Strategii didactice

STRATEGII DIDACTICE

Strategia a fost definita ca un mod de combinare si organizare cronologica a ansamblului de metode  si mijloace alese pentru a atinge anumite obiective

Strategia didactica este un termen unificator, integrator, care reuneste sarcinile de invatare cu situatiile de invatare, reprezentand un sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si alte resurse educationale care vizeaza atingerea unor obiective. Ea este necesara in orice act pedagogic, ocupand un loc central in cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si organizarea lectiei se realizeaza in functie de decizia strategica a profesorului. Ea este conceputa ca un  scenariu didactic complex, in care sunt implicati actorii predarii - invatarii, conditiile realizarii, obiectivele si metodele vizate. Astfel, strategia prefigureaza traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic si mai eficient pentru abordarea unei situatii concrete de predare si invatare. In acest fel, prin proiectare strategica se pot preveni erorile, riscurile si evenimentele nedorite din activitatea didactica.

In calitate de elemente factice, metodele sunt cosusubstantiale strategiilor. Cu alte cuvinte, strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia didactica, deoarece acestea din urma vizeaza o activitate de predare-invatare-evaluare, in timp ce strategia vizeaza procesul de instruire in ansamblu si nu o secventa de instruire.

Principalele componente ale strategiei didactice sunt:

- sistemul formelor de organizare si desfasurare a activitatii educationale,

- sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor  si procedeelor didactice,

- sistemul mijloacelor de invatamant, respectiv a resurselor utilizate,

- sistemul obiectivelor operationale.

Strategia didactica are urmatoarele caracteristici:

- implica pe cel care invata in situatii specifice de invatare;

- rationalizeaza si adecveaza continutul instruirii la particularitatile psihoindividuale

- creeaza premise pentru manifestarea optima a interactiunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire ;

- presupune combinarea contextuala, originala, unica, uneori, a elementelor procesului instructiv-educativ.

Construirea unei strategii adecvate intereselor elevilor si nivelului lor de pregatire, reprezinta din acest punct de vedere o provocare continua si un efort permanent de creativitate didactica din partea profesorului.

Dintre strategiile didactice mai importante mentionam:

- strategii inductive, al caror demers didactic este de la particular la general;

strategii deductive, ce urmeaza calea rationamentului invers fata de cele inductive, pornind de la general la particular, de la legi sau principii la concretizarea lor in exemple;

- strategii analogice, in cadrul carora predarea si invatarea se desfasoara cu ajutorul modelelor;

- strategii transductive cum sunt explicatiile prin metafore;

- strategii mixte: inductiv-deductive si deductiv-inductive;

- strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, imitative, programate si algoritmice propriu-zise;

- strategii euristice de elaborare a cunostintelor prin efort propriu de gandire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze, dialogul euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, avand ca efect stimularea creativitatii.

De cele mai multe ori specialistii din invatamant folosesc strategiile mixte, imbinand armonios elementele de dirijare si independenta, cu accent pe predare - invatare semidirijata.

Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare si invatare, informative si  activ-participative, de studiu individual, de verificare si evaluare.