Contributia orelor de educatie fizica la dezvoltarea fizica armonioasa a organismului elevilor din ciclul primar

CONTRIBUTIA ORELOR DE EDUCATIE FIZICA LA DEZVOLTAREA FIZICA ARMONIOASA A ORGANISMULUI ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR

I RECONSIDERAREA ACTIVITATII DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT IN CICLUL PRIMAR

In familiile cu un nivel de educatie ridicat (studii medii si superioare) si cu o stare materiala buna exista o atitudine pozitiva fata de practicarea de exercitii fizice sub forma organizata si nu numai. Familiile acestea sunt constiente de valoarea pe care o au exercitiile fizice, exercitiile de miscare si de intretinere asupra dezvoltarii normale si armonioase a copilului.

Timpul petrecut in fata calculatorului si a televizorului creste direct proportional cu varsta, iar timpul petrecut in aer liber scade odata cu inaintarea in varsta. Este ingrijorator faptul ca in zilele de vacanta , in zilele de la sfarsitul saptamanii, elevii stau in fata calculatorului si a televizorului peste 10 ore, de cele mai multe ori fiind asistati de catre parinti cu care vizioneaza nu numai emisiuni potrivite varstei lor.

Din diverse motive copiii prefera sa stea in casa in detrimentul activitatilor in aer liber, iar cei care nu au calculator in casa prefera sa-si petreaca timpul liber in cluburi sau la prieteni. Foarte rar ies insotiti de parinti la plimbare in aer liber sau practica impreuna cu parintii exercitii fizice.

Specialistii din domeniul psiho- pedagogic recunosc valentele formative in plan biologic, motric, psihic si social ale acestei discipline.

Invatamantului primar, cel mai vechi segment al sistemului de invatamant, dar si cel mai stabil si important, ii revin sarcini multiple si complexe in perspectiva realizarii unui invatamant modern, democratic, in care procesul de invatare sa fie unul elastic, centrat pe posibilitatile si capacitatile elevilor, capabil sa-l determine pe elev sa fie un participant constient si activ la propria sa formare.

Conform planului cadru de invatamant de la clasele I-IV, educatia fizica , datorita influentelor pe care le are asupra dezvoltarii copilului, apare ca o arie curriculara distincta in care i-au fost alocate 2 sau 3 ore pe saptamana, lasand la latitudinea invatatorului posibilitatea de a opta pentru 2 ore, cu obligativitatea de a parcurge obiectivele cuprinse in trunchiul comun, sau varianta cu 3 ore , cu posibilitatea de a aborda aceasta disciplina la nivel aprofundat sau la nivel de curriculum extins.In varianta in care se opteaza pentru predarea educatiei fizice pe parcursul a 2 ore pe saptamana invatatorul poate opta pentru realizare unei discipline optionale la nivelul acestei arii curriculare cu urmatoarele forme:

Optional ca disciplina noua in care pot fi abordate ramuri de sport necuprinse in programele scolare (tenis, sah, gimnastica aerobica, dans sportiv)

Optional integrat in care sunt abordate domenii integratoare necuprinse intr-o arie curriculare( dans modern, dans clasic)

Realitatea intalnita in invatamantul romanesc la nivelul ciclului primar arata ca educatia fizica este abordata la nivelul a 2 ore pe saptamana, iar in putine cazuri, invatatorii au optat si pentru realizarea unei discipline optionale la nivelul acestei arii curriculare.Ceea ce este ingrijorator este faptul ca foarte multi invatatori folosesc timpul alocat educatiei fizice in scopul aprofundarii sau extinderii unor discipline ca matematica sau limba romana, privandu-i astfel pe elevi de posibilitatea de a se destinde si de a se juca in mod organizat.

