Anxietatea de evaluare. Modele teoretice si strategii de interventie.

Termenul de anxietate de evaluare se refera la setul de reactii fenomenologice, fiziologice si comportamentale care insotesc preocuparea unei persoane cu privire la posibilele consecinte negative ale nereusitei intr-o situatie de evaluare (Sieber, O'Neill si Tobias, 1997 dupa Zeidner, 1998). O situatie de evaluare este o situatie in care persoana este evaluata prin raportare la un anumit standard extern de performanta. Situatiile de evaluare implica de obicei posibilitatea succesului sau a esecului, iar consecintele unor astfel de situatii sunt semnificative prin raportare la scopurile si valorile persoanei (ex. evaluarea in context academic sau profesional). Testele/Examenele sunt situatii specifice de evaluare; ele presupun realizarea unei serii de sarcini, intr-un anumit context spatio-temporal (sala de examinare, timp limita) si apoi raportarea rezultatelor persoanei la anumite standarde externe de performanta. Cercetarile in domeniul anxietatii diferentiaza intre anxietatea resimtita de o persoana intr-o anumita situatie (anxietatea ca stare) si predispozitia individului de a experentia anxietate si de a se angaja in comportamente care pot provoca anxietate in situatii stresante (anxietatea ca trasatura). Anxietatea ca trasatura este o caracteristica relativ stabila a persoanei, care indica probabilitatea de a reactiona cu un nivel ridicat de anxietate in conditii de stres, fiind asociata cu anumite tipuri de situatii percepute ca stresante (Endler si colab., 1991). Astfel, anxietatea de evaluare este conceptualizata ca o forma particulara a anxietatii social-evaluative, care predispune individul la niveluri ridicate de anxietate in contexte de evaluare.

Anxietatea de evaluare apare de obicei atunci cand:

1. persoana se afla intr-o situatie de evaluare dificila, pe care o percepe ca fiind amenintatoare;
2. persoana considera ca nu are suficiente resurse pentru a face fata situatiei (ex. nu a invatat destul, nu se poate concentra in situatia de examen, nu poate face fata atitudinii agresive a evaluatorilor);
3. persoana anticipa in mod negativ consecintele unui esec in situatia de evaluare (ex. "Daca imi pic examenul viata mea nu mai are sens.").

In continuare vom prezenta cateva din modelele explicative ale anxietatii de evaluare si sugestiile de interventie propuse pe baza acestora. Aceste modele se bazeaza pe cercetari in domeniul anxietatii si a stresului si sunt importante pentru: conceptualizarea cazului in consiliere individuala realizarea planului de interventie in consiliere individuala fundamentarea programelor de preventie in anxietatea de evaluare Modelele cognitiv-atentionale pornesc de la premisa conform careia interferenta cognitiva si ingrijorarile/gindurile autodepreciative diferentiaza persoanele cu un nivel ridicat al anxietatii de evaluare de cele cu un nivel redus de anxietate in contexte de evaluare. Reactiile anxioase in situatii de evaluare sunt considerate a fi comportamente invatate in urma unor experiente negative repetate in astfel de contexte (ex. esecul repetat la examene, teste). Caracteristicile situatiilor de evaluare (timp limita, dificultatea sarcinilor, atmosfera tensionata, caracterul competitiv al evaluarii, etc.) reprezinta factori proximali importanti pentru cresterea nivelului de anxietate. Resursele atentionale ale persoanei nu sunt centrate pe rezolvarea sarcinilor de evaluare, ci pe gandurile autodepreciative (ex. "Nu pot face fata examenului.", "Nu o sa stiu nimic."), apar dificultati sau chiar blocaje in reactualizarea informatiilor specifice legate de sarcina (ex.. studentul nu reuseste sa isi aminteasca aproape nimic din materia invatata anterior), iar performanta in sarcina scade. Saranson (1980, 1997) considera ca interferenta cognitiva mediaza deficitele de performanta asociate cu anxietatea de evaluare. Ingrijorarile excesive si gandurile negative legate de situatia de evaluare influenteaza alocarea resurselor atentionale si reduc semnificativ performanta in sarcina. Modelul anxietatii de evaluare propus de Saranson (1990, 1997)
M.I., 19 ani elev in clasa a XII-a. "Nu stiu ce sa ma mai fac. Se apropie examenul de BAC si parca mi-e tot mai greu sa ma concentrez la teste si simulari. Cel mai des am avut aceste reactii la tezele de la Matematica si Informatica, pentru ca acolo profesorii ne ameninta mereu ca ne pica, ne spun ca nu suntem buni de nimic (situatia de evaluare). De cate ori am avut simulari in acest semestru nu puteam sa nu ma gandesc ca sigur nu o sa fac fata, ca sigur o sa-mi pic examenele, ca nu stiu nimic (ingrijorare legata de situatia de evaluare). Ma tot gandesc la asta si parca nu imi dau seama cum trece timpul, ma simt obosit, nu stiu cu ce sa incep (diminuarea resurselor atentionale) si abia daca reusesc sa rezolv jumatate din intrebari (nivel redus al performantei in sarcina). Imi amintesc ca la fel am reactionat si la capacitate si am luat niste note foarte mici, raportat la cat m-am pregatit inainte. La fel se intampla si la teze sau la orice examen mai important de la scoala, parca nu mai sunt eu, ma pierd, ma tot gandesc ca sigur nu o sa stiu (evaluarea performantei), si atunci parintii mei ma vor certa si imi vor spune din nou ca nu sunt bun de nimic (anxietatea de evaluare ca trasatura). Sugestii de interventie: reducerea si controlul ingrijorarilor si a gandurilor autodepreciative in situatiile de evaluare (vezi Modulul I - Tehnici si abilitati in consilierea psihologica, Modul IV - Strategii de preventie si interventie psihologica in tulburari emotionale tehnici de concentrare si mentinere a atentiei pe sarcina de evaluare ( vezi Modul IV - Strategii de preventie si interventie psihologica in tulburari emotionale Modelul deficitelor la nivelul deprinderilor de studiu. Deficitele persoanei la nivelul deprinderilor de studiu si a celor de abordare a unei situatii de evaluare influenteaza nivelul de anxietate resimtit. Deprinderile de studiu deficitare se pot referi la deprinderi de sistematizare a materialului, de recapitulare, de reactualizare a informatiei, de organizare a timpului de studiu, de gandire critica, etc. Pregatirea pentru teste si examene (inainte de test, in timpul testului, dupa test) este de asemenea importanta, deoarece multi elevi/studenti au dificultati in abordarea acestora.

