Educatia informala - trasaturi caracteristice

Educatia informala - trasaturi caracteristice

1. Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educatie informala provine din limba latina, "informis/informalis" fiind preluat cu sensul de "spontan", "neasteptat". Ca urmare prin educatie informala intelegem educatia realizata spontan.

2. Din punct de vedere conceptual, educatia infor-mala include ansamblul influentelor cotidiene, spontane, eterogene, incidentale, voluminoase - sub aspect cantitativ - care nu isi propun in mod deliberat atingerea unor teluri pedagogice, dar au efecte educative, ocupand cea mai mare pondere de timp din viata individului. Aceste influente spontane, incidentale nu sunt selectate, prelucrate si organizate din punct de vedere pedagogic.

3. Dezideratele educatiei informale nu apar in mod explicit. Acest tip de educatie nu-si propune in mod deosebit, realizarea unor obiective pedagogice, insa prin influentele sale exercitate continuu poate avea efecte educative deosebite atat pozitive cat si negative.

Prin miile de contacte spontane si influente cotidiene educatia informala ofera individului ocazia de a adopta anumite atitudini, de a exterioriza anumite comportamente si de a interioriza anumite valori, conturandu-se astfel profilul sau psihosocial. Pe aceasta cale, orice personalitate (elev, student etc.) isi completeaza informatiile achizitionate prin intermediul celorlalte forme de educatie. Aceste influente pot fi concordante unele cu altele sau in dezacord, sarcina de a le orienta si directiona revenindu-i in principal educatiei formale.

4. Trasaturile caracteristice educatiei informale sunt determinate de multitudinea influentelor derulate de regula, in afara unui cadru institutionalizat, provenite din micromediul social de viata al individului, privite ca membru al familiei, al grupului de prieteni, al colectivului de munca, al cartierului, al satului sau orasului in care locuieste, etc. "In ultima analiza si cartierul si strada educa; magazinele cu vitrinele lor, si metroul fac educatie." (Ioan Cerghit, 1988, p. 29). Cu cat aceste influente cunosc o dezvoltare si culturalizare la standarde inalte, cu atat creste si valoarea lor ca factori educativi spontani, avand astfel rol in dezvolarea personalitatii umane.

Cu alte cuvinte educatia informala cuprinde "achizitiile dobandite intr-o maniera intamplatoare in ocazii din ce in ce mai numeroase si mai variate, asa cum le determina conditiile existentei umane ca atare." (Teodor Cozma, 1997, p. 28)

Influentele pedagogice de tip informal pot fi neorganizate, neselectate, spontane, neprelucrate - rezultatul interactiunilor umane in mediul familial, stradal, din cadrul anturajului si organizate si institutionalizate - transmise de la nivelul institutiilor massmedia, care le proiecteaza si le orienteaza insa "din perspectiva altor instante si interese decat pedagogice". (Constantin Cucos, 1996, p. 36). Acestea din urma se diferentiaza insa de programele speciale de educatie din presa, de la radio sau de la televiziunile scolare si universitare, ce au finalitati educative si intra sub incidenta educatiei nonformale.

Un exemplu de educatie informala este atunci cand copiii mici invata sa vorbeasca. Ei deprind acest lucru prin ascultare si imitare. Parintii corecteaza spontan greselile de pronuntie ale acestora, de multe ori silabisind fara intentie si incurajand vorbirea corecta. La fel se intampla atunci cand parintele sau educatorul analizeaza impreuna cu copii experientele zilnice petrecute in viata acestuia (discutii cu parintii/educatorii despre ce s-a intamplat la scoala in ziua respectiva care se soldeaza cu aprecieri, interpretari, invataminte si concluzii educative)

5. Evaluarea are o situatie speciala in cazul educatiei informale. Evaluarea se realizeaza la nivelul opiniilor si reusitelor personale si sociale ale cetatenilor, pe baza analizei comportamentale si factuale. In acest sens, literatura de specialitate semnaleaza faptul ca "viata sociala se desfasoara sub dublu impact: acela al opiniei colectivitatii si al cenzurarii pe care o opereaza constiinta in sine." (Teodor Cozma, 1997)

6. Avantajele educatiei informale pot fi sesizate in plan didactic.

Invatarea de tip informal este o invatare cu caracter pluridisciplinar, informatiile provenind din variate domenii, completandu-le pe cele achizitionate prin intermediul celorlalte forme de educatie. Aceasta situatie ii confera individului posibilitatea de a interioriza si exterioriza atitudini, comportamente, sentimente etc.