Incercand sa cautam o explicatie logica in ceea ce priveste comportamentul colegilor nostri care desconsidera activitatea de educatie fizica si sport ne-am oprit la urmatorii factori care, in conceptia noastra, favorizeaza si incurajeaza aceste practici nepedagogice:

Factori de natura economica:

Lipsa unor baze tehnico-materiale corespunzatoare care sa permita desfasurarea orelor de educatie fizica in conditii normale.Foarte multe scoli nu dispun de o sala de sport, de terenuri de sport amenajate corespunzator, de materialele minime necesare desfasurarii activitatii de educatie fizica.Comparativ cu alte discipline de invatamant, activitatea de educatie fizica presupune existenta unei baze tehnico-materiale care sa permita abordarea temelor prevazute in curriculumul national. Lipsa bazelor sportive, lipsa dotarilor corespunzatoare ingreuneaza foarte mult activitatea de eucasie fizica in scoli.

Factori metodologici:

Contrar aparentelor, lectia de educatie fizica nu este o lectie usoara, usor de abordat, comparativ cu alte discipline. Este o activitate didactica deschisa, ce solicita invatatorul atat mental cat si fizic si solicita din partea acestuia adaptari si readaptari, multa imaginatie si creativitate. Particularitatile de varsta si individuale ale copiilor de varsta micii scolaritati obliga invatatorul sa foloseasca jocul didactic care nu trebuie confundat cu jocul liber. Jocul didactic este un joc organizat, urmarit de catre invatator si este un mijloc eficient de destindere, de divertisment pentru elevi,dar pentru cadrul didactic este o activitate ce trebuie tratata cu toata responsabilitatea. Poate fi utilizat in toate verigile lectiei si este o activitate care place elevilor si inlatura monotonia.

Factori antropici:

Principala responsabilitate ii revine invatatorului care trebuie sa adopte fata de proprii elevi un comportament empatic, oferindu-le posibilitatea de a se destinde, de a se juca in mod organizat, de a se intrece in concursuri individuale sau pe echipe.

Conducerile acelor unitati scolare care prin atitudinea lor, sau mai bine zis prin lipsa unei atitudini ferme impotriva acestor obiceiuri nu fac altceva decat sa incurajeze aceste practici.

Parintii elevilor, care accepta tacit (in multe cazuri chiar solicita) ca odraslele lor sa faca mai multa matematica sau limba romana (sunt discipline de testare nationala) in detrimentul orelor de educatie fizica, desen, muzica, lucru manual.

Atitudinea unor colegi care considera ca doar disciplinele pe care le predau sunt importante pentru elevi, desconsiderand discipline ca: educatia fizica, educatia muzicala, educatia plastica, educatia tehnologica.

- Prin extrapolare putem afirma ca societatea romaneasca, datorita nivelului de educatie redus, dar si datorita greutatilor financiare cu care se confrunta are o pozitie rigida, de indiferenta sau chiar de respingere fata de necesitatea practicarii zilnice a exercitiilor de miscare, de intretinere,motivand de cele mai multe ori lipsa timpului necesar ori greutatile de ordin material cu care se confrunta.

Copilul de varsta micii scolaritati, aflat in plin proces de crestere si dezvoltare are nevoie de miscare. De aceea se impune o reconsiderare a activitatii de educatie fizica la nivelul invatamantului primar in primul rand prin renuntarea practicilor de a mai folosi ora destinata activitatii de educatie fizica in scopul aprofundarii sau extinderii unor discipline ca limba romana sau matematica si folosirea exclusiva a orelor de educatie fizica pentru practicarea in mod organizat a exercitiilor fizice. Dupa aproximativ 30 ani de practica la catedra ca invatatori, putem aminti cateva elemente care stau la baza eficientizarii activitatii de educatie fizica la nivelul ciclului primar.

Intocmirea corecta a orarului la nivelul unitatii scolare care sa permita fiecarei clase accesul la baza sportiva si la materialele unitatii scolare. Este bine cunoscut faptul ca orarul este elementul esential care sta la baza organizarii activitatii scolare, de judicioasa lui intocmire depinzand nu numai desfasurarea in bune conditii a procesului instructiv-educativ, ci si folosirea rationala si eficienta a resurselor materiale ale scolii, precum si resursele psihico- fizice ale elevilor.

