Autoeducatia

Autoeducatia

Autoeducatia se defineste ca o activitate constienta, intentionata, pe care un individ o desfasoara pentru formarea sau desavarsirea propriei persoane. Autoeducatia vizeaza toate aspectele dezvoltarii personalitatii: intelectuale, morale, corporale, religioase, profesionale etc. In cazul autoeducatiei, subiectul educatiei este in acelasi timp si obiectul ei. In ceea ce priveste scopurile urmarite, in vreme ce scopurile celorlalte forme ale educatiei sunt stabilite de catre societate, scopurile autoeducatiei sunt stabilite de individul insusi, in acord cu cerintele societatii. Autoeducatia se impleteste continuu cu celelalte forme de educatie. Pe masura ce individul avanseaza in varsta, autoeducatia ocupa un loc tot mai important in procesul sau de formare. La varste mici copilul nu este capabil sa se autoeduce, in adevaratul inteles al cuvantului. Primele preocupari sistematice de autoeducatie apar, de obicei, in perioada scolii gimnaziale.

Metodologia autoeducatiei include, in esenta, patru categorii de metode:

-metode de autocontrol

-metode de autostimulare  

-metode de autoconstrangere

-metode de stimulare a creativitatii.

Psihologic, autoeducatia presupune strategii specifice de autoformare-autodezvoltare centrate pe:

-stimularea proceselor intelectuale (autoconvingere, autosugestie)

-stimularea proceselor afective (autostimulare, autoconsolare, autopedepsire . )

-stimularea proceselor volitive (autocomanda, autoaprobarea).

O autentica educatie scolara trebuie sa pregateasca si sa stimuleze aceste capacitati care conditioneaza autoeducatia.

Autoeducatia - educatia prin sine insusi - este liantul dintre educatie si educatia permanenta. Ea reprezinta sansa individului uman de a fi, in viitor.

Raportul educatie-autoeducatie depinde de factori interni si externi. 'Nu exista educatie fara autoeducatie". Educatia si autoeducatia trebuie sa aiba un raport echilibrat si continuu. Autoeducatia nu este opusul educatiei si nu se identifica cu ea. Autoeducatia are aceleasi elemente ca si educatia (scop,obiect,subiect,mijloace,metode).' Individul poate fi subiect al educatiei la orice varsta, autoeducatia implica un anumit grad de maturitate(preadolesc, adolesc). Autoeducatia si-a demonstrat necesitatea permanentei. Numai astfel se poate face fata exigentelor dezvoltarii sociale, economice si cultural- politice a epocii in care traim. Autoeducatia se realizeaza numai prin forte proprii, fara ajutorul sau apelul la factori educativi externi. Autoeducatia este o urmare, dar si o conditie a eficentei educatiei, este o completare a educatiei.

Factorii determinanti ai educatiei permanente

-datorita revolutiei stiintifice si tehnice care a generat explozia informationala si perisabilitatea crescanda a cunostintelor, educatia si formarea nu se mai pot limita la anii scolaritatii ci trebuie sa se intinda pe tot parcursul vietii;

-pentru a facilita adaptarea la schimbare, educatia trebuie sa isi elaboreze un sistem de obiective, continuturi si metode menit sa ajute oamenii si societatea in procesul de adaptare sociala, profesionala si culturala;

-schimbarile survenite la nivel economic, social, stiintific, politic, cultural, familial si profesional impun adaptari si readaptari rapide care necesita eforturi crescute si permanente din partea tuturor persoanelor;

-evolutiile demografice indica scaderea natalitatii si cresterea numarului persoanelor in varsta, care trebuie sa beneficieze de programe de educatie permanenta pentru a ramane activi, productivi si creatori chiar si dupa parasirea campului muncii pentru a nu deveni o sursa de regres social din cauza neintelegerii si neadaptarii adecvate la schimbari, a lipsei de receptivitate la nou;

-educatia trebuie conceputa ca o formare totala a omului, modeland multiplu si complex personalitatea fiecarui individ pe parcursul intregii sale existente, de exemplu prin facilitarea utilizarii eficiente a timpului liber care a devenit o realitate ambigua in societatea contemporana.

-avand mai mult timp liber la dispozitie, datorita tehnologizarii, oamenii se pot concentra asupra activitatilor extraprofesionale si asupra propriei realizari, participand la activitati cu scop educational mai mult sau mai putin explicit, cu atat mai mult cu cat educatia este un proces multidimensional, care nu se limiteaza la acumularea de cunostinte si care nu cade exclusiv in sarcina sistemului educational.

Dimensiunile educatiei adultilor

-educatia in scop de recalificare, de perfectionare, pentru reducerea somajului;

-educatia pentru reintegrare sociala a grupurilor marginalizate social;

-educatia civica si interculturala;

-educatia pentru reducerea analfabetismului functional sau computerial.

Politica educationala privitor la educatia adultilor

an European al Invatarii Permanente;

-la Conferinta Generala UNESCO de la Hamburg, din 1997 se defineste conceptul de educatie a adultilor si se afirma obiectivele educatiei adultilor:dezvoltarea autonomiei si a simtului responsabilitatii individului; abilitarea adultilor pentru a face fata transformarilor care afecteaza economia, cultura, si societatea in ansamblul sau promovarea unei participari creative a cetatenilor la viata colectivitatii.

Particularitatile procesului de autoformare la preadolescenti si adolescenti

Munca pentru autoeducatie trebuie inceputa la inceputul adolescentei, atunci cand s-au creat deja conditiile psihologice necesare unei astfel de activitati. Autoeducatia are rolul de a dezvolta capacitati intelectectuale, de a modela trasaturi fundamentale ale personalitatii elevilor, la varsta la care se decide si se precizeaza idealul profesional si nivelul de aspiratii.

Incepand cu varsta de 11 ani elevii incep sa ia singuri decizii , desi pe la 13-14 ani ei revin la profesor pentru a-i cere incontinuare ajutorul; pe la varsta de 13 ani numarul elevilor cu activitati preferate este in crestere , acestia incep sa fie tot mai mult preocupati de organizarea timpului lor liber ; pe la 14 ani tinerii isi propun multe, dar sunt incapabili sa-si sincronizeze actiunile in timp si spatiu, in unele zile "nemaivazandu-si capul de treburi" , in timp ce in alte zile "nu au ce face"; la 14 ani tanarul tine sa-si argumeteze deciziile insa simte lipsa unor informatii. La 15 ani ele stie ce vrea sa faca, este totusi mai putin capabil sa se automobilizeze la activitate , sa depuna un efort sustinut; nevoia cunostinte despre natura si comportarea umana devine mai acuta. Obiectul preocuparilor de autocunoastere ale adolescentilor se schimba cu inaintarea in varsta; daca la 13 ani il preocupa mai mult fizicul sau , la 15 ani il preocupa gandurile si ideile sale, iar pe la 16-18 ani comportarea , normele morale, firea sa in comparatie cu ale altora . Profesorul trebuie sa trezeasca elevilor sai interesul pentru autoperfectionare.