AUTORITATEA PROFESIONALA

Autoritatea profesionistului nu se poate impune si exercita in lipsa unei pregatiri teoretice de baza, dobandita intr-un sistem acreditat, recunoscut de comunitatea profesionala.Autoritatea profesionala se afirma si se recunoaste diferit si complex in comparatie cu o ocupatie profesionala . Aceasta din urma se raporteaza la clienti care decid asupra bunurilor si serviciilor pe care le achizitioneaza, evaluind singuri, in mod autonom, calitatile acestora, raportandu-le la propriile nevoi si expectatii. Clientul are si libertatea de a refuza produse sau servicii incompatibile gusturilor sale, poate criticaoferta care i se prezinta, negociaza si alege intre mai multe oferte asupra caroara poate sa faca observatii. Intr-o asemenea relatie, clientul devine posesorul autoritatii asupra producatorilor de oferte pe piata, impunand chiar modificari in ceea ce priveste conceperea si producerea acestora.

In relatia profesionala, autoritatea se transleaza inspre specialist, profesionist, cel care, in virtutea pregatirii si competentelor sale, decide suveran asupra diagnosticului si solutiilor rezultate din problema »clientului ». acesta in lipsa pregatirii de specialitate, se indreapta spre judecata profesionala, isi inhiba optiunile proprii si se lasa in voia deciziei profesionistului, pentru ca el nu poate identifica singur care-i sunt propriile nevoi si ce solutii le pot acoperi.

Autoritatea profesionala isi are insa propriile limite, deoarece ea nu poate depasi granitele in cadrul carora profesionistul a fost instruit. Profesionistul nu trebuie sa foloseasca pozitia sa de autoritate pentru a expoata clientul in scopuri de gratificare personala, tot asa cum acesta trebuie sa-si inhibe tendintele de a utiliza relatia profesionala in scopul satisfacerii unor necesitati personale : sexuale, financiare, de afaceri, de manipulare etc. Relatia client-profesionist nu trebuie sa iasa din cadrul profesional, deoarece cultivarea unei relatii extraprofesionale diminueaza autoritatea, avand ca rezultata o minimizare a eficientei. Codurile deontologice au fost implementate cu scopul calr delimitat de a indeplini urmatoarele functii :

functia de a ghida practicienii unei anumite profesii in momentul in care acestia se confrunta cu dileme practice care implica a problematica etica ;

functia de a asigura clientii, dar si potentialii clienti impotriva incompetentei si a neprofesionistilor;

NECESITATEA CODULUI DEONTOLOGIC

Termenii de profesinal si etic se reunesc formand astfel o disciplina specifica : deontologia profesionala. Se considera ca un astfel de cod deontologic trebuie sa se constituie dintr-o sinteza a caelor principii etice relevante pentru practica unei anumite profesii. Codul etic al profesieie este atat formal, cat si informal. Cel formal este codul scris la cre profesionistul adera in mod oficial pentru a fi admis in practica. Cel informal este codul nescris, bazat cutume, obiceiuri, dar care uneori are putere mai mare decat cel formal.

Etica profesionala

Profesionalismul ca o caracteristica etica (morala) a personalitatii. Locul codurilor profesionale in sistemul de morala

Etica profesionala reguleaza relatiile etice a oamenilor in sfera de baza a vietii sociale - activitatii de lucru (material -productiv, economic, cultural, de conducere)

Societatea poate functiona si dezvolta normal numai din rezultatul unui proces productiv neintrerupt a valorilor materiale si spirituale, asa cum scopurile proprii si continuturile etice este relatia oamenilor in asigurarea acestui proces care mult depinde de bunastarea indivizilor si a societatii. Etica profesionala este totalitatea normelor morale, care determina atitudinea omului fata de obligatiunile profesionale, prin care este legat cu caracterul profesiei si societatea ca un tot intreg. Etica profesionala reprezinta prin sine concretizarea normelor etice comune, care se ofera nu numai la relatiile specifece profesionale a colectivului la societate ca un lot intreg, dar specificul relatiilor personale in activitatea profesionala. Existenta unei relatii specifice intre oameni in grupurile profesionale provoaca originalitatea normelor etice invocate pentru a regula aceste relatii. Exista posibilitatea unei existente similare pentru diferite trebuinte sociale etice prezentate oamenilor ca o profesie unica. De ex: sensul vietii profesoruluieste de a transmite anumite cunostinte si deprinderi altora, da a educa noi generatii, si amoral este acel profesor care este lipsit de cunostintile necesare, nu-si poate intelege discipolii sai, cel care nu are talent profesoral si pretinde la numele de profesaor. Continuturile eticii profesionale sunt:

