- pregatirea psihica a pacientului asigurandu-l de luarea tuturor masurilor de precautie si asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare (daca este posibil poz.semisezand care favorizeaza expansiunea pulmonara)

- asamblarea echipamentului

- dezobstruarea cailor respiratorii

- masurarea lungimii sondei de la nara la tragus

umectarea sondei cu apa sterila pentru facilitarea insertiei si prevenirea lezarii mucoasei

introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast

daca se utilizeaza masca de oxigen, aceasta se va aseza acoperind nasul si gura pacientului si se va fixa cu o curea in jurul capului

fixarea debitului de administrare a oxigenului, in functie de prescriptia medicului

aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului (observarea culorii tegumentelor, masurarea respiratiei si pulsului)

supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a unor complicatii - supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit, etc.)

-acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrarii oxigenului si combaterea oricarei cauze de disconfort

- mobilizarea periodica a sondei

scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara

- curatirea echipamentului la terminarea tehnicii­

incidente si accidente

daca recipientul pt.barbotarea oxigenului se rastoarna , lichidul poate fi impins de oxigen in caile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l

in cazul utilizarii prelungite a oxigenului , in concentratii mari sau la presiuni ridicate, pot aparea:

o  iritare locala a mucoasei

o  congestie si edem alveolar

o  hemoragie intraalveolara

o  atelectazie

patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala

de retinut

administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii

inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie

pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de administrare (manometrul de presiune si indicatorul de debit)