Educatia iti ofera instruirea necesara pentru a te apara de coruptie?

Educatia iti ofera instruirea necesara pentru a te apara de coruptie?

Coruptia reprezinta folosirea abuziva a puterii publice, in scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, coruptia este foarte frecvent intalnita in societate si este deosebit de grava deoarece favorizeaza interesele unor particulari, mai ales in aria economica, afectand interesele colective prin: insusirea, deturnarea si folosirea resurselor publice in interes personal, ocuparea unor functii publice prin relatii preferentiale, incheierea unor tranzactii prin eludarea normelor morale si legale.

Coruptia vizeaza un ansamblu de activitati imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu functii de conducere sau care exercita un rol public, ci si de diverse grupuri si organizatii, publice sau private, in scopul obtinerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrangere, santaj, inselaciune, mituire, cumparare, intimidare. Printre cauzele care favorizeaza aparitia coruptiei se regasesc si: slabirea autoritatii statului datorita ineficientei institutiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale insotita de alterarea respectarii principiilor morale, lipsa unei reforme la nivelul institutional si legislativ care sa fie in concordanta cu conditiile socio-economice.
    Din punctul meu de vedere, cred ca educatia are un mare rol in aceasta problema. Te poate ajuta sa eviti coruptia, dar nu intotdeauna. Cred ca depinde foarte mult de felul in care ai fost educat, de principiile morale si mai ales de anturajul in care ai crescut.

De exemplu Mihai, un copil foarte bine crescut de parinti, care a invatat foarte bine la scoala, dar ca nu a avut de a face cu anturajul "de strada" si a crescut intr-un mediu perfect, lipsit de problemele de zi cu zi nu poate face fata unei situatii de coruptie. In schimb Alex, un copil care deasemenea a fost educat de parinti, a avut rezultate bune la invatatura, dar a avut contact si cu alte anturaje, situatii sau probleme din afara "mediului perfect" creat de familie, a invatat ca nu toti oamenii sunt buni si nu oricine isi arata adevarata fata, ca lumea nu e roz si ca trebuie sa fii pregatit, pentru ca oricand s-ar putea intampla ceva la care nu te astepti.

Educatia te poate ajuta in mare parte sa poti sa faci fata coruptiei, mai ales sa rezisti psihic unui asemenea conflict, dar nu in totalitate. Educatia ar putea castiga razboiul cu coruptia daca mai multi indivizi s-ar alia contra acesteia, dar in mare parte noi, oamenii, suntem principalii vinovati de existenta coruptiei.

Coruptia se poate imparti in doua grupe: o coruptie la nivel mai mic si o coruptie la nivel mai mare.

"Mica coruptie" reprezinta acea coruptie care nu atinge interesele majoritatii indivizilor unui stat. De exemplu coruptia unui cadru medical sau a unui functionar, care prin deciziile lor un individ sau grup de indivizi in defavoarea altora. Dar acest gen de nedreptate este limitata in timp si spatiu.

"Marea coruptie" reprezinta coruptia la nivel inalt a unui functionar sau demnitar. Aceasta coruptie are efect asupra intregului stat si a indivizilor care il compun. Urmarile acestui gen de coruptie se pot traduce in costuri directe sau indirecte care vor fi suportate intr-un final de toti contribuabilii.

Asadar, unele coruptii pot fi mai greu de evitat, mai ales in cazul in care noi oamenii incurajam coruptia.

Coruptia in invatamint afecteaza dreptul la  educatie?

Definitia "coruptiei" este orice folosire ilegala de catre o persoana a functiei sale pentru primirea unor foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit pentru sine sau pentru o alta persoana contrar intereselor legitime ale societatii si ale statului ori acordare ilegala a unor foloase materiale sau avantaje necuvenite unei alte persoane.

Consecintele coruptiei asupra sistemului educational sunt: diminuarea accesului populatiei la invatamantul de o buna calitate, transformarea institutiilor de invatamant in instrumente de imbogatire ilicita, nivelul scazut de pregatire profesionala a tinerilor specialisti, concurenta neloiala intre copii si tineri care doresc sa-si fac studiile cu cei ce "cumpara" notele mai mari, generarea fluxului de tineri ce pleaca peste hotarele tarii unde calitatea studiilor este mai inalta, o perceptie publica pesimista a societatii fata de prestatia sistemului educational.

Coruptia in invatamint este periculoasa deoarece aduce atingere unui drept fundamental - dreptul la invatatura.

Trebuie sa recunoastem ca un sistem educational corupt genereaza un produs la fel de corupt. Citeam zilele acestea pe un forum ca generatia actuala a elevilor este o generatie de sacrificiu a unei perioade de tranzitie, perioada in care nu e nevoie sa inveti, dar mai efectiv este sa devii corupt cit mai devreme posibil si sa invatam copii nostri legile coruptiei ca ei sa se descurce in societate.

