E-learning Și educatia la distanta

E-LEARNING ȘI EDUCATIA LA DISTANTA

Evolutia modalitatilor de invatare corespunde azi unei necesitati induse prin transformarile si noile perspective de dezvoltare ale societatii noastre. Aceasta evolutie se bazeaza, de altfel, pe noi abordari si noi instrumente de invatare. De mai multi ani, tehnologiile informatiei si comunicatiei (TIC) constituie nu numai un nou dispozitiv media, dar mai cu seama un mijloc al deschiderii asupra resurselor din lumea intreaga.

TIC-urile sunt rezultatul convergentei a trei tehnologii: informatica, telecomunicatiile si audiovizualul, iar aceste trei domenii se interfereaza prin intermediul calculatorului conectat la reteaua Internet[20]. Ne gasim in fata unui nou mod de comunicare care, prin cantitatea informatiei disponibilizate si varietatii surselor de informatie, ridica probleme considerabile demersurilor educative, alaturi de avantajele substantiale pe care le furnizeaza la toate nivelurile.

Formarea la distanta se diferentiaza de alte moduri de formare. Vom incerca sa evidentiem particularitatile, avantajele si limitele acesteia. Noi auzim mereu vorbindu-se despre formare la distanta, formare on-line, e-learning, tele-invatamant, o multitudine de termeni cu semnificatie aparent similara, care prezinta aspectele specifice ale unei noi tehnologii educative [11].

1 Aspectele formarii la distanta

Invatamantul la distanta este un proces de invatare care se bazeaza pe resurse multimedia si care permite uneia sau mai multor persoane sa se formeze pornind de la calculatorul propriu. Suporturile multimedia utilizate pot combina in egala masura text, grafica plana sau spatiala, sunet, imagine, animatie si chiar resurse video.

Aceste suporturi favorizeaza revolutionarea abordarii pedagogice, utilizarea unor metode mai competitive, in care interactivitatea joaca un rol important, in sensul diversificarii instrumentelor folosite, adaptarii mai bune la procesul de invatare a elevului, devenind pilotul formarii sale. Elevul se poate forma in ritmul sau propriu, in functie de necesitatile si disponibilitatile sale, ceea ce se dovedeste cu adevarat important intr-o epoca in care formarea este continua, de-a lungul intregii vieti.

Avantajele si dezavantajele invatamantului la distanta

Printre avantajele formarii la distanta se pot enumera:

Formarea este 'deschisa' oricarei persoane, indiferent de varsta, nivel de pregatire, categorie socioprofesionala etc.;

Accesul la informatii, la cunostinte si manipularea acestora se face fara restrictiile impuse de distanta;

Favorizeaza creativitatea si spiritul de descoperire a unor noi entitati si nuante;

Permite accesul la noile competente indispensabile astazi, mai mult ca oricand, exigentelor vietii moderne. Oricine se poate familiariza cu noile tehnologii: calculatorul, sistemele multimedia si Internetul;

Faciliteaza formarea locala, fara deplasari ceea ce favorizeaza un castig de timp, o economie financiara si conditii optime de formare (acasa, de exemplu), iar acest avantaj este foarte benefic pentru persoane cu handicap.

Un formator se poate adresa unui numar insemnat de elevi asigurand totodata o relatie individualizata cu fiecare dintre ei.

Permite o reducere sensibila a costurilor fata de formarea in mod prezential:

cheltuielile de transport si cazare pentru un mare numar de elevi sunt suprimate;

cheltuielile care vizeaza prestatia formatorului sunt mult mai rezonabile;

timpul individual de invatare este redus prin dirijarea studiului catre punctele de aprofundat, in acest fel elevul sau studentul se formeaza mai rapid.

Elevii sau studentii beneficiaza de cunostintele si experienta formatorilor de notorietate internationala, pe care nu-i pot intilni in mod direct;

Asigura autonomia formarii: conditiile de spatiu si timp ale formarii sunt alese de catre elev;

Permite alegerea temelor dorite, planificarea cursurilor de invatat, definirea orientarilor de formare si adaptarea obiectivelor la exigentele elevului (potrivit dorintelor sale, nivelului sau actual, calitatea profesionala, exigenta muncii etc.);

Studentul este in centrul atentiei si nu formatorul. Studentul este incitat sa devina un furnizor de feed-back, sa participe la formare intr-un mod semnificativ si sa nu se limiteze doar la receptionarea informatiilor si cunostintelor, cum este cazul invatamantului traditional.

