Analiza Existentiala

Istericul nu rezista la nici o constrangere → caracter copilaros.

Este extrem de abil, se descurca foarte bine in orice situatie.

In general, el iubeste copiii pana in momentul in care acestia ii da o replica.

De la pubertate in sus nu le mai plac copiii. Acestia intra in competitie cu ei, devin invidiosi.

Istericul = are o mare sugestionabilitate.

Dinamicile care stau in spatele tabloului isteric

Este vorba de dinamica reactiilor de coping.

EU

a) pasul inapoi

TU

Miscare de a se pune la distanta.

Este valabil pentru isteric cat si ca reactie de coping vis-à-vis de un isteric.

b) este foarte spumos, dar intre EU - isteric este o fatada

In spatele rolurilor pe care le joaca el se ascunde. Dar se ascunde pana cand rezulta pasul 2.

dorinta de a fi vazut

se petrece intruziunea, incalcarea de

granite, cu nerusinare.

Daca nici asta nu e suficient trece la

pasul 3.

impertinent  

isi impune imaginea, problema, etc

(ataca) Cand nici asta nu ajunge trece la pasul 4

se instraineaza, ramane singur

In planul existential, problema existentiala a istericului corespunde celei de-a III-a MF. Se situeaza intr-o polaritate a conditiei de persoana care oscileaza pe o axa intre rusine si faptul de a se arata.

rusine    a se arata

rusinea = planul a ceea ce imi este propriu, intim

a se arata = planul a ceea ce este public

De ce nu are claritate istericul ? pentru ca este extrem de nesigur cu ceea ce ii este propriu. Stie foarte bine ce iti este al tau dar al lui nu.

☻ Ce imi este propriu, care imi sunt granitele, de unde ma delimitez ?

Tendinta principala a istericului este de a se ascunde in spatele mastii.

Spaima cea mai mare a lui este ca nu cumva cineva sa-l vada asa cum este. De aceea adopta cea mai sofisticata forma de a se ascunde.

Ca sa reulseasca sa stabileasca o granita isi foloseste toata energia de a se sustrage, de se tine la distanta, de a se mentine in aparenta.

Nici el nu stie cum este. Intuieste ca nu e bine (propria valoare nu este delimitata). Nu stie cum e pe dinauntru.

Ce este important: pe langa a arata ceea ce e deosebit la el, apare si stradania de folosire a celuilalt in incercarea de definire a propriului → isi creeaza un fel de inlocuitori pentru ceea ce ii este propriu.

Urmarile sustragerilor permanente = istericul ajunge sa-si scape din vedere propria persoana, acel schimb dialogic care presupune deschidere si comunicare (aceasta dispare). Rezultat = sansa de maturizare nu exista. Nu are din ce sa creasca.

Istericul se simte totdeauna insingurat pentru ca nu are relatii autentice. Practic, propriul lui Eu este sustras Tu-ului. Neavand un interlocutor, persoana nu se poate dezvolta.

Trairea propriei valori = sa te ridici , sa creezi, sa te realizezi. Nici un om nu-si apartine doar siesi. Suntem parte a ceva. Istericul nu apartine nimanui → apare sentimentul pierderii de sine. acest sentiment si durerea personala declanseaza psihodinamica.

Apar reactii de coping spontan, cu expresii isterice, teatraliste. Cand nici asta nu ajunge, nu ajuta, atunci este chemat in ajutor si corpul → disociatia (a patra forma de coping). Exemplu: reflexul de mimare a mortii.

Istericul nu-si ajunge niciodata la centru sau.

Care oameni (concret) au marcat tabloul meu isteric ? (parinti. prieteni)

Care sunt prototipurile de isterie din viata mea ?

Sub care forma am intalnit mai frecvent isteria ?

Ce a dominat ? (latura pozitiva, latura negativa, cea infioratoare, cea care te raneste, care te paseaza)

Am copiat, am preluat elementele isterice ?

Mai am si azi tipuri de reactii de aparare care pornesc de la astfel de experiente cu istericii ?

Cat model isteric mai port in mine ?

Ma simt marcat de relatia mea cu acesti oameni ?

Mai simt aceasta durere in mine ?

Daca e o durere mai veche, cand a inceput ea ?

Imi vin in minte scene cheie ?

Care este relatia mea, cu oamenii care mi-au marcat imaginea despre isterie ?

Exista pe de-o parte o relatie cu acesti oameni, si pe cealalta parte exista o relatie cu latura mea isterica. Cand exista o tensiune intre mine si acesti oameni nu prea pot sa abordez asa de bine latura mea isterica, deoarece acea tensiune exista si in mine.

Daca sunt foarte suparat pe isterici = sunt suparat pe mine

Daca nu-i inteleg = nu ma inteleg pe mine

Exista o posibilitate sa ma situez ca coping la aceeasi distanta de latura mea isterica ca si fata de mama (isterica).

Latura pozitiva a isteriei

Abilitati: ce poate face istericul bine ?

Care este efectul lor asupra celorlalti ?

Ce impresie fac (pe pozitiv) ?

Sunt:

• Prietenosi
• Draguti
• Sarmanti
• Cu carisma
• Vii
• Au stralucire
• Plini de dragalasenie
• Simpatici
• Sunt plini de idei
• Au o fantezie extrem de bogata

In relatie apar:

• Realizeaza contacte foarte usor
• Bucuros sa stabileasca contacte
• Amabili
• Se pun in valoare (se vand bine)
• Au o tendinta de a ne incuraja, ne motiveaza
• Sunt foarte putin pretentiosi, sunt adaptabili
• Nu sunt mofturosi

In comportament:

• Foarte flexibili
• Abili
• Stiu multe lucruri
• Sunt saritori
• Mare disponibilitate de a ajuta (Lasa ca fac eu, nu e nici o problema)
• O mare penetrabilitate. Fie ca trec prin usi si portari, fie prin ganduri si convingeri. Daca trebuie sa rezolve o problema, o va face sub orice forma,    o va rezolva 100%.
• Au o mare capacitate creatoare. Au un simt estetic deosebit.
• Pot organiza foarte bine anumite lucruri, manageriaza foarte bine.
• Conduc foarte bine pe ceilalti, self management nu prea au.
• Au capacitatea unei priviri de ansamblu, o perspectiva sintetica.
• Au intelegere foarte rapida si surprinderea scopului propus.
• Au feeling bun, nu se pierd in amanunte.
• Au simt estetic dar mai mult in legatura cu forma decat cu continutul.

Profesii indicate:

Toate profesiile publice: actor, politician, manager, diverse posturi de conducere, trainer;

Profesii creatoare (nu neaparat artistice): moda, confectii, decorator, arhitect

Profesii idealiste: guru, misionar, medici fara frontiera;

Este un bun pionier in orice domeniu

Ce meserii nu pot aborda:

• Toate meseriile in care se presupune tenacitate, constanta, atentie la detalii care nu au impact la public: bibliotecar, functionar, matematician, statistician, taran-agricultor
• Pentru munca de cercetare.

☻ Ce v-ar place de la isteric ?

☻ Ce anume credeti ca aveti deja de la isteric ?

Vis-a-vis de trasaturile isterice se ajunge foarte usor la a le demoniza, de a le da o conotatie negativa..

☻ Cat de bine ne cunoastem comportamentul isteric ?

☻ In ce situatii apare el ?

☻ Unde, cand, cum se manifesta (mai mult sau mai putin) ?

Precizari: daca nu ma cunosc, nu-mi cunosc calitatile, nu pot sa iau atitudine vis-a-vis de ele. Ma dezic de ele → astfel fac din mine un schilod.

Este foarte important sa constientizam aceste tare isterice, ca sa nu devenim robii isteriei.

Trebuie sa-mi cunosc aceste atribute, sa le iau in consideratie, pentru ca astfel imi structurez mai bine personalitatea.

ISTERIA - apare atunci cand nu le constientizez.

Ca sa inteleg trebuie sa integrez nu sa elimin aceste atribute. Altfel poate rezulta chiar boala.

Integrarea unor astfel de atribute = semn de maturitate.

Boala = a trai cu ceva neintegrat.

Isteria neintegrata duce la boala.

Atributele isterice pe care le avem, chiar refulate, exista, sunt, raman aici si prin aceasta perturba.

Trebuie vazut cum putem sa le integram, sa le personalizam. Sa le percep, sa le simt, sa iau atitudine.

Prin aceste atribute influentez preajma, pun o amprenta, las o urma. (carisma, sarm, prezenta)

Prin integrare ajung sa ma asum = imi stiu granitele, imi asum responsabilitati. In jocul persoana-personalitate, nu personalitatea influenteaza persoana,  ci persoana induce personalitatea → este stapan pe situatie.

