Proiectarea activitatii didactice

Proiectarea activitatii didactice

Proiectarea reprezinta actiunea complexa de concepere anticipata, intr-o viziune sistemica, a modelelor activitatii didactice in functie de care vor fi indeplinite la un nivel ridicat de competenta si eficienta componentele procesului de invatamant, obiectivele, continuturile, strategiile, evaluarea si in mod deosebit formele de activitate didactica. Proiectarea didactica sau "designul organizational" reprezinta un demers complex si sistematic de anticipare a desfasurarii activitatii instructiv-educative.

In functie de orizontul de timp luat ca referinta se disting doua tipuri de proiectare didactica: 

globala (concretizata in elaborarea planurilor de invatamant si a programelor scolare);

esalonata (concretizata in proiectarea activitatii anuale/trimestriale sau a unei activitati didactice);

De asemenea, putem realiza proiectarea didactica in functie de anumite nivele ale proiectarii care se circumscriu ultimului tip al proiectarii - cea esalonata. Redam mai jos nivelele proiectarii si obiective urmarite prin aceste nivele.

Se desprind mai multe modele ale proiectarii didactice, cum ar fi: modelul traditional al proiectarii si modelul curricular care se prezinta sub forma urmatoarelor configuratii:

Conceperea, organizarea si proiectarea didactica presupune anumite cerinte si reguli care, in esenta ar fi:

a.  cunoasterea locului si importantei specifice disciplinei de invatamant in pregatirea elevilor/studentilor in functie de clasa (anul de studiu), profilul si specializarea pregatirii;

b. cunoasterea continutului programei analitice, a manualului si bibliografiei obligatorii si facultative a disciplinei de invatamant pentru fiecare capitol si tema ale lectiei ;

c.  asigurarea relatiilor interdisciplinare;

d. stabilirea felului de activitate didactica (teoretica sau practica a formei de organizare a acestei activitati);

e.  elaborarea structurii specifice formei de organizare;

f.  stabilirea obiectivelor generale, didactice si operationale;

g. stabilirea continutului temei noi ca si a continutului altor verigi ale lectiei (reactualizarea, verificarea, activitatea independenta etc.);

h. stabilirea modului de desfasurare a activitatilor didactice, asigurand imbinarea adecvata si judicioasa a muncii didactice frontale, cu munca in echipa si munca individuala independenta;

i.   stabilirea timpului pentru fiecare etapa - secventa a lectiei.

In intreaga activitate de concepere, organizare, proiectare si desfasurare a lectiilor este necesar sa se aiba in vedere cunoasterea si aplicarea adecvata si creatoare a principiilor si strategiilor didactice, urmarindu-se obtinerea unui nivel si performante calitative ridicate si o eficienta sporita in pregatirea elevilor.

Proiectarea lectiei

Proiectarea activitatilor didactice cunoaste mai multe etape, ca cele pe care le redam in sinteza mai jos:

Integrarea tuturor elementelor si aspectelor lectiei intr-un tot unitar, privite in desfasurarea lor concreta, se obtine prin elaborarea unui plan sau proiect de lectie. Vom putea spune astfel ca proiectarea lectiei de catre profesor presupune o suita de actiuni sau preocupari orientate in directia prefigurarii, prin descriere detaliata, in concordanta cu principiile si legitatile psihopedagogice, a intregului program de desfasurare a lectiei.

Multiplele aspecte sau detalii pe care le incumba un asemenea program ar putea fi grupate in jurul a trei elemente-cheie, formulate interogativ, la care profesorul trebuie sa raspunda prin proiectul pe care il elaboreaza: spre ce tind ?, cum sa ajung acolo ?, cum voi sti cand am ajuns? (R. Gagné, 1977). Asemenea intrebari ce pot prefigura prin raspunsurile lor anumite etape ale proiectarii didactice si care incumba o anumita taxonomie a obiectivelor urmarite se mai regasesc in literatura de specialitate. Raportandu-le la intrebarile puse si obiectivele precizate acest algoritm ar putea lua forma de mai jos:

Intrebari Etape

In functie de aceste etape si demersuri didactice intreprinse se vor delimita urmatoarele obiective pe care le redam mai jos:

Revenind la intrebarile formulate de R. Gagné, raspunsurile date prefigureaza obiectivele si activitatea propriu-zisa a proiectarii lectiei.