Itinerarul studentului este personalizat si nu se generalizeaza asupra intregului grup. Aceasta individualizare asigura o mai buna asimilare a cunostintelor de catre toti studentii si in plus adaptarea evolutiei formarii la ritmul si capacitatea de intelegere a fiecarui student;

Se bazeaza pe solutii multimedia interactive care atrag atentia studentului, stimulandu-i capacitatile de intelegere si interpretare si il incita in a se concentra si a le asimila rapid prin sistemul de observare si captare. Pe baza resurselor multimedia, invatamantul la distanta favorizeaza o revolutie a metodelor pedagogice. Simularile, testele de auto-evaluare, schimburile de mesaje 'sincrone' sau 'asincrone' creeaza o interactivitate care plaseaza studentul in centrul formarii intr-o stare activa ceea ce garanteaza eficienta formarii;

Sprijina crearea unui sentiment de libertate si incredere in el insusi. Sentimentele de intimitate si de jena fata de colegi sau formator, in cazul unei greseli, se disipeaza. Studentul studiaza singur, in fata calculatorului nefiind observat de altii (cu exceptia videoconferintei);

Cresterea rapida a numarului de elevi si studenti reprezinta o problema la nivelul infrastructurilor de invatamant (numar redus de institutii de invatamant, timp de formare limitat, numar scazut de formatori, numar de specializari in crestere etc.), iar invatamantul la distanta elimina o mare parte a acestei probleme.

Calitatea si cantitatea informatiilor si cunostintelor evolueaza foarte rapid. Mijloacele actuale de formare traditionala nu permit accesarea acestor informatii in totalitate, mai ales daca sunt repartizate oriunde in lume, aspect care este posibil prin intermediului formarii la distanta.

Deoarece informatiile culese prin intermediul formarii la distanta sunt actualizate in mod constant, ultimele noutati ale cercetarilor sunt detectate cu rapiditate.

Dupa cum se vede, formarea la distanta pare sa prezinte multe avantaje. Totusi, aceasta nu constituie o solutie miraculoasa, destinata sa inlocuiasca formarea prezentiala, chiar si pe termen scurt. Intr-adevar, numarul acceselor la Internet este inca relativ scazut, mai ales in tarile in curs de dezvoltare, unde calitatea continuturilor pedagogice pentru formarea la distanta lasa uneori de dorit.

Dezavantajele formarii la distanta

Iata si cateva dezavantaje ale formarii la distanta:

Absenta fizica a elevului, cu incarcatura sa emotionala, de autoritate si de expresivitate umana;

Problemele tehnice aferente functionarii sistemelor de formare (perturbarea retelei de comunicatie, defectarea calculatoarelor, terminalelor sau serverelor, atacuri asupra documentelor electronice de curs prin virusi sau piraterie etc.).

Tehnologia informationala noua de instruire reprezinta procesul de preluare de catre elevi si studenti a cunostintelor, care nu este bazat numai pe comunicarea cu profesorul, ci pe folosirea metodelor noi de utilizare a mijloacelor computerizate si audio, video-tehnicii[9]. Particularitatile si performantele acestuia in comparatie cu formele traditionale sunt:

Computerizarea atinge nu numai deosebite discipline de studiu, dar volumul intreg de discipline, inclusiv si disciplinele fundamentale;

Divizarea traditionala a procesului instructiv in forme de lectie, seminar, lucru independent cu manualul se schimba intr-un unic sistem instructiv bazat pe purtatori magnetici, video-, audio etc.

Toate disciplinele sunt unite intr-un mediu unic informational.

Particularitati ale educatiei la distanta

Educatia la distanta este o realitate noua si deosebit de complexa, motiv pentru care este definita din perspective diferite de catre diversi autori. Educatia la distanta presupune inscrierea si studiul la o institutie educationala, care asigura materialele didactice pregatite intr-o ordine secventiala si logica pentru ca studentii sa studieze pe cont propriu. In momentul in care fiecare dintre lectii este terminata, studentul trimite catre instructori calificati prin fax, mail, sau computer, produsul muncii sale individuale ce i-a fost incredintata spre corectare, clasare, comentare si ghidare pe problemele subiectului. Sarcinile corectate sunt inapoiate studentului. Acest schimb asigurand o relatie student-profesor personalizata.