Noi crestem o generatie tinara, cu moralitatea viciata din gradinita, care ajunsa la maturitate va insista asupra aplicarii acelorasi practici corupte pe care le-au cunoscut din frageda copilarie.

Invata cum sa te aperi

-stai calma si gandeste. Da-ti seama care sunt optiunile tale si daca e bine sa opui rezistenta.
-spune "nu" cu putere. Nu zambi, nu te purta prietenos sau politicos.
-spune ceva de genul "opreste-te e viol". Asta ar putea sa il socheze pe violator si sa-l opreasca.
-evalueaza situatia. Incearca sa vezi cum poti scapa. Sunt oameni in jur ?
-cauta o cale de scapare. Daca poti sa-i distragi atentia, cateodata poti scapa.
-actioneaza rapid. Cu cat stai mai mult cu atat scad sansele de scapare.
-intreaba-te daca e bine sa opui rezistenta. Aceasta este o intrebare critica. Femeile care se zbat initial, care lovesc si tipa au o sansa mult mai mare de a evita completarea cu success a unei tentative, decat femeile care se roaga si incerca sa scape cu vorba dulce.
Cu toate acestea opunerea rezistentei depinde de o intrebare majora: E inarmat?

-daca nu este inarmat atunci ai multe optiuni, incluzand : -opune rezistenta fizica ? da-i una in marul lui Adam, infige-i degetul in ochi, da- i una cu o lampa sau cu un alt obiect, sau da-i cu piciorul. Lupta cat sa poti scapa, deoarece este foarte dificil ca o femeie sa doboare un barbat.
Opunerea de rezistenta poate descuraja un barbat sau il poate convinge ca este prea mare deranjul pentru a continua. Opune rezistenta doar atat timp cat nu este periculos.
-fugi. Nu e nici o rusine in fuga dintr-o situatie periculoasa.

-spune ca trebuie sa te duci pana la baie si dupa aceea fugi.
-striga "incendiu". Daca strigi "ajutor", unii oameni ar putea avea tendinta sa nu se implice ?n problemele altora. "Incendiu" ii vizeaza pe toti si este mai probabil sa raspunda.
-foloseste rezistenta pasiva (vomita).
-foloseste intimidarea (minte; spunei ca trebuie sa vina colegul tau de camera sau ca ai o boala transmisibila sexual )
-incearca sa-l convingi prin vorba, sa faci apel la umanitatea lui, la decenta lui.

-capata-i increderea astfel incat sa-si lase garda jos si sa poti fugi.
-incearca sa-l faci sa te vada ca pe o persoana. Fa-l sa realizeze ce efect are asupra ta. Spune-i ca te doare.
-Daca este inarmat atunci?
-incearca sa-l convingi sa nu o faca.
-incearca rezistenta pasiva. Optiunile sunt evident limitate cand barbatul este inarmat. In aceste situatii, iti iei viata in propriile maini daca te hotarasti sa opui rezistenta. Ar putea fi posibil sa fugi daca poti sa-i distragi atentia, dar numai daca esti sigura ca poti scapa.

Oare exista greseli in educarea copilului?

In general definim educatia ca pe un process de influentare pozitiva de catre adulti a copiilor. Orice actiune a adultilor asupra copilului produce ecouri largi, puternice in personalitatea acestuia, generand si alte efecte decat cele scontate de adulti.

Influentarea educativa exercitata de adult este neunivoca. Ea poate duce la rezultatul dorit, cel urmarit de educator, dar poate avea si efect nul, sau poate provoca efecte negative, contrare chiar celor scontate. Asa, de exemplu, pedepsirea severa a unor abateri fara gravitate, cu toate ca pe moment rezolva corectarea lor, poate statornici in copil teama de a recunoaste greseala comisa, stimuland tendinta de a ascunde greselile, de a minti, ca o reactie de aparare.

Lipsa unor manifestari raspuns, la influenta educativa primita traduce numai in aparenta un efect nul. In realitate, nici o actiune educativa exercitata asupra copilului nu este lipsita de rezonanta psihica in individualitatea sa, fie ea si imperceptibila ori subliminala si greu de constientizat, dar care persista in timp si conditioneaza alte manifestari observabile.
Durata in timp si adancimea consecintelor unor influente asupre personalitatii copilului sunt diferite. Unele au efecte psihice imediate, sau nu, dar sunt urmate de o serie de consecinte in timp, cu manifestari cumulative in structura personalitatii si comportamentului.

Uneori, insasi influenta in scop educativ de catre adulti poate fi o actiune eronata, o masura sau o interventie gresita, ori corecta din punct de vedere psihopedagogic, dar aplicata intr-un mod eronat.
Pe primul loc, intr-un sondaj de specialitate, s-au situat greselile facute de parinti in educarea copilului, apoi de rude, mai ales bunici si abia dupa aceea de catre invatatori sau profesori, ori de alte personae.

