Caracteristicile limbajului la deficientul mintal

Caracteristicile limbajului la deficientul mintal

Insuficienta mintala se reflecta si prin nivelul atins in vorbire.Se foloseste in literatura de specialitate clasificarea tipurilor de deficienta mintala in functie de realizarea limbajului in cursul vietii,de posibilitatea prelucrarii si utilizarii simbolurilor limbajului oral si scris. In acest context,idiotii nu reusesc sa invete limbajul oral,imbecilii vorbesc,dar nu pot invata limbajul scris , deasupra acestei conditii se afla deficientii de intelect limitat si normalii.

A imita limba inseamna a dezvolta limbajul in contextul comunicarii constiente.

Intelegerea vorