Comunicare si confidentialitate

Comunicare si confidentialitate

Confidentialitatea este un concept vechi in medicina, care se regaseste chiar in juramantul hipocratic, "Ceea ce vad sau aud in cursul tratamentului sau chiar in afara tratamentului legat de viata oamenilor, ceea ce cu nici un chip nu trebuie raspandit, voi pastra pentru mine considerand aceste lucruri rusinoase pentru a fi raspandite".

Principiul etic al respectului fata de persoane dicteaza dreptul la intimitate care ar fi violat daca am comunica altora informatii personale. Astfel, confidentialitatea faciliteaza deschiderea la comunicare si o relatie bazata pe incredere intre medic si pacienta sporind astfel eficienta terapeutica.

Pentru a pastra confidentialitatea in practica medicala moderna in primul rand, fiecare medic trebuie sa-si dezvolte deliberat obisnuinta de a pastra discretia. Confidentialitatea nu inseamna doar pastrarea unui secret mare ocazional, ci indica mai degraba un model zilnic de respect pentru pacienti si povestile lor.

Aceasta inseamna ca discutarea cazurilor cu prietenii, colegii de camera, sotii este in general nepotrivita, chiar si atunci cand informatiile nu sunt strict personale. Cu atat mai mult cu cat aceste informatii privesc genitalitatea si viata sexuala domenii care pentru fiecare persoana sunt de maxima intimitate si legate de tabuul ascunderii.

Desi medicina este o activitate colegiala si clinicienii functioneaza ca membrii ai unor echipe si prin urmare ar avea dreptul sa discute despre pacienti cu semenii nostri consultanti si alti profesionisti din domeniul medicini, acest lucru devine o lezare a dreptului la confidentialitate al pacientului atunci cand discutia se face fara un motiv medical, se refera la aspecte triviale sau pune in discutie statutul socio-economic sau marital al pacientei. Mai mult uneori sub acoperirea discutiei profesionale se vorbeste despre paciente in lifturi, pe culoarele spitalului sau in alte locuri aglomerate.

In spital, prezentarea pacientului la pat este o buna tehnica de predare, dar poate leza confidentialitatea daca toate bolnave dintr-un salon aud discutandu-se despre viata personala a pacientului, despre modul in care s-a imbolnavit, despre eventualele interventii pe care aceasta urmeaza sa le sufere.

Un alt model important de pastrare a confidentialitatii este notarea exclusiv a informatiilor necesare in fisa clinica a pacientului. Mai ales in legatura cu informatiile sensibile, cel care noteaza ar trebui intotdeauna sa se intrebe daca un anumit exemplu din fisa este important pentru ingrijirea pacientului.

In unele cazuri se poate sa fie importanta scrierea unei notite scurte, neutre pentru improspatarea memoriei, fara a exprima detalii socante. Medicii trebuie sa aiba in vedere maximalizarea confidentialitatii si in acelasi timp de minimalizare riscului de acces al altor persoane la fisele medicale si notatiile pe care le fac.

Medicii sun supusi adesea unui adevarat asalt din partea unor terti pentru a divulga amanunte privind aspecte clinice si nu numai in legatura pacientii lor. Sub nici un pretext nu este justificata raspandirea unor astfel de informatii care este in acelasi timp o abatere etica si morala de la profesiunea medicala dar si consecinta unui profil profesional fragil, cu lacune. Exista un adevarat asalt al presei pentru informatii privind starea de sanatate a unor personalitati publice, dar si privind circumstantele de imbolnavire a acestora precum si unele posibilitati evolutive. Consideram un comportament anetic orice tentatie a medicului sau psihologului de a oferi astfel de informatii sau, mai mult spus, orice fel de informatii obtinute in relatia medic-bolnav.

Uneori exista totusi situatii in care medicul este obligat sa divulge informatii. Cand apare o astfel de situatie, pacientul va fi informat si medicul se va asigura (sau va incerca sa se asigure) de permisiunea sa. Daca nu reuseste sa obtina aceasta permisiune medicul va explica pacientului ca este obligat de lege sa ofere aceste informatii organelor sanitare. Diagnostice ca: lues, tuberculoza, HIV alte boli contagioase implica anuntarea organelor in drept. Va fi mult mai usor sa obtinem consimtamantul pacientului daca i se vor oferi bolnavului motivele fundamentale pentru care aceasta informare trebuie facuta: contagiozitate, protejarea comunitatii etc.