In trecut educatia la distanta a insemnat studiul prin corespondenta. Astazi tehnologiile audio, video si informatice sunt moduri de furnizare mult mai raspandite. Azi noi vorbim despre educatie la distanta atunci cand un student si un profesor sunt separati de o anumita distanta fizica si printr-o tehnologie (audio, video, informatica sau de tipar) si fiind adesea conjugata cu comunicarea de tip "fata in fata" pentru a depasi lipsurile instructiei mediate. Aceste tipuri de programe pot oferi adultilor o a doua sansa de a urma un colegiu, ele vin in intampinarea dezavantajelor de timp limitat, dezabilitatii fizice si de distanta sau aduce la zi baza de cunostinte a muncitorilor (oamenilor) in propriile lor locuri de munca.

Sintetizand am putea spune ca educatia la distanta cuprinde diferite modalitati sau tehnologii (corespondenta/tiparituri, audio, video, computer) de furnizare a instructiei, ce presupune departarea fizica a actorilor educatiei (profesor-student), care resimt acest proces ca o experienta specifica de predare-invatare, incercandu-se suplinirea absentei fizice cu o serie de strategii de incurajare a interactiunii dintre profesor-student, student-student, student-continut si care conduce in mod paradoxal la o relatie mult mai personalizata decat in educatia traditionala, in ciuda lipsei relatiei de comunicare de tip "fata in fata".

Elementele definitorii ale educatiei la distanta (www.iatp.md/articles/dl.htm

separarea dintre profesor si cel ce invata pe durata cel putin a unei majoritati din timpul fiecarui proces de instructie;

folosirea mass-media (in scopuri educationale) pentru a pune in legatura pe student cu profesorul si ca suport de transmitere a continutului cursului;

asigurarea unei comunicari in dublu sens intre profesor/tutore sau agentul educatiei si cel ce invata.

Utile pentru intelegerea mai adecvata a educatiei la distanta sunt si anumite delimitari conceptuale facute de diferiti autori:

Mai intai ea se delimiteaza de conceptul general de educatie. Aceasta este adesea asociata cu un loc si nu cu procesul. Educatia la distanta este tot educatie (inteleasa ca proces), dar acest proces se realizeaza la distanta. Actualitatea educatiei la distanta este flexibilitatea care asigura o intreaga gama de optiuni. Astfel, daca intelegem educatia ca proces de formare a unor capacitati la anumite subiecte prin anumite modalitati de interactiune, educatia la distanta se individualizeaza prin faptul ca foloseste doar anumite modalitati de furnizare a instructiei prin tehnologii (corespondenta, video, audio, calculator) care nu presupun prezenta fizica in acelasi loc si in acelasi timp a studentului si a profesorului. De asemenea nu se confunda cu termenul de invatare deschisa ideea ca studentii se pot inscrie la cursuri sau programe fara constrangeri si ca pot alege sa studieze orice subiect doresc ei.

Se mai diferentiaza si de termenul de invatare la distanta deoarece institutiile/instructorii controleaza furnizarea educatiei, in timp ce studentul este responsabil de invatare. Cu alta cuvinte invatarea la distanta e rezultatul dorit al educatiei la distanta.

Alt termen de care se mai distanteaza este cel de educatie distribuita, care cu scopul unei instructii si invatari optime poate utiliza in amestec mai multe moduri de furnizare a instructiei.

Alta precizare este aceea ca invatarea flexibila nu se suprapune intru totul cu invatarea deschisa, invatarea flexibila, desemnand dinamicele procesului de invatare care au loc intre cel ce invata, expert si resursele de invatare, relatiile care se stabilesc intre aceste trei componente fiind determinate de:

scopul invatarii;

capacitatile celui ce invata, ale expertului si ale resurselor de invatare, si

de nevoile acestora.

In acest model, spre deosebire de alte modele in care studentul este plasat in centru, studentul se plaseaza intr-o relatie echidistanta cu toate celelalte componente sugerand astfel ideea ca si celelalte componente sunt la fel de importante.

Instrumentele instruirii la distanta

In ceea ce priveste elementele de o importanta esentiala pentru eficacitatea oricarui program de educatie la distanta autorii au puncte de plecare diferite. Sintetizand insa se constata ca absolut toate elementele care fac parte din educatia la distanta joaca un rol mai mult sau mai putin important in atingerea scopurilor ei, ca toti factorii implicati isi spun intr-o masura mai mare sau mai mica cuvantul.