"In contextul informal de educatie, initiativa invatarii revine individului; educatia este voluntara, iar grilele de evaluare sunt altele decat in educatia formala, competenta intr-un domeniu sau altul fiind criteriul reusitei." (Elena Istrate, 1998, p158)

In conditiile multiplicarii si diversificarii surselor de influenta si a ridicarii gradului de  civilizatie a unei societati, cresc si efectele educatiei incidentale. Importanta devine interventia educatorului, manifestata prin capacitatea acestuia de a valorifica experienta de viata a fiecarui elev.

7. Dezavantajele educatiei informale sunt inerente in conditiile inexistentei unei actiuni pedagogice, institutionalizate si organizate sistematic la nivel structural si functional. De aceea educatia informala are o functie formativa redusa. Putine informatii devin cunostinte. De multe ori prin intermediul influentelor incidentale individul are acces la informatii care pot veni in contradictie cu scopurile educatiei formale si nonformale. Pe de alta parte, "educatia formala ramane in limitele unor sfere de influente care, prin largirea lor, devin tot mai aleatorii in lipsa unor scopuri si efecte pedagogice directe, specifice actiunii educationale de tip formal sau nonformal." (Sorin Cristea, 2002, p. 114)

8. Expansiunea educatiei informale este evidenta in societatea contemporana.

Catre sfarsitul anilor '80 a crescut interesul pentru educatia informala, si invatarea informala, denumita si invatarea provenita din mediu (environment learning). Numerosi autori si educatori, preocupati in special de invatarea adultilor si de educatia permanenta si-au indreptat atentia asupra educatiei informale examinand-o in termenii:

"educatia din afara clasei" (T. Bentley, 1998), vorbind de "necesitatea educatiei informale" (F.Coffield, 2000), de " invatarea incidentala la locul de munca" (V. Marsick, K. Watkins, 1991 si Margaret Dale, John Bell, 1999) si de "invatarea in interiorul comunitatii" (Veronica McGiveney, 1999) Educatia informala a fost descrisa in Scotia ca "educatie comunitara", in Germania ca "educatie (pedagogie) sociala", iar in Franta si Italia sub titului de "animare educativa" de tip creativ-expresiva, socio-culturala si de loisir. (T. Jeffs, 1996)

Dezvoltarea acestei forme de educatei se poate realiza prin sporirea caracterului educativ al influentelor spontane provenite in special din mass-mediei si din mediul comunitar. Acest fapt presupune cresterea substratului cultural si al beneficiului formativeducativ al informatiilor oferite pe diverse cai, lucru care determina la randul sau, ridicarea nivelului cultural al societatii.

In tarile dezvoltate se manifesta tendinta institutionalizarii educatiei informale in cadrul organizatiilor de tineret si comunitare. In acest sens, specialistii (de multe ori voluntari), incurajeaza oamenii sa se gandeasca la propriile experiente si situatii de viata si sa discute despre acestea cu ceilalti membrii prezenti (vezi intrunirile si cluburile pentru dezalcolizare si dezintoxicare, si cam-paniile impotriva SIDA, etc.)

Educatori informali pot fi atat parintii cat si prietenii, rudele etc., factori implicati intr-un proces care se deruleaza continuu in sensul sprijinirii individului sa invete si sa se descurce in viata. La randul nostru, fiecare dintre noi este un educator informal pentru cei din jurul sau si pentru sine. Facem acest lucru uneori in mod intentionat, alteori intuitiv.

Se vorbeste tot mai mult astazi despre educatorul informal care este preocupat de deschiderea scolii catre comunitate, si de imbunatatirea relatiilor dintre scoala si familie. El lucreaza impreuna cu membrii comunitatii in proiectarea si realizarea programelor finantate de scoala si cu staful educational in dezvoltarea de noi oportunitati socioeducative menite sa contribuie la dezvoltarea personalitatii umane; discuta cu parintii in scopul ajutarii acestora in activitatile lor cu copii. In strainatate exista astfel de educatori informali angajati de catre comunitatea locala sau de catre biserica sa se ocupe de problemele tinerilor, ale familiei, ale comunitatii in general, sustinatori ai unor campanii educationale sau de strangere de fonduri in scopuri umanitare.

In Germania, educatorii sunt pregatiti, alaturi de asistentii sociali, ca pedagogi sociali.

Ei incurajeaza populatia sa adopte un stil de viata sanatos, sa-si descopere propriile calitati si sa le dezvolte, sa cugete asupra propriilor experiente de viata. Acest lucru presupune fie impartirea de foi volante pe o anumita tema, fie adunare doritorilor la unul dintre localnici acasa, in vecinatate si stimularea discutiilor, fie organizarea unor excursii sau diverse alte activitati comune in mijlocul comunitatii.

In Marea Britanie si Irlanda, in mod obisnuit, pregatirea educatorilor informali se face prin cursuri ce au ca teme problemele tinerilor si ale comunitatii, desfasurate in cadrul colegiilor, in invatamantul secundar.