Din studiul facut a reiesit ca aceste greseli sunt, de cele mai multe ori urmatoarele:

LIPSA UNUI REGIM DE VIATA ORDONAT, cu o impartiere adecvata varstei in perioade de somn, hrana si veghe sau joaca.

RASFATUL, satisfacerea tuturor capriciilor pe motiv ca e 'mic si nu stie' si coborarea stachetei in ceea ce priveste modul de comportare al copilului fata de adulti, sau in general si fata de responsabilitatile acestuia, responsabilitati conforme cu perioada de varsta. In acest caz copilului nu i se refuza nimic, ii sunt satisfacute toate capriciile, ii sunt permise gesturi deplasate cum ar fi lovirea adultului care il ingrijeste, bunica, mama etc, sau adresarea unor cuvinte urate care nu sunt permise nici unui adult educat, totul scuzat prin varsta frageda si nestiinta.

MASURILE DE SEVERITATE EXCESIVA cu reprimarea oricarei libertati si initiative. Copilul nu are dreptul sa se joace cu ceea ce vrea sau sa se imbrace cu ceea ce doreste la un moment dat, ci trebuie sa accepte tot ce ii impune adultul fara obiectie; in caz contrar fiind pedepsit, initiativa sau manifestarea unei dorinte fiind catalogata drept 'neascultare', 'obraznicie'

DEZINTERESUL TOTAL AL UNOR PARINTI FATA DE COPIL, totul reducandu-se la a-i satisface nevoile de hrana si adapost. Unii parinti considera ca daca copilul are hrana, haine, jucarii si un loc de odihna, mai mult sau mai putin confortabil, copilul are tot ce-i trebuie si in consecinta nu-i mai acorda nici o atentie.

DECIZII ARBITRARE si de neclintit in legatura cu activitati sau dorinte ale copilului, pretextandu-se ca el nu stie ce e bine pentru el, adultul stiind mai bine.

CURMAREA BRUTALA A UNOR DORINTE ARZATOARE ALE COPILULUI pentru ca adultul are altceva in plan si din dorinta de a-si demonstra autoritatea asupra copilului.

REPROSUL DE A SE FI NASCUT FATA SAU BAIAT, in timp ce parintii doreau un baiat, sau o fata si comparatii in defavoarea unui sex sau a altuia, cu exaltarea virtutilor sexului opus.

TRATAMENTUL PARTINITOR SI DISCRIMINATORIU in raport cu ceilalti frati sau copii din anturaj, compararea copiilor intre ei si scoaterea in evidenta a minusurilor in evolutie a copilului in cauza.

APLICAREA UNOR PEDEPSE IRATIONALE SI DISPROPORTIONATE pentru orice abatere de la imaginea-model dorita de parinti

SUPRAESTIMAREA SAU SUBESTIMAREA POSIBILITATILOR REALE ALE COPILULUI datorita necunoasterii etapelor de dezvoltare psihica si fizica in raport cu varsta.

INTERZICEREA PRIETENIILOR SI A CONTACTELOR SOCIALE cu alti copii din vecinatate pe motivul ca ar fi nocivi, generatori de experiente negative, de obiceiuri reprobabile, din familii cu statut social modest etc., ceea ce duce la izolarea copilului, la instalarea unor stari de timiditate, de insingurare sau la o atitudine discriminatorie fata de cei din jur.

SUPRAINCARCAREA cu activitati dorite de parinti, dar care nu fac obiectul interesului copilului, nu-i fac placere, ci il streseaza.

ABANDONUL SOCIO-AFECTIV PARINTESC caracteristic cuplurilor tinere, angajate inca in studii de calificare profesionala, sau care doresc o cariera deosebita.

Avand in vedere toate cele expuse mai inainte putem concluziona ca orice actiune de influentare educativa a copilului izvoraste dintr-o conceptie pedagogica a adultului, implicita sau explicita, sau din ideea ca influenta pe care o exercita adultul este neaparat pozitiva si ca duce la efectul dorit.

Erorile in influenta educativa a adultilor pot proveni de la principii necorespunzatoare asupra educatiei, de la idei gresite, prejudecati ori o mentalitate invechita, sau de la un modernism prost inteles.

Urmarile greselilor 'educative' ale adultilor in evolutia ulterioara a copilului sunt multiple si diverse, de la situatii de esec scolar si social, conflicte cu cei din jur, insatisfactii pe diverse planuri, multiple dificultati de adaptare sociala la un mediu schimbat, sentimente de insingurare, timiditate si multe altele, pana la depresii, nevroze si alte tulburari psihice grave.

De aceea, o modalitate eficienta in prevenirea acestor efecte nedorite este o informare corecta si la timp a familiei ?extinse? atat asupra aspectelor importante referitoare la dezvoltarea normala a copilului cat si asupra atitudinilor corespunzatoare care trebuiesc avute/afisate fata de copil.