Incepand cu resursele umane:

studentii (cu motivatia, pregatirea lor anterioara si capacitatile lor);

facultatea (instructorul care trebuie sa dezvolte o intelegere a caracteristicilor si a nevoilor studentilor, sa-si adapteze stilul de predare, sa stie sa foloseasca tehnologia, sa fie in acelasi timp si un facilitator al invatarii si un furnizor de informatii, dar si pregatirea/antrenarea instructorului);

facilitatorii (care trebuie sa actioneze ca o punte intre profesor si student, sa-i inteleaga si pe unii si pe altii, sa instaleze echipamentul, sa colecteze evaluarile/testele si sa actioneze ca ochii si urechile instructorului de site);

personalul (de sprijin) auxiliar (care inregistreaza studentii, multiplica si distribuie materialele, comanda manualele, asigura protectia copyright, planifica facilitatile, face rapoarte de desfasurare pe nivele, organizeaza resursele tehnice, ei de fapt reprezinta eroii "din umbra" ai educatiei la distanta);

administratorii.

Continuand cu suportul tehnologic: tehnologiile selectate, (pe baza solutiilor care raspund nevoilor identificate intr-o maniera eficienta sub raportul costului);

Apoi cu factori ce tin de managementul programului enumerati in Abecedarul educatiei la distanta: managementul programului care trebuie sa raspunda nevoilor studentilor, sa asigure resursele necesare, echipamentul necesar si serviciile de sprijin a studentilor.

Alte aspecte manageriale includ: folosirea programei, integrarea educatiei la distanta in curriculum, dezvoltarea facultatii, asigurarea rezolvarii sarcinilor de lucru date de instructor, compensarea si stimulentele instructorului, antrenarea facilitatorilor, obtinerea de facilitati speciale de care ar putea fi nevoie, designul cursului, evaluarea programului. Si in final ca ordine cronologica dar nu in ultimul rand ca importanta - factorii ce tin de calitatea si maiestria de constructie a programelor identificati in designul instructional, dezvoltarea si implementarea instructionala.

2 Evolutia istorica a formarii la distanta

Formarea la distanta nu este un fenomen recent el se manifesta de peste de un secol. Intr-adevar, formarea la distanta si-a facut aparitia pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cu referire la studiile prin corespondenta.

Evolutia formarii la distanta a fost marcata de-a lungul anilor de utilizarea corespondentei pe hartie (cea mai simpla versiune), utilizand posta sau fax-ul, apoi casetele audio si video, difuziunea fascicolelor hertziene prin unde radio si emisiile specializate ale canalelor de televiziune, ajungandu-se la invatamantul asistat de calculator.

Cele trei generatii care reprezinta evolutia formarii la distanta sunt urmatoarele:

Prima generatie: invatamant prin corespondenta

Primul curs prin corespondenta realizat in 1840 in Anglia si marcheaza debutul invatamantului la distanta care s-a dezvoltat in Europa si s-a extins apoi in intreaga lume. Este vorba mai ales de invatamant de 'sansa a doua' pentru adultii care nu au apucat sa urmeze cursurile invatamantului preuniversitar sau universitar.

Incepand cu anul 1920, in Europa sunt radiodifuzate programe educative-in special cele universitare. In 1939, In Franta a fost creat Centrul National pentru Invatamant la Distanta care furnizeaza si astazi cursuri prin corespondenta.

A 2-a generatie: invatamant televizat si model industrial

A doua generatie de invatamant la distanta s-a dezvoltat intr-un context dominat de conceptiile 'behavioriste' asupra invatamantului. Materialele imprimate constituie suportul media de baza, dar audiovizualul joaca un rol pedagogic crescator. Interactiunea ramane limitata la corectarea lucrarilor prin corespondenta utilizand uneori si telefonul intre cursanti si tutore.

A 3-a generatie: invatamant la distanta interactiv

Evolutia realizata datorita dezvoltarii tehnlologiilor educative si integrarea instrumentarului informatic a permis introducerea unui potential educativ practic nelimitat prin intermediul cursurilor interactive. Intr-adevar, primele sisteme de invatamant asistat de calculator au aparut in anii '70. Obiectivul era in primul rand invatarea si apoi transferul de cunostinte. Desi au fost elaborate o multitudine de programe, acestea au fost repede abandonate din cauza continutului limitat si rigiditatea utilizarii. Aspectul cognitiv a fost complet ignorat, evidentiindu-se putine cercetari, diagnostic si adaptarea strategiilor. Cunostintele si deciziile era prestabilite fara vreo preocupare pentru comportamentul utilizatorului.