Codurile comportamentului - care include un anumit tip de relatii etice reciproce intre oameni, care din punct de vedere a activitatii profesionale sunt optimale

Capacitatea de justificare a acestor coduri

Etica profesionala studiaza:

Relatia colectivilor de munca si fiecare specialitate in delimitate cu societatea si interesele acestora

Calitatile etice a personalitatii specialistului ce asigura obligatiile profesionale

Specificitatea relatiilor etice reciproce a specialistilor si persoanelor, care de fapt sunt in calitate de obiecte a activitatii lor

Activitatea profesionala ca calitate etica a personalitatii

Particularitatea educatiei profesionale, scopurile si metodele ei.

Justificarea aspectelor morale a relatiilor reciproce intre oameni si procesele de munca presupune:

De a stabili scopurile activitatii muncii si motivatia ei

Aprecierea rezultatului muncii si sensul lor etic social.

Morala profesionala functioneaza nu numai la nivelul de principii teoretice ci si la reprezentarile cotidiene, de asemenea in sfera comportamentului practic a persoanelor in diferite tipuri de activitati de munca.

Profesionismul si atitudinea fata de lucru este cea mai importanta calitate caracteristica a aspectului moral al personalitatii. Ele au o importanta speciala in aprecierea personala a individului , dar la diferite de dezvoltare istorica - continutul lor se diferentiaza esential. In societatea de diferentiere a claselor sociale se determina prin inegalitatea sociala a tipurilor de munca si contradictiile dintre munca fizica si psihica, care depinde de nivelul de constientizare a grupuluzi profesional si nivelul de cultura a individului.

Despre clasa caracterului moral in sfera muncii se intalneste in prima scriere II-ua pina la Hr. Biblia Crestina "Inteleptul Isus, fiul lui Sirahova." Aici te inveti cum trebuie sa te comporti cu un sclav. Pe cind in societatea feudala religia ca o ideologie dominanta priveste lucru ca pe o pedeapsa a pacatelor, pe cind "rai-ul" este o viata fara munca. In procesul de munca (lucru) intre oameni se formeaza anumite relatii morale. Aici se include elementele caracteristice tuturor tipurilor de activitate profesionala. In primul rind aceasta este atitudinea la munca sociala ca participantii procesului muncii si de asemenea relatii morala care apare in contactele intereselor profesionale a grupului unul cu altul si societatea. Continutul eticii profesionale include-n sine si aparitia unor noi elemente originale care diferentiaza calitativ profesia una de celelalte.

Etica profesionala nu este rezultatul inegalitatii la nivelul moralitatii a diferitor grupuri profesionale. Dar intr-o oarecare masura activitatea profesionala prezinta trebuinte morale inalte. O importanta deosebita se acorda calitatii morale a lucratorilor ce au profesii care au dreptul de a dispune de viata oamenilor, spre exemplu profesia din sfera serviciilor, transport, conducere, educare s.a. Particularitatea muncii a acestor grupe profesionale se complice atitudini morale adaugand noi elemente: actiune reciproca cu oamenii - obiect al activitati, aici si are loc responsabilitatea etica.

Societatea priveste calitatile morale (etice) a muncitorului ca unul din elementele principale in utilitatea profesionala. Regulile morale generale trebuie concretizate in activitatea de munca. Specificitatea muncii morale ca obiect al activitatii este lumea spirutuala a personalitatii, consta din existenta unor trebuinte si norme care regleaza comportamentul membrilor. In asa fel etica profesionala permanent trebuie sa distinga (examineze) ca unitate acceptata de sistemul moral.

Nerespectarea eticii muncii este insotita si de distrugerea constructelor morale generale.

Formarea informationala a civilizatiei in prezent determina necesitatea de elaborare a unui nou tip de morala profesionala ce oglindeste ideologia activitatii muncii pe baza dezvoltarii unei relatii de piata. In societatea din prezent calitatile personale a individului se incepe cu caracteristicile de afaceri, atitudinea fata de munca si nivelul de utilitate profesionala. Profesionalismul autentic se sprijina pe normele morale ca: datoria, onestitate, exigenta cu sine si cu colegii, responsabilitatea fata de rezultatul muncii s.a.

Caracterul activitatii muncii dicteaza nu numai o unitate a calitatii etice si profesionale a individului, ci si presupune calitativ un nou nivel de realizare a acestora.