Repartizare orelor in schema orara a fiecarei clase se va face luand in considerare urmatoarele aspecte:

accesul la baza sportiva a scolii;

respectand gradul de dificultate a disciplinelor de invatamant dupa volumul, continutul sarcinilor si gradul de solicitare psihico-fizica a elevilor.

Respectand curba efortului atat la nivelul saptamanii cat si la nivelul unei zile de scoala. Practica a demonstrat ca ora de educatie fizica poate fi repartizata in orice moment al zilei urmarind realizarea unui echilibru intre efortul intelectutal si efortul fizic la care este supus elevul. Am folosit foarte des si cu bune rezultate ora de educatie fizica in zilele caracterizate printr-o incarcatura intelectuala ridicata, amplasand-o intre orele care presupuneau un efort intelectual sporit tocmai pentru ca prin intermediul activitatilor fizice desfasurate sa atenuam oboseala intelectuala si sa imbunatatim randamentul intelectual pentru tot parcursul zilei. Este gresit a considera ca locul orei de educatie fizica este la sfarsitul fiecarei zile de activitate deoarece practicare exercitiloe fizice de tip anaerob contribuie la o odihna activa a organismului si efectiv la obtinerea de performante intelectuale sporite.

Particularitatile de varsta si individuale ale elevilor ciclului primar impun folosirea jocului, indiferent ca sunt jocuri dinamice, jocuri pregatitoare sau jocuri sportive, ca forma de baza a practicarii exercitiilor sportive. Prin joc copilul invata sa respecte regulile jocului, sa-si respecte coechipierii dar si adversarii, sa respecte disciplina colectivului, isi manifesta responsabilitatea, independenta, initiativa, isi educa relatiile de grup. Jocul trebuie sa conduca la realizarea obiectivelor instructiv - educative si poate fi folosit cu succes in orice veriga a lectiei. Jocul organizat, care nu trebuie confundat cu jocul liber, stimuleaza creativitatea si competitivitatea sportiva, solicita atentia, vointa, dorinta de a invinge, mobilizeaza elevii pentru a depasi unele dificultati si implica la un nivel ridicat afectivitatea copilului. Atunci cand noi suntem creativi si folosim jocuri dinamice cat mai variate in locul unor mijloace des folosite, dezvoltam implicit si la elevi creativitatea si personalitatea. Folosirea in mai mare masura a jocurilor in educatia fizica a scolarilor din ciclul primar fac ca lectiile sa fie mai atractive, iar elevii vor fi mai veseli, mai sanatosi, mai performanti la invatatura.

In actuala structura a sistemului de invatamant romanesc, educatia fizica si sportul scolar este integrat in procesul didactic, ca activitate obligatorie, cat si ca activitate extrascolara sub variate actiuni de masa ( concursuri sportive, serbari sportive, drumetii, excursii) cu caracter facultativ. Nu trebuie neglijat faptul ca in procesul de organizare a activitatilor sportive destinate dezvoltarii fizice generale a copiilor trebuie sa se implice in egala masura alaturi de scoala, familia, organizatiile de tineret si alte institutii educative. Constienti de ceea ce se intampla in invatamantul primar consideram ca este necesar ca orele de educatie fizica sa fie abordate cu mai multa responsabilitate pentru ca nimic si nimeni nu ne da dreptul de a-i priva pe elevii nostri de dreptul " de a se juca in mod organizat".

II. DEZVOLTAREA CALITATILOR MOTRICE

- OBIECTIV AL EDUCATIEI FIZICE IN INVATAMANTUL PRIMAR

Orele de educatie fizica trebuie sa contribuie asupra dezvoltarii armonioase a organismului, sa dezvolte calitati fizice, cum sunt : indemanarea, rapiditatea, precizia in executie, rezistenta la efort, precum si formarea unor deprinderi si obisnunte de igiena personala.

Un rol important in dezvoltarea armonioasa a scolarului mic o are dezvoltarea calitatilor motrice, proces ce se poate realiza cu usurinta, folosind o gama variata de exercitii, jocuri si stafete simple, cu o baza materiala destul de redusa.