Totusi, capabilitatile de rationament oferite de catre inteligenta artificiala si sistemele expert au permis inovatii semnificative prin introducerea unui nivel de interactiune mai ridicat intre studenti si sistem. Astfel au luat nastere sistemele de invatamant inteligent asistat de calculator care elimina multe inconveniente ale sistemelor precedente. Cercetarile efectuate in directia adaptarii invatarii la nivelul studentului si in raport cu nivelul sau de cunostinte au condus la o noua generatie de sisteme numite tutoriale inteligente.

Aceste sisteme ofera posibilitatea generarii dinamice a exercitiilor, adaptari ale nivelului de dificultate potrivit performantelor studentului ca si analiza interpretarii comportamentului studentului.

Aceasta generatie de invatamant la distanta a aparut intr-un context influentat de conceptiile constructiviste de invatamant si permite exploatarea tehnologiilor interactive pentru invatarea colaborativa, reformularea notiunilor studiate de student, autoevaluare anonima si instantanee etc.

A treia generatie de formare la distanta este caracterizata prin:

tehnologii educative interactive;

convergenta a modurilor de invatamant prezential si la distanta;

concurenta a institutiilor de invatamant la distanta la nivel mondial.

3 Situatia actuala a formarii la distanta

Principalele tari exportatoare de servicii de formare prin Internet sunt SUA, Noua Zeelanda, Australia si Canada.

In Statele Unite, realizarile sunt numeroase si diversificate. Se poate spune ca formarea la distanta creste intr-un mod vertiginos. O caracteristica originala este implicarea puternica a agentilor economici care investesc in invatamantul la distanta.

La nivel universitar, Campusul Universitatii Virtuale, VUC (Virtual University Campus) este cel mai important portal al educatiei pe Internet. Aceasta universitate a produs peste 500 de cursuri de calitate, la un pret scazut. De altfel, exista zeci de universitati virtuale care ofera o varietate de cursuri on-line.

Guvernul american a creat de asemenea DETC (The Distance Education and Training Council)

In Australia, programul national australian de educatie si formare flexibila este un plan strategic pe cinci ani pentru care sunt alocate fonduri de milioane euro pe an, la care se adauga contributiile diverselor provincii care au finantari proprii in acest domeniu. Din totalul studentilor inmatriculati in universitatile australiene, 14% primesc o educatie la distanta. Acreditarea si calificarea acestor edificii de invatamant sunt stabilite de catre un organism national.

In Noua Zeelanda, guvernul a creat un comitet de pilotaj pentru e-learning. Acest comitet, compus din noua experti avizeaza actiunile de dezvoltare si coordonare a invatamantului la distanta.

Exporturile de servicii educative din Noua Zeelanda sunt estimate intre 380 si 560 de milioane euro pe an. Asigurarea calitatii este indispensabila primirii fondurilor guvernamentale printr-un acord national.

In Canada, educatia, incluzand e-learning, este o competenta provinciala. Majoritatea celor zece provincii si trei teritorii au identificat e-learning-ul ca o prioritate. Un studiu recent arata ca 57% din cele 134 de colegii si universitati canadiene ofera cursuri on-line (intre 1 si 340 de cursuri pe unitate de invatamant), adica un total de ordinul a 3.000 de cursuri.

In Japonia, Parlamentul a votat o lege organica asupra formarii intr-o societate in retea datorita tehnologiilor avansate ale telecomunicatiilor (I.T. Basic Law), care a intrat in vigoare la 6 ianuarie 2001.

In 2000, Institutul National al Educatiei Multimedia (NIME) a adresat 21 de recomandari universitatilor pentru promovarea intr-o maniera satisfacatoare si credibila a formarii la distanta prin intermediul TIC-urilor.

In Marea Britanie, guvernul britanic a investit din greu, concentrandu-se asupra a doua initiative: University for Industry si UK eUniversities Worldwide. Prima este un instrument national pentru formarea salariatilor britanici, iar a doua are drept scop asigurarea formarii initiale si continue pe plan international. De altfel, initiativele universitatilor se exprima si in cadrul unitatilor de invatamant la distanta Scottish Knowledge sau Open University.

