Tratamentul si regimul igienico-dietetic - poliartrita reumatoida

TRATAMENTUL SI REGIMUL IGIENICO-DIETETIC - POLIARTRITA REUMATOIDA

In poliartrita reumatoida tratamentul este complex si de lunga durata, in vederea recuperarii functionale a bolnavului, prin aceasta intelegandu-se refacerea capacitatii functionale a bolnavului (OMS), pentru ca acesta:

- sa poata fi incadrat in munca sa anterioara;

- sa poata fi trecut intr-o alta activitate, conforma cu starea sa;

- sa corespunda unei munci asistate sau ajutate;

- sa se autoserveasca.

Deci nu se poate vorbi in poliartrita reumatoida, despre recuperare.

Obiectivele recuperarii sunt:

- stabilirea bolii;

- prevenirea devierilor, deformarilor si anchilozelor;

- combaterea retractiilor si a redorilor;

- refacerea partiala sau completa a capacitatilor functionale sau motorii a bolnavilor.

In vederea acestui scop, tratamentul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale:

- sa fie precoce;

- sa fie continuu (adica in etape si cu pauze);

- sa fie complex (medicamentos, balneofizical, kineziiterapic);

Desi poate urma o oarecare schema, tratamentul nu va fi uniform, el trebuie adaptat fiecarui bolnav, cu alte cuvinte tratamentul trebuie individualizat.

1. Tratamentul profilactic

Consta in asanarea focarelor infectioase, desi nu s-a observat legaturi intre acestea si ameliorarea bolii. Se pare, totusi ca, acest tratament prezinta un avantaj care consta in evitarea complicatiilor si toleranta mai buna a celorlalti factori terapeutici.

2.Tratamentul curativ

a.) Tratamentul igienico-dietetic:

- repaos la pat in puseul acut, (uneori chiar aparat gipsat 7-8 zile) in pozitie relaxata;

- dieta cu surplus de vitamine, proteine si saruri minerale;

- psihoterapie;

b.) Tratamentul medicamentos:

- Aspirina - antiinflamatoare nesteroidiana folosita in special in stadiile I si II, actioneaza antipiretic, antalgic si antiinflamator, in doza de 3-4 ori/zi. Este cea mai putin periculoasa, insa are efect limitat.

- Diclofenac;

- Piroxicam;

- Fenilbutazona da rezultate mai bune in spondilita. Produsul este comercializat sub forma de comprimate de 200mg sau supozitoare de 250mg.

- Indometacinul in doza de 50-100mg/zi este foarte util, dar toleranta sa ramane redusa.

c.) Tratament de fond:

- Saruri de aur (crizoterapia). Se utilizeaza Alocrizina, Solganal B, Oleosum, Mioral, Aurol.

Reactiile adverse sunt frecvente: prurit, eritrodermie, stomatita, diaree, nefroza. Fiecare serie totalizeaza 0,5-1g aur metilic saptamanal, doza nedepasind 3-5g. Intre serii, pauza este de 2 luni. Daca prima serie este insuficienta nu se continua tratamentul.

- Imunosupresoarele sunt din ce in ce mai utilizate. Eficacitatea este buna. Cele mai folosite sunt:

- Clorambucilul (comprimate de 2 mg/zi);

- Endoxalul (50-150 mg/zi);

- Azatriopina (Imuran);

d.) Corticoterapia este intrebuintata cand medicatiile precedente izolate sau in asociere, nu mai dau rezultate. In mod curent se utilizeaza Prednisol in tablete de 5 mg si Superprednol in tablete de 0,5 mg si in situatii speciale Medrol, Volon, Decadron. Cale de administrare este generala sau locala. 

Corticoterapia nu este un tratament de fond, ci se administreaza numai in circumstantele speciale, pe cale generala, in caz de febra mare, anemie severa; pe cale locala- intraarticular in formele severe ce au contraindicatii pe cale generala, ca adjuvant in terapia de fond, in procedurile ortopedice

e.) Tratamentul chirurgical: consta in sinivectomie (curatirea articulatiei de muguri sinoviali) si sinoviorteza care consta in distrugerea sinovialei articulare inflamate prin injectarea in articulatie a unei substante radioactive sau neradioactive.

f.) Tratamentul ortopedic este mai mult un tratament corectiv si aduce reale servicii mai ales prin corectarea pozitiilor vicioase.

g.) Recuperarea. Poliartrita reumatoida este una din afectiunile reumatice cu cel mai puternic caracter invalid, care determina inflamatii uneori destul de grave facand din bolnavi adevarati dependenti sociali. De aceasta cauza, se impun masuri terapeutice eficiente care sa poata conduce, fie la prevenirea acestor invaliditati, fie la refacerea pe cat posibil a capacitatilor fizice lezate ale bolnavilor.

Aceasta se realizeaza prin recuperare si presupune perseverenta, rabdare si mai ales cooperarea intre bolnav si medic. Daca bolnavul nu este cooperant, totul este ratat.