Specificul activitatii de consiliere

Specificul  activitatii de consiliere

Ai ametit vreodata ? Fie ca senzatie organica, rau de inaltime, sau ca efect al vitezei cu care va bombardeaza informatia, rasturnari de situatie, inversari de logica a lucrurilor . Prima reactie este sa te sprijini, sa incerci sa-ti recapeti echilibrul.

Dincolo de echilibrul senzorial, organic, oamenii zilelor noastre resimt cu acuitate nevoia unui echilibru psihic, afectiv-emotional, mai ales intr-o perioada cu profunde restructurari in plan economic, social, politic, valoric. Nu este vorba de acele dereglari patologice, destructurari si disfunctii de ordin psihic in care se cere interventia medicului sau specialistului in psihiatrie. Este situatia oamenilor normali dar care sunt luati pe sus de avalansa evenimentelor, de rasturnarea grilei de valori in care credeau si dupa care se orientau, de neconcordante repetate intre dorintele lor, motivele si interesele manifestate si raspunsul social la actiunile lor. Descumpanirea este evidenta, atat in comportament, in limbaj, cat si in expresia intiparita pe fata indivizilor, in gestica, mimica si mesajele nonverbale pe care le emit. Priviti-i putin : de la apatie, visare, rupere de realitate, pana la manifestari agresive in relatiile cu ceilalti. Fiecare gest ascunde o frustrare ca urmare a

deturnarii sensului actiunii de la motivatie la scop. Impresia generala este aceea de nesiguranta, de ameteala.

In aceste situatii e nevoie de cineva care sa fie alaturi, aproape, sa-i sfatuiasca, sa-i echilibreze si sa-i ajute sa-si recapete increderea in sine. Asisto-asistere, in limba latina inseamna tocmai acest lucru : a sta langa, a fi permanent alaturi de cineva, implicand ideea de actiune individualizata intemeiata pe cunoasterea obiectiva a cazului si pe posibilitatea de a interveni eficient. Daca cel de alaturi - asistentul sau consilierul - este si calificat pentru aceasta misiune, format pentru a intui repede cauza dezechilibrului, tipul de personalitate si particularitatile individuale si ale varstei celui aflat in dificultate, sfatul tinteste rapid si eficient spre redresare.

Nu trebuie sa intelegem ca actiunea consilierului se va substitui efortului clientului aflat in dificultate. Acesta nu vine ca la medic unde i se pune un diagnostic (asemeni multor alti clienti care sufera de aceeasi « boala »). El nu doreste o « reteta » gata fabricata de consilier. In relatia de consiliere exista cateva principii vizand atitudini si asteptari pe care le au ambii parteneri.

Iata care ar putea fi, in linii mari, asteptarile clientului fata de consilier :

• Sa nu credeti ca stiti despre mine mai multe decat stiu EU ; de altfel stiti despre mine doar ce v-am spus EU si aceasta reprezinta doar o parte din mine. Cand vorbiti cu mine respectati-mi cuvintele prin care imi descriu viata .
• Sa nu credeti niciodata ca stiti cu certitudine ce-ar trebui sa fac. Oricum eu sunt principalul expert in propria mea viata. Ceea ce puteti face este sa ma ajutati sa-mi exprim ceea ce stiu despre mine insumi si despre viata mea.
• Nu ma puneti in situatia de a ma determina sa traiesc conform asteptarilor dumneavoastra. Eu si asa am destule probleme sa-mi traiesc viata asa cum stiu eu.
• Va rog  ascultati-mi sentimentele si nu cuvintele ; incercati sa ma vedeti si sa ma auziti asa cum sunt eu.

• Nu incercati sa ma salvati ; doar activitatea mea ma poate salva. Ajutati-ma doar ! Sunt multe diferente intre noi, dar daca  « ne dam mana » poate putem construi impreuna un model de viata mai bun pentru mine.
• Va rog sa aveti rabdare cu mine pana ma hotarasc daca pot avea incredere in ajutorul pe care mi-l puteti oferi.
• Lasati-ma sa va spun doar povestea mea ; Intreaga poveste imi apartine, este a mea proprie.
• Eu nu sunt un « client »,  un « caz » sau « o categorie de diagnostic ». Sunt o fiinta umana concreta
• Nu ma judecati! Incercati doar sa ma faceti sa fiu altfel ! Eu sunt EU si am dreptul sa fiu considerat ca o fiinta umana.

