Educatia formala

Educatia formala

Educatia formala, oficiala, institutionalizata e acel tip de educatie care presupune transferul informational de cunostinte teoretice si practice intr-un context institutionalizat si formalizat. Scopul acestui tip de educatie il constituie introducerea progresiva a elevilor in marile paradigme ale cunoasterii asigurandu-le o anumita autonomie educationala si ii pregateste, totodata, pentru viitoarele lor profesii. Pregatirea este elaborata in mod constient si esalonat, fiind asigurata de un corp de specialisti pregatiti in acest sens. Totodata, educatia formala permite o asimilare sistematizata a cunostintelor si faciliteaza dezvoltarea unor capacitati, aptitudini si atitudini necesare pentru insertia individului in societatea data.

Educatia formala se refera la totalitatea influentelor intentionate si sistematice in cadrul unor institutii specializate (scoala, universitate) in vederea formarii personalitatii umane. Acest cadru poate fi scoala pentru invatamantul scolar - preprimar, primar, gimnazial, liceal, postliceal si superior dupa cum rezulta din schema de mai jos.

Schema prezentata mai sus permite o abordare sistemica a invatamantului, aceasta activitate fiind integrata structural si functional sistemului societal.

Educatia formala deriva, din punct de vedere etimologic, din latinescul "formalis" care inseamna oficial organizat, legal sau formal. Din aceasta perspectiva educatia formala este actul oficial complex de transmitere a cunostintelor teoretice si practice si de asimilare (invatare) a acestora de catre tanara generatie in special, dar si de catre om in general, in cadrul institutionalizat, adica in cadrul institutiilor de invatamant de toate gradele: prescolare, scolare, postscolare, universitare si postuniversitare.

In cadrul educatiei scolare, educatia formala are ponderea cea mai mare si ea devine actul pedagogic complex, programat, organizat, intentionat, constient, indrumat care asigura predarea (comunicarea) si invatarea (dobandirea) cunostintelor teoretice si practice intr-un cadru activ si interactiv profesor - elev/student in vederea dezvoltarii personalitatii si pregatirii profesional - cetatenesti a elevilor/studentilor pentru integrarea lor socio-profesionala si pentru dezvoltarea sociala.

Educatia formala este realizata in cea mai mare masura in cadrul institutiilor educationale de stat si particulare, ultimele reprezentand o forma alternativa oficiala, formala de competitie educationala cuprinzand in cadrul invatamantului un numar tot mai mare de tineri care doresc sa se formeze profesional si ca personalitate.

Asupra educatiei formale exista mai multe definitii. In "Dictionarul Educatiei" editat de Carter V. Good aceasta forma este definita ca a fi drept "orice educatie oferita intr-un mod ordonat, logic, planificat si sistematic; se spune astfel ca educatia formala sfarseste cu frecventarea scolii". In alta sursa bibliografica, cum ar fi "Dictionarul International al Educatiei", semantica educatiei formale vizeaza rolul profesorului si elevului si responsabilitatea acestora in cadrul educatiei primite in scoala, opusa celei acumulate independent , prin intermediul celorlalte doua forme ale educatiei: nonformala si informala. In "Terminologia Invatamantului Tehnic si Profesional" prin educatia formala se delimiteaza si defineste totodata "educatia sistematica ce se continua in general in institutii scolare, facand parte din ansamblul sistemului educativ; educatia formala comporta o serie de nivele de dificultate si specializare progresiva; reusita individuala la terminarea fiecarui nivel este in principiu obiectul unei confirmari (diplome, certificat), permitand trecerea la nivelul superior; un termen adesea folosit ca sinonim este cel de invatamant institutional.

Asa cum am precizat mai sus, educatia formala este actul pedagogic ce implica mai multe caracteristici si particularitati, dintre care se desprinde si caracterul bilateral in ceea ce priveste participarea si transferul informatiilor si cunostintelor. Continuturile si transferul realizat prin intermediul acestei forme educationale devine obligatoriu atat pentru cadru cat si pentru student. Nu ramane la latitudinea nici unui membru din relatie, ci se subscrie planului care jaloneaza obiectele, surprinzand o anumita perspectiva halodinamica (a intregului in continua devenire).

In ceea ce priveste caracterul programat, acesta capata tot mai mult un caracter social si se exprima prin structuri, moduri de organizare si functionare, mecanisme, normative, disciplina, relatii de supra si subordonare.

Caracterul organizat se evidentiaza prin capacitatea de organizare prin structuri care interactioneaza si interrelationeaza in vederea realizarii obiectivului, scopurilor, intr-un mod eficient si cu deschidere in plan evolutiv.

Caracterul intentionat are in vedere comanda, cerintele, nevoile sistemice, corelarea dintre cerere si oferta si nu liberul arbitru, voluntarismul excesiv, interesele personale, de grup, etc. si presupune decizii comune, responsabilitati si competente.

Indrumarea vizeaza caracterul planificat, monitorizat si interventia in urma controlului exercitat in modul de desfasurare a activitatii educationale, adaptabilitatile si modul de ajungere la ele.

Domenii de studii la nivelul educatiei formale: tehnic, agricol, economic, politic, medical, universitar, artistic,  sportiv, militar etc., ponderea diferentiindu-se de la un nivel si domeniu de activitate la altul.

Educatia formala vizeaza continuturi si finalitati corespondente acestora. Asemenea finalitati se exprima prin:

competente

capacitati

statusuri

roluri.

Educatia formala se suprapune in cele mai multe situatii cu educatia intelectuala si profesionala realizate atat in invatamantul preuniversitar cat si in cel universitar. Asa cum am aratat mai sus, ea are ca finalitati formarea si consolidarea personalitatii individuale, atat din punct de vedere profesional cat si social, prin intermediul competentelor, capacitatilor, statusurilor si rolurilor.

Competentele vizeaza latura specialitatii, care presupune continuturi specifice, de specialitate, teoretice si practice.

Pentru comparatie redam in mod diferentiat continuturile predate in raport cu competentele vizate in doua structuri ale educatiei formale, si anume: in cadrul colegiului - ca forma postliceala si in cadrul invatamantului universitar. Din schema de mai jos se pot desprinde ponderile ce apartin continuturilor predate sub raport teoretic, practic, general si particular.

CTS - cunostinte tehnice de specialitate

CB - cunostinte de baza

CP - cunostinte politice

CIP - cunostinte din invatamantul profesional.

La fel ca si celelalte forme ale educatiei, educatia formala prin structurile sale institutionalizate indeplineste mai multe functii:

ca demers initial si introducerea individului in tainele muncii intelectuale organizate, un rol deosebit revenindu-i unei subramuri a pedagogiei si didacticii - aceea a Tehnicilor de munca intelectuala;

posibilitatea de a formaliza cunostintele plecand de la achizitii istorice si practici iesite din actiune;

recunoasterea achizitiilor individuale;

formarea si concretizarea achizitiilor in alte modalitati educative pe plan social   (C. Cucos, 1996).