- "Spre ce tind ?" sau ce obiective vom urmari in cadrul lectiei. Este vorba de gama obiectivelor operationale pe care elevii le vor dobandi in cadrul lectiei. Formularea lor urmeaza sa se faca astfel incat sa poata fi identificate in comportamentul performativ al elevilor, respectiv in ceea ce ei cunosc si reusesc sa faca. Pentru aceasta profesorul se va orienta dupa taxonomia obiectivelor operationale. Proiectarea obiectivelor unei lectii este o operatie complexa, ea presupunand cunoasterea rezultatelor obtinute in lectiile anterioare, precum si a conditiilor concrete implicate in activitatea de invatare ce se va realiza in lectie (nivelul dezvoltarii psihice, resursele materiale de care dispunem). O atentie deosebita trebuie acordata obiectivelor care, dupa cum am vazut, nu se obiectiveaza in manifestari comportamentale observabile si masurabile. Ne gandim la asemenea obiective cum ar fi: formarea convingerilor, a atitudinilor, dezvoltarea creativitatii, a imaginatiei, declansarea unor trairi si sentimente etc. Cerinta este ca in limita posibilitatilor si aceste obiective sa fie delimitate prin anumiti indicatori pentru a putea fi urmarite si inregistrate de catre profesor. Obiectivele proiectate nu se prezinta in mod izolat, ele formeaza o adevarata constelatie in cadrul careia se pot delimita diverse categorii, principale (fundamentale)  si secundare, informative si formative, obiective care se bazeaza pe cele invatate anterior si obiective inedite etc. Cunoasterea categoriei din care face parte un obiectiv sau altul este indispensabila pentru proiectarea celorlalte elemente ale lectiei.

- "Cum sa ajung acolo ?" sau ce tehnologie se va folosi pentru ca elevii sa atinga obiectivele propuse ? Cu acest prilej se procedeaza ia prefigurarea amanuntita a tot ceea ce va intreprinde profesorul pentru a-i conduce pe elevi spre materializarea telurilor urmarite. Este vorba de organizarea continutului informational, de metodele, procedeele si mijloacele utilizate pentru transmiterea lui, de exercitiile folosite in acest scop; intr-un cuvant de totalitatea conditiilor externe si interne ale invatarii implicate in realizare obiectivelor formulate. Organizarea continutului consta in prelucrarea si ordonarea informatiilor in concordanta cu posibilitatile de asimilare ale elevilor si cerintele demersului didactic, propriu secventei de instruire ce se parcurge. Dupa aceea se proiecteaza strategia didactica pentru transmiterea lui.

- "Cum voi fi cand am ajuns" sau cum voi sti daca au fost atinse obiectivele stabilite ? Raspunsul la aceasta intrebare este posibil prin informatiile care circula prin argumentul conexiunii inverse. In acest sens vor trebui prefigurate instrumente si tehnici adecvate de inregistrare si masurare a rezultatelor. Important este din punct de vedere didactic ca intervalul dintre cele doua blocuri ale procesului de invatamant, comanda si controlul, sa fie cat mai redus. Ca atare, conexiunea inversa urmeaza sa se realizeze pe tot parcursul lectiei, prin metode si procedee adecvate. Pentru aceasta, odata cu formularea obiectivelor vom preciza itemii si indicatorii cu ajutorul carora vom masura cantitativ si calitativ rezultatele obtinute.

Raspunsurile la cele trei intrebari-cheie se detaliaza in functie de evenimentele (momentele) lectiei. Proiectarea ne apare in acest fel ca o prefigurare a radiografierii procesului de predare -invatare ce se deru­leaza in cadrul lectiei.