Calitati motrice- generalitati si particularitati metodice.

Calitatile motrice sunt insusiri ale organismului care ofera individului posibilitatea executarii diferitelor acte motrice legate atat de activitatea sa zilnica cat si de cea sportiva. Ele sunt materializate in posibilitatea organismului de a executa actiuni motrice care pretind intr-o masura mai mica sau mai mare ; forta, rezistenta,viteza sau indemanare.

Perfectionarea calitatilor motrice reprezinta unul din principalele obiective ale

procesului de pregatire fizica a micului scolar, realizata concomitent cu formarea priceperilor si deprinderilor motrice, ca rezultat al influentelor sistematice ale exercitiilor fizice.

Pentru fiecare calitate motrica sau forma de manifestare a acesteia, trebuie sa

selectionam, in raport de varsta elevilor,numai acele metode, procedee si mijloace care s-au dovedit eficiente. Optime, in functie de modelul pe care vrem sa-l realizam. Este important ca efortul fizic sa creasca treptat, atingand apogeul in partea de baza a lectiei (in realizarea temei) datorita solicitarilor impuse, iar revenirea sa se faca mai repede sau mai lent, in functie de nivelul de pregatire al elevilor. De regula, se folosesc exercitii pentru dezvoltarea vitezei si indemanarii chiar in veriga, influentarea selectiva a aportului locomotor iar exercitiile pentru forta si rezistenta se realizeaza inainte de revenirea organismului la normal, dupa realizarea temelor lectiei.

Tinand cont de particularitatile de varsta anatomo-fiziologice si psihice ale elevilor, perioadele cele mai avantajoase pentru calitatile motrice sunt varstele mici pentru viteza si indemanare, iar cele mai mari pentru forta si rezistenta.

Viteza- generalitati, indicatii metodice.

Viteza este calitatea caracterizata prin iuteala, rapiditatea cu care se efectuueaza

actiunile motrice, in structurile si combinatiile cele mai diverse. Perfectionarea vitezei prezinta interes pentru toate ramurile sportive, fiind hotaratoare in probele de atletism, inot, patinaj, ciclism si pentru realizarea unor actiuni tactice si tehnice specifice.

Viteza este prezenta sub trei forme de manifestare :

viteza de reactie ( care se refera la intentia cu care se raspunde la semnale, durata necesara pentru angrenarea in actiune0 ;

viteza de executie ( care se refera la iuteala cu care se executa o actiune motrica cu structura) ;

viteza de repetitie ( care se refera la frecventa cu care se repeta miscarea).

Factorii de care depinde realizarea unei viteze mari in efectuarea miscarilor sunt

numerosi, tinand de zestrea ereditara a fiecarui individ, iar la altii fiind rezultatul influentelor obtinute a unei pregatiri sistematice. Viteza poate depinde si de forta. Cresterea fortei este favorabila cresterii vitezei numai pana la un punt, dupa care, orice sporire a fortei franeaza dezvoltarea vitezei prin modificarea raportului dintre masa, viteza si forta.

La clasele mici, castigul in dezvoltarea vitezei se obtine in contul vitezei de reactie si de executie, iar la clasele mari acest castig se inregistreaza in contul vitezei de repetitie.

Pentru imbunatatirea vitezei de reactie se folosesc exercitii care pretind reactii

prompte la diferite semnale vizuale sau auditive, dinainte stabilite, indicate spontan sau prin surprindere. Se fot folosi cu succes jocurile de miscare, deplasari si opriri la diferite semnale, exercitii de atentie precuum si pornire in sensuri si directii-diferite, din pozitiile sezand sau culcat.

Pentru imbunatatirea vitezei de executie si de repetitie cele mai bune exercitii care se pot folosi sunt sprinturile si accelararile de diferite portiuni. La clasele mai mici se recomanda luucrul frontal, in care invatatoruul indica ritmul de executie al unor exercitii sau procedee tehnice prin numaratoare, accelarand treptat ritmul.