Institutiile de invatamant superior sunt asociate cu peste 20 de intreprinderi pentru a oferi servicii de formare la distanta pentru unitatile partenere britanice, americane sau australiene.

Comunitatea Europeana elaboreaza un plan de actiune e-learning: 'a gandi educatia de maine'(Raportul Comisiei Europene, 2003).

Dupa adoptarea 'initiativei e-learning', in mai 2000, au fost constituite trei grupuri de lucru: unul cu statele membre, altul in cadrul Comisiei Europene si al treilea cu intrepriderile industriale.

Cadrul general al planului de actiune este furnizat prin adoptarea de catre Consiliul Ministrilor educatiei europene la 12 februarie 2001 a raportului asupra 'obiectivelor viitoare concrete ale sistemelor educatiei si formarii'.

Educatia la distanta constituie una din directiile de modernizare a invatamantului romanesc (Portalul 'Pedagogica online', situat la adresa https://pedagogica.gq.nu/ /resurse/indexul.htm). Proiectul Tempus CME numit 'Imbunatatirea educatiei la distanta in Romania', a demonstrat ca educatia la distanta 'reprezinta o modalitate extrem de eficienta de instruire si perfectionare a populatiei adulte, la un inalt standard de calitate si cu posibilitatea interferentelor cu actiuni de cooperare internationala'. Proiectul PHARE al Retelei Regionale de Educatie la Distanta a luat fiinta in anul 1993 cu scopul de a facilita cooperarea in domeniul educatiei la distanta a Comisiei Europene cu tarile partenere PHARE. Programul SOCRATES a fost elaborat de Comisia pentru Invatamant a Comunitatii Europene si isi propune sa promoveze si sa incurajeze 'aplicarea de metode si mijloace moderne si novatoare in invatamantul de toate gradele, cum ar fi invatamantul deschis si educatia la distanta'. Institutiile de invatamint acreditate din Romania au fost acceptate cu drepturi egale de parteneriat in programele SOCRATES de la 1 septembrie 1997. La 17 iunie 1997 s-a constituit Societatea Romana pentru Invatamant la Distanta - EDIS (Educatia la Distanta) alcatuita din 8 universitati romanesti cu ajutorul financiar si logistic al Fundatiei Soros.

Proiectul "Pedagogica online"-director: Prof. univ. dr. Emil Paun - este determinat de contextul particular al educatiei la distanta si incearca sa raspunda unor necesitati imediate la nivelul Departamentelor de Pregatire a Personalului Didactic, si anume:

furnizarea informatiei specifice online pentru cadrele didactice participamte la diverse forme de perfectionare - la nivel national, regional sau local;

accesul la surse de informare online pentru studentii care se pregatesc sa devina cadre didactice;

pregatirea tinerilor pedagogi pentru activitati specifice utilitarii tehnologiilor informatiei si comunicatiilor (navigare pe Internet, proiectare de pagini Web, racordare la surse de informatie pedagogica etc.);

elaborarea unui set instrumente de invatare specifice Internetului: Cognitive Map, Virtual Laboratory, Whiteboard, Tutorial Support, Conference System, Virtual Seminar.

Proiectul 'Pedagogica online' ofera asistenta de specialitate in testarea ideilor pentru toti cei care dispun de resurse tehnice si umane destinate educatiei la distanta.

Invatamantul la distanta (ID) la Universitatea din Craiova s-a organizat, incepand cu anul universitar 1999-2000, pe baza planurilor de invatamant ale facultatilor si colegiilor precum si pe domenii, discipline, teme delimitate, conform contractelor incheiate.

Departamentul pentru ID dispune de sediu propriu si este dotat cu calculatoare electronice legate la reteaua Internet prin nodul RoEduNet al Universitatii din Craiova, fotocopiator performant, o biblioteca pentru ID care contine atat cursuri originale ID cat si titluri de specialitate necesare autorilor care elaboreaza materiale ID si studentilor care doresc sa consulte bibliografie recomandata. Trebuie, de asemenea, mentionata implicarea postului de televiziune TeleUniversitaria, dotat cu echipamente performante, care dispune de spatiile necesare si personal cu experienta in domeniu.

Cursurile sunt insotite de materiale ajutatoare (casete video si audio, dischete, CD-uri etc.) care contribuie la o mai buna intelegere de catre studenti a problemelor predate.