Personalitatea este un instrument in mana persoanei pentru a putea sa ma dezvolt. Dar daca ma domina personalitatea, persoana sufera.

Practic, integrand toate atributele ma instrumentez pe mine in slujba persoanei, pentru a fi eu insumi.

"Sa nu procedez isteric cu atributele isterice" = In asta consta suferinta istericului = de a nu fi luat in serios.

Ma mentin in isterie pentru ca nu ma iau in serios.

Isteria in vivacitatea ei contine si erotism. Deci isteria este o invitatie la sexualitate. De aceea isteria si sexualitatea au fost primele puse la colt de catre societate.

☻ Cum pot sa ma impac cu elementele mele isterice ?

Nu se poate produce decat prin deschidere si observarea acestor comportamente isterice.

Cum facem ?

Pasul 1: este nevoie sa percepem cum stau lucrurile, de a lua act ca este (I MF). E nevoie de o deschidere fenomenologica.

"Ce este"

De multe ori simtim ca nu suntem autentici → ne miscam

Pasul 2: de a intra in relatie cu celalalt pentru a ma lasa sa simt, sa dezvolt un sentiment vis-a-vis de cel care au reactionat isteric (II MF).

"Ce s-a petrecut, de fapt"

E ca si cum nu m-as vedea pe mine prin el.

"Cum se simte el cand ?"

Pasul 3: presupune raspunsul la intrebarea:

"Care este propriul sau (adica mie), ce anume ii este propriu ?"

Pot constata ca imi este propriu (si ma defineste notiunea de ordine). (III MF)

Pasul 4: "Care este de fapt problema lui (adica a mea) (ne privim autodistantat)

"Care este sarcina lui"

Se produce o separare, o despartire, o delimitare intre ceea ce imi este propriu si ceea ce nu imi este propriu.

Decisiva este adoptarea unei atitudini de calm si liniste:

"De data aceasta poate sa fie" (evenimentul)

Sa-mi permit sa vad lucrurile la rece, indiferent daca e bine sau rau.

Daca reactionez atat de virulent ar trebui sa vad ce se intampla. Ar trebui sa vad macar odata daca reactionez asa(am fost virulent). Sa vad ce imi provoaca mie respectivul lucru si ce le provoc eu celorlalti. De a aduce in prim plan faptul de a fi vazut. De a fi vazut de mine insumi si de a fi vazut de catre ceilalti. Aceasta este samburele procesului terapeutic.

Acceptarea sociala a conceptului de isterie

De ce "isteric" este o vorba de ocara ?

Pentru ca implicit mi se comunica ca astfel nu avem voie sa fim

Asta trebuie trecut cu vederea

Calificarea ca "isteric" declanseaza un sentiment de penibil,    de devalorizare. Pe isteric il enerveaza si mai mult daca i-o spui, pentru ca el oricum se simte dat la o parte.

De ce declanseaza acest sentiment ?

(se declanseaza un sentiment de penibil, de jena, rejectie, scarba)

explicatie: este o problema straveche a omului. Este vorba de cinstea, loialitatea fata de sine insusi.

Eu stiu ca sunt capabil sa-mi construiesc o imagine falsa despre mine, in ochii mei sau in ochii celorlalti pentru a-mi usura viata, situatia. Aici psihodinamica ajunge pe taramul onoarei, la ceea ce numim caracter.

Sunt capabil si de asa ceva, prin nominalizarea cu isteria si se atrage atentia asupra faptului ca nu sunt cinstit si loial cu mine.

Isteria este intrebarea asupra faptului:

Cat de autentic sunt eu insumi ?

In isterie este vorba pentru prima oara despre mine, nu despre om. Este boala de a nu putea fi eu (in mine).

Totul e legat de spaima :

De a fi egoist

Infumurat

De a fi pe nemeritat in centrul atentiei

Nu putem fi in totalitate siguri de ceea ce este sinea noastra. Totdeauna mai apare ceva care destabilizeaza imaginea.

Istericul nu prea are SELF.

Modificarea termenului de ISTERIC nu schimba problema. Ca niciodata,    nu putem fi total autentici. In tot ceea ce fac, in tot ceea ce gandesc exista macar o farama de autentic care nu se vede.

Suferinta nu va fi depasita incercand sa eliminam termeni.

Important:

A constientiza continutul isteric ca tema a omenirii (ne priveste pe fiecare):

Cine sunt eu de fapt ?

Cat de autentic sunt ?

Am dreptul sa-mi creez o imagine despre mine ?