D.A., 22 ani studenta. "De cate ori se apropie sesiunea intru in panica. Stau zile intregi la biblioteca, cu toate cartile in fata si ma chinui sa invat. Imi repet in minte fiecare segment de materie (recapitularea materiei), dar mi se pare sa nu o sa reusesc niciodata sa o parcurg. De foarte multe ori cand parcurg a doua oara un text nu mai imi aduc aminte absolut nimic (monitorizarea progresului in invatare). Nu iau notite la cursuri (luarea de notite) si mi se pare obositor sa imi schematizeze materia (schematizarea materiei). Pur si simplu mi-o repet in minte. Imi dau seama ca nu prea am sanse sa ma descurc in sesiune, mai ales ca pana acum am sase examene restante (constientizarea sanselor reduse de succes in situatia de evaluare). Pur si simplu nu ma duc la examenele la care nu ma simt pregatita (comportamente de evitare). Daca ma simt nepregatita mi se face rau la examen, incep sa transpir, ma tot gandesc ca oricum nu am nici o sansa sa il iau, mi se face frica si imi vine sa ies din sala (stare de anxietate accentuata). Asa ca mai bine nu ma duc la examen."

Sugestii de interventie: tehnici comportamentale de optimizare a strategiilor si a deprinderilor de invatare (vezi capitolul Managementul invatarii. Modalitati de optimizare a invatarii.); programele de consiliere pentru dezvoltarea abilitatilor de studiu cuprind urmatoarele elemente: planificarea studiului si managementul timpului monitorizarea progresului in invatare abilitati de citire si sumarizare abilitati de pregatire pentru examene si teste reducerea comportamentelor de evitare in abordarea situatiilor de evaluare Evaluarea deficitelor persoanei la nivelul deprinderilor de studiu si apoi interventia pentru optimizarea acestora au dus la elaborarea unor programe complexe de preventie si interventie in anxietatea de evaluare. In interventiile la clasa, eficienta acestei abordari pare a fi mai mare decat interventiile la nivel cognitiv sugerate de modelele cognitiv-atentionale (Allen, 1971; Holroyd, 1976). Modelul tranzactional al anxietatii de evaluare propus de Moshe Zeidner (1996) conceptualizeaza anxietatea de evaluare ca un proces dinamic, ce implica interactiunea permanenta a mai multor elemente atunci cand persoana este se afla in situatii de evaluare. Aceste elemente sunt: situatia de evaluare, diferentele interindividuale in encodarea, procesarea si reactia la situatii de evaluare, perceptia amenintarii, evaluarile si reevaluarile cognitive, anxietatea ca stare, strategiile de coping ale persoanei, rezultatele in adaptare. De exemplu, comportamentul agresiv al unui profesor intr-o situatie de examen poate influenta starea de anxietate resimtita de elevi. Manifestarile comportamentale ale unei stari ridicate de anxietate a elevilor (agitatie motorie, neliniste, transpiratie excesiva, etc.) pot accentua la randul lor reactiile agresive ale profesorului (ex. amenintari legate de tentative de copiat, verificarea pupitrelor). Modelul tranzactional integreaza atat elemente ale modelelor cognitiv-atentionale, cat ale modelelor deficitului la nivelul deprinderilor de studiu.

Modelul tranzactional al anxietatii de evaluare (adaptat dupa Zeidner, 1998)

Sugestii de interventie:

Modelul propus de Moshe Zeidner este un model integrativ, care poate ghida evaluarea si interventiile cognitiv-comportamentale in procesul de consiliere, urmarind:

caracteristicile situatiei de evaluare

variabilele personale relevante

perceptia asupra situatiei de evaluare

starea de anxietate in situatia de evaluare (manifestari la nivel cognitiv, comportamental, emotional si fiziologic)

reactiile de coping ale persoanei in situatii de evaluare

rezultatele in adaptare

Educarea clientilor cu privire la anxietatea de evaluare.

In aceasta etapa clientii sunt educati asupra:

manifestarilor anxietatii de evaluare si a relatiei dintre aceste manifestari (ex. modul in care o cognitie de tipul "Situatia asta este ingrozitoare." influenteaza aparitia unor manifestari fiziologice: transpiratie excesiva, tahicardie, etc. si a unor comportamente de evitare a situatiilor de evaluare)

factorilor interni sau externi (vezi modelul tranzactional propus de Zeidner) care declanseaza si mentin starea de anxietate in situatii de evaluare

functiei adaptative a unui nivel submediu de anxietate in situatii dificile (se asigura un arousal optim pentru atingerea unor performante superioare).

Dobandirea unor abilitati pentru a face fata situatiilor de evaluare.

Pot fi utilizate:

tehnici de relaxare (relaxare musculara progresiva, tehnici de respiratie, imagerie, etc.) pentru reducerea starii de anxietate in situatia de evaluare

tehnici de restructurare cognitiva a gandurilor dezadaptative legate de situatiile de evaluare, pentru modificare modului in care situatia este perceputa si evaluata

dezvoltarea unor abilitati de coping adaptative in abordarea situatiilor de evaluare (abilitati de planificare, abilitati de rezolvare de probleme, controlul emotiilor, etc.)

tehnici de centrare pe sarcina in situatii de evaluare si ignorare a distractorilor.

Bibliografie selectiva

Arie, A. (1992). Education of children and adolescents with Learning Disabilities, McMillian Publishing Company, New York.

Carter, C., Bishop, J., Lyman S. (2000). Keys to Effective Learning. Prentice-Hall, New Jersey.

Cross K. Patricia (1982). Adults as Learners: Increasing Participation and Facilitating Learning. San Francisco: Jossey-Bass.

DSM-IV, (1994). Diagnostical and Statistical Manual of Mental Disorders. Published by American Psychiatric Association, Washington, D.C.

Hendrix, D. H. (1981). Evaluation of LD - Who should test what? Journal of Learning Disabilities, 2, 97-101.

Kavale, K. & Forness, A. (2000). What definitions of LD say and don't say, Journal of Learning Disabilities, 2, 239-256.

Lemeni, G., Miclea, M. (coord.). (2004). Consiliere si orientare. Ghid de educatie pentru cariera. Editura ASCR, Cluj-Napoca

Lemeni, G. (2004). Note de curs "Psihologie scolara"

Lerner, J. (1989). Learning Disabilities. Teories, Diagnosis and Teaching Strategies, Houghton Miffin Company, London.

Fry, R. (1994). Manage your time. Hawthorne, NJ: Career Press.

Subtirica, A., Szentgyorgy, Z., Lemeni, G. (2004). Managementul  informatiilor si al invatarii. in Lemeni, G., Miclea, M. (coord.). Consiliere si orientare. Ghid de educatie pentru cariera, Editura ASCR, Cluj-Napoca

Meltzer, L.J. (2000). Assessment of  LD. The challenge of Evaluating the Cognitive Strategies and Processes Underlying Learning, in Lyon, G.R., Frames of reference or the assesment of LD. New views on measurement issues, Paul H. Brookes, Pn. Co., London.

Zeidner, M. (1998). Test Anxiety-The State of the Art. Plenum Press. New York.

Wilson A., L., (2000. Handbook of Adult and Continuing Education, Jossey-Bass Inc.

Wong, L. (2000). Essential Study Skills. Houghton Mifflin Company.