Pe scurt, toate tarile au reactionat rapid la evolutia formarii deschise si la distanta alocand credite importante si asigurand structurile necesare organizarii acestui demers.

4 Concluzii

Ca si revolutia audiovizualului din secolul XX, aparitia TIC-urilor transforma considerabil peisajul informational. Daca in trecut informatia era rara, scumpa si concentrata in locuri izolate: scoli, universitati, biblioteci, muzee, astazi ea este omniprezenta, iar dificultatea cea mai mare nu este de a accesa informatia, ci de a o tria si a reformula informatii combinate.

Putem considera ca in materie de educatie si de formare, TIC-urile pot indeplini trei roluri diferite:

primul vizeaza formarea la distanta. TIC-urile permit accesul la discipline rare, la formatori mai putini, in orice punct de pe glob. Modalitatile pedagogice ale invatamantului la distanta nu sunt inca formulate cu claritate. Totusi, asupra planului de formare initiala si de formare profesionala, se intrevad evolutii considerabile, atat pedagogice cat si economice.

un alt rol al TIC-urilor vizeaza viata profesionala, unde devin indispensabile.

un al treilea rol face referire la scoala. TIC-urile constituie un instrument util, un mijloc de atingere a unui obiectiv si pot indeplini aceleasi functii ca si alte suporturi cum ar fi cartea, tabla de scris sau diapozitivul, care servesc obiectivele traditionale ale scolii.  

Se pot identifica trei obiective importante cu privire la utilizarea TIC-urilor in cadrul formarii la distanta.

In primul rand, TIC-urile se pot utiliza pentru cautarea informatiei, ceea ce permite accesarea acesteia intr-o maniera autonoma. Aceasta activitate presupune capacitate de analiza, control metodologic si exercitiul spiritului critic.

Al doilea tip de activitate intelectuala vizeaza redactarea sintezelor, adica combinarea, ierarhizarea si reformularea informatiilor achizitionate. Se pot utiliza in acest sens instrumente de producere a documentelor intr-o forma noua, multimedia cu ajutorul editoarelor HTML, procesoare de texte care integreaza diverse tipuri de media si permit crearea hiperdocumentelor.

Al treilea obiectiv este capabilitatea de a comunica si lucra la distanta prin intermediul noilor instrumente de comunicare, ceea ce modifica sensibil modalitatile de manifestare a actului pedagogic.

Formarea presupune diversitatea suporturilor de informatie, unele pot fi virtuale, nu trebuie abandonate celelate suporturi specifice invatamantului: obiecte reale, carti, ziare, reviste, care vor ocupa un rol important in invatamant, deoarece este foarte important ca formarea individului sa se bazeze pe simulari, certitudini, dar si pe activitati care permit confruntarea si manipularea obiectelor reale, ceea ce contribuie cu adevarat la formarea psihologica a individului.

O problema care se ridica in mod frecvent este aceea a inlocuirii profesorului cu o masina. Trebuie spus ca nici-un sistem automatizat, 'motor de cautare' sau 'agent inteligent' nu poate compensa intermedierea raporturilor dintre profesor si sursa de informatie. O veritabila relatie individualizata a utilizatorului, capacitatea de reformulare sau efectuarea sintezelor pornind de la surse de informatie disparate si motorul emotional al unei relatii individualizate sunt cateva exemple de capacitati specifice fiintei umane si care vor ramane straine masinii.

De fapt una din transformarile principale consta intr-un nou gen de relatii care se creeaza intre diversi actori. In invatamantul traditional relatia pedagogica se caracterizeaza printr-un raport asimetric intre profesor si elev in sensul ca profesorul stapaneste cunostintele si conceptele cu privire la prelucrarea informatiei, transmite cunostintele si apoi transmite cunostintele catre elev, realizand o slaba interactiune cu acesta.

In etapa actuala de formare, caracterizata prin aparitia TIC-urilor, cunostintele nu mai sunt monopolul profesorului, informatia se disociaza de profesor si devine un al treilea actor al procesului. Prezenta a trei actori - profesor, elev si sursa de informatie - bulverseaza complet schema traditionala obisnuita: informatia circula mai usor si intr-o maniera mai echilibrata intre profesor si elev, aportul profesorului este fundamental metodologic si interactiunile dintre elevi sunt mai intense.