La randul sau, consilierul trebuie sa adopte unele atitudini specifice profesiei sale, pe care le recomandam tuturor celor implicati in aceasta activitate :

• Priviti fiecare sesiune de consiliere ca pe un intreg in sine
• Tot ceea ce aveti de vazut, de stiut, de cunoscut, se gaseste acum si in intregime aici.
• Asteptati-va la schimbari, deoarece acestea vor iesi la iveala.
• Nu va asteptati ca persoana consiliata sa fie la fel cu o alta.
• Ascultati-l pe cel consiliat, deoarece el stie despre sine mai multe decat dumneavoastra.
• Nu incercati sa inventati din nou roata.

• Solutiile schimbarii se gasesc in cel consiliat si nu in speculatiile dumneavoastra.
• Punctele forte ale consiliatului constituie un punct mai bun de plecare decat sugestiile dumneavoastra.
• Nu trebuie sa stiti totul (sa fiti atotstiutor), sau ce este mai bun, pentru a putea ajuta pe altul.
• Nu puteti sti dinainte ce este posibil, dar puteti fi deschis fata de orice posibilitate.
• Timpul, viata si natura pot rezolva adesea problemele mai bine decat consilierea.
• Promiteti consiliatului numai ceea ce puteti face.
• Cea mai importanta povestire, istorisire a celui consiliat este povestea propriei sale vieti.
• Consilierul are doua urechi si o gura, pentru a asculta de doua ori si a vorbi doar o data.
• Dumneavoastra si consiliatul sunteti liberi in a inventa sau gasi orice solutie, dar aceasta trebuie sa se incadreze in normele sociale.
• Semnificatia vietii izvoraste din munca, iubire si actiune, dar nu neaparat in aceasta ordine.
• Existenta in afara relatiilor sociale este imposibila ; fiecare suntem o particica a societatii omenesti.
• Responsabilitatea pentru dezvoltarea clientului ii revine acestuia si nu consilierului. Manifestand un respect autentic pentru client, trebuie sa-i oferiti acestuia dreptul de a decide, indiferent daca decizia luata conduce spre succes sau esec.

• Relatia de consiliere este una permisiva. Puteti sa o intrerupeti oricand cadeti de acord impreuna cu clientul asupra acestui lucru.
• Relatia consilier - elev este bazata pe acceptare reciproca, cooperare, incredere, empatie, confidentialitate, afectivitate, respect reciproc si onestitate.  Din aceasta

perspectiva am face urmatoarele recomandari consilierilor aflati la inceput de cariera :

Nu dati sfaturi

Nu puneti intrebari care incep cu « de ce ? »

Acordati prioritate sentimentelor

Referiti-va la ceea ce este de strict interes « aici si acum »

Nu judecati pe altii ; nu criticati

Adaptati-va comportamentul in functie de cel consiliat

Evitati etichetarile

Evitati mesajele verbale sau nonverbale amenintatoare

Nu cautati sa impuneti propriile valori

Nu interveniti inainte de a identifica problema

Toate cele prezentate contureaza specificul activitatii de consiliere, descriu

elemente ale deontologiei acestei profesii. Incercarea de a le sintetiza , de a da o definitie a conceptului de consiliere s-ar putea materializa astfel :

« Consilierea este procedura utilizata de specialistii din domeniul socio-uman

pentru a orienta individul - grupul - comunitatile prin activitati de sfatuire, gasire de alternative, sprijin in identificarea scopurilor, furnizarea de informatii ».

« Consilierea scolara este activitatea educativa ce contribuie la sprijinirea elevilor

in rezolvarea unor probleme de ordin scolar, familial, personal, administrativ, vizand

adaptarea scolara si integrarea profesionala ». Definitii « reci » , logice, care nu surprind insa esenta emotional - afectiva a atmosferei si relatiei ce se instituie, favorizand succesul acestei activitati. De aceea ni s-a parut mai potrivita definitia data de R. W. Strowig :

« Consilierea inseamna multe lucruri. Ea este un mijloc de a modifica comportamentul. Este experienta de comunicare. Dar mai mult decat atat, ea este o cautare in comun a sensului in viata omului, cu dezvoltarea dragostei ca element esential, concomitent cu cautarea si consecintele ei. Aceasta cautare este insasi viata, iar consilierea este numai o intensificare a acestei cautari. »