Daca iau act de continut vis-a-vis de conditia umana ?

Tensiunea se va reduce, tendinta de a reactiona isteric va fi scazuta.

Cunoasterea si a face cunoscuta latura irealista a isteriei

Confruntarea onesta cu propria isterie ne va permite sa acceptam continutul

isteric la noi.

Sa vedem ca in spatele acestei orientari percepute spre inafara sta o mare

forta creatoare.

Trebuie subliniata importanta descoperirii a ceea ce nu este propriu deoarece acesta ne marcheaza granita spre isterie, unde exista suferinta si oroare.

A vedea valoarea esteticii care este profund legata de aceste trasaturi.

Sa vedem care e problematica conditiei umane (de a nu putea fi niciodata el insusi, in totalitate) si de a o pune in practica.

☻ Care este modul meu de abordare a problemelor legate de granite ?

☻ Cat de puternica este stradania mea spre libertate ?

☻ Cat de bine imi pot afirma si sustine ceea ce imi este propriu ?

☻ Cat de bine ma descurc in public si ma pot impune in fata publicului ?

☻ Cum procedez cu partile mele intunecoase, cu slabiciunile si greselile mele ?

☻ Ce atitudine am vis-a-vis de aceste laturi isterice (la mine) ?

☻ Pot ele sa-mi placa ?

☻ Ce parere am, au ele voie sa fie ?

☻ Le vad valoarea ?

☻ Imi place sa le cultiv si sa le folosesc ?

☻ Unde mi-e frica ?

☻ Cat de bine ma descurc cu aceste aspecte ?

☻ Cum reusesc sa scap atunci cand ajung la stramtoare ?

☻ Sau cand ma simt pierdut, golit ?

☻ Cum reusesc sa ma eliberez de durerea sufleteasca ?

O dezvoltare frumoasa = cand pot sa-mi asum slabiciunile, totodata sa merg mai departe si sa le iau ca atare.

Etiologia isteriei

La origine stau 4 elemente

presiune din exterior = contextul socio -cultural, statutul de minoritar, categorie defavorizata, presiunea conformismului (scoli, biserica, armata, internate, case de copii), presiuni sociale de anvergura (dictatura), presiunea statului (exemplu: a fi femeie), oprimarea de orice fel (ceea ce iti reprima libertatea). Isteria poate fi vazuta din acest punct de vedere ca o boala sociala.

Isteria rurala = toti sunt blocati in reguli, toti sunt cu ochii pe toti.    Au reguli severe, tabuuri, reguli nescrise, oprimari.

Toate aceste presiuni teduc la explozie. Nu poti sa te lupti cu ele: ori fugi departe ori fugi in boala (isteria este o solutie)

biografia persoanei (etiologie biografica)

Isteria este rezultatul unei cronice lipse de atentie fasta de persoana in copilarie sau adolescenta.

In copilarie sau adolescenta de oameni se ocupa oameni fara nici un fel de calificare. Acesti tineri sunt instrumentalizati, isi vad parintii care le impun sa fie cuminti, de 10, au impresia ca nu-i vad nimeni. Unii din parinti isi folosesc copilul in interesul sau → copilul are sentimentul ca este folosit.

Acelasi efect il pot avea alte greseli: lauda exagerata si fara temei, copilul complacandu-se dar nu e orb.

Copilul este mai franc si fata de sine dar si fata de ceilalti.

Acelasi efect il au: blamarile, trecerea cu vederea a dorintelor copilului, daca sunt luati in ras, daca copilul este demascat.

O trauma frecventa = copilul plange ca parintii pleaca undeva si acestia pleaca fara nici o explicatie. Pe langa sentimentul ca este parasit se adauga sentimentul ca nu e vazut.

desconsiderarile cronice, traumatizarile intime si seductiile la care e supus copilul (dar si adultul).

Sunt lezari ale granitelor in fata carora persoana nu se poate apara si unde exista o falsa acceptare, fie datorita fricii, fie din seductie, fie din cauza agresiunilor celuilalt.

Cele mai intime raman: abuzul sexual, viol, pedofilia - lezeaza cele mai intime granite ale omului.

Copilul vorbeste foarte greu in cazul blamarilor.

Torturile: urmarea lor este = copilul se pierde pe sine, are sentimentul ca nu mai are dreptul la sine, ceilalti pot intra nestingheriti in sinea lui,    in viata lui.

genetice: exista caracteristici de personalitate innascute, exista predispozitii isterice trensmise genetic