Pentru dezvoltarea vitezei sub toate formele ei de manifestare se recomanda

folosirea elementelor de intrecere care sporesc eficienta prin caracterul mobilizator al concursului si prin marirea numarului de repetari. Se pot folosi jocurile : tunelul, Cine-i mai iute, Turturica fara cuib, Labirintul, Cursa pe numere, Leapsa cu ghemuire, Crabii si crevetii, Vanatorul si iepurii, Stafeta simpla.

Forta- generalitati, indicatii metodice.

Forta reprezinta calitatea cea mai frecvent solicitata in activitatea motrica si poate fi folosita si definita drept capacitatea organismului de a invinge o rezistanta prin efortul muuscular sau posibilitatea motrica de a ridica, de a transporta, de a impinge, de a trage unele greutati pe baza contractiei muusculare. Forta se aprecieaza in kilograme si se masoara cu ajutorul dinamometrului sau a greutatilor marcate. Valoarea fortei depinde de energia eliberata in unitatea de timp si se situeaza in medie la o putere mecanica de 12 cal/ora sau 1,5 m/s.

Cresterea fortei se realizeaza prin modificari produse in structura muschiului, cat si in activitatea centrilor nervosi care le coordoneaza activitatea.

In activitatea practica intalnim forta sub doua forme principale de manifestare:

forta generala (care se refera la forta intregului sistem muscular)

forta specifica ( ce se refera la forta anumitor grupe musculare solicitate de specificul meseriei sau diferitelor ramuri sportive).

Cele doua forme ale fortei trebuie dezvoltate cu precadere in cadrul lectiilor de

educatie fizica dar cu mare atentie. Nu se recomanda dezvoltarea materiala a grupelor musculare, deoarece poate provoca unele tulburari in dezvoltarea coloanei vertebrale, in crestere, in reducerea mobilitatii si chiar a unor tulburari cardiace.

Forta si viteza se gasesc in raport invers proportional. Pentru ca forta sa aiba o

influenta faforabila, ritmul de executie trebuie sa fie mediuu sauu mic. Intre repetari sa se acorde pauze, completate de exercitii de respiratie si relaxare.

Se recomanda pentru dezvoltarea fortei generale, exercitii special efectuate cu alte materiale decat cele specifice, care trebuie sa corespunda in mare cu structura si mai ales cu durata de desfasuurare a probei respective ;efectuarea uunor sarituri in lungime, in inaltime, pe si peste aparate cu imbracaminte ingreunata, impingerea uunor greuutati, alergare cu incaltaminte ingreunata. Se pot folosi jocurile : Voinicii, Lupta cocosilor, Fereste picioarele, Transportul busteanuluui, Vabriutele saltarete, Lantul de sarituri,Stafetele cu mingi medicinale.

Rezistenta- generalitati, indicatii metodice

Rezistenta inseamna capacitatea organismului de a efectua timp indelungat o

activitate fizica,fara a scadea eficacitatea sau capacitatea de a face fata oboselii, sau de a efectua eforturi de intensitate mare un timp mai indelungat. Rezistenta este o calitate a activitatii oricarui cetatean, care influenteaza in buna masura randamentul muuncii.

Rezistenta este determinata in primul rans de posibilitatile sistemuluui

cardiovascular, respirator si a celorlalte sisteme si functii care sustin efortul, precum si de nivelul de dezvoltare a unor calitati si si trasaturi de vointa.

Rezistenta se manifesta sub doua forme principale ; - rezistenta generala care se refera la posibilitatea organismului de a efectua eforturi de o intensitate moderata, intr-un timp mai indelungat, in activitati cat mai diferite ca in ;

rezistenta speciala(speciala) ce se refera la un aspect particular al rezistentie intr-o anumita profesie saur amura sportiva 9 rezistenta taietorului de lemne, a proiectantuului, a soferului, a ciclistului, a jucatoruluui de tenis).

In clasele primare se lucreaza pentru dezvoltarea rezistentei la eforturi cat mai

diferite. Rezistenta se realizeaza pe seama raportului dintre volumuul si intensitatea efortuluui, raport invers proportional (pe masuura ce volumul creste, intensitatea scade).

Un procedeu clasic pentru dezvoltarea rezistentei este alergarea in tempo uniform moderat, marind treptat distanta sau timpul, orei scurtand pauza. Pot construi mijloace eficiente pentru dezvoltarea rezistentei alergarea in tempo variat, jocurile dinamice sportive practicate sub forma de intrecere bilaterala, pe parcursul a 20 de minute, stafete cu caracter aplicativ si jocuri ca ; Automobilele, Sfarleaza, Lupta cocosilor, Hai odata cu mingea, Cursa intr-un picior, Cursa broscuutelor, Panglicutele si Sari si aterizeaza, la un punct fix.

Rezistenta este o calitate perpectibila si care se pastreaza timp indelungat in

apropierea valorilor atinse.

Unitatea de masura a rezistentei o constituie durata sau numaruul de repetari a

unui anumit efort cu o intensitate relativ constanta.

Indemanarea- generalitati, indrumari metodice

Indemanarea este o calitate motrica ce presuupune posibilitatea individului de a-si insusi si efectua actiuni motrice complexe, dirijand precis si economic miscarile in timp si spatiu, cu viteza si incordarea necesara, in concordanta cu situatiile care apar pe parcursul efectuarii actiunii.

Indemanarea conditioneaza si este conditionata de niveluul de dezvoltare a

celorlalte calitati motrice.

Formele principale de manifestare a indemanarii in cadrul actiunilor motrice

sunt

indemanarea generala, ce presupuune capacitatea de a efectua rational si creator diverse actiuni motrice ;

indemanarea speciala sau specifica ramurilor si problemelor sportive, s pentru o anuumita categorie de deprinderi motrice, pentru anumite segmente ale organismului.

Factorii de care depinde aceasta calitate suuntperfectibile, de unde si concluzia ca aceasta indemanare poate fi substantial imbunatatita, printr-o pregatire sistematica.

Spre deosebire de celelalte calitati motrice, dezvoltarea indemanarii se poate

realiza in orice moment al lectiei, deoarece executarea unor exercitii pentru indemanare nu efectuueaza cuu nimic succesiunea celorlalte si nu supuune organismuul elevuluui la un efort prea mare.

Pentruu a dezvolta indemanarea se recomanda exercitii libere cu mingea, pe banca de gimnastrica, folosind aruncarea si prinderea , alergarea cat si jocuri si stafete ca : Minge stai, Culesul recoltei, Mingea fuge, Cursa in saci, Cei mai iuti, Imbraca si dezbraca cercul, Cine este cel mai indemanatic, Vizuina lupului, Pasarile calatoare, Alearga cu mingea, Intrecere pe cartoane.

Concluzii.

Dezvoltarea calitatilor motrice la elevii din cicluul primar se realizeaza simultan cu consolidarea deprinderilor si priceperilor motrice, cu efectuarea exercitiilor de dezvoltare fizica, precum si printr-un sistem de actionare special elaborat.

Calitatile motrice se dezvolta in conditiile alternarii unor eforturi cu intervalle de odihna corespunzatoare varstei, prin exercitii cu pondere asuupra unora sau alteia dintre ele.

In functie de modul in care este efectuat, in acelasi act motric, se pot

exercita influente asupra fiecareia dintre calitati. De exemplu ; genoflexiunile pot servi la dezvoltarea rezistentei, in cazul in care se repeta de un numar crescut de ori, a fortei, cand se exerseaza cu incarcatura suplimentara de 3-4 kg. In spate, a vitezei ( de executie) cand se fac cu frecventa cat mai mare intr-un timp cat mai scurt(10-15 secunde).

Pentru educatia fizica scolara, dezvoltarea calitatilor motrice reprezinta o finalitate de prima importanta, care se realizeaza in cadrul procesului instructiv de educatie fizica si prin activitatea independenta a elevilor si nu necesita o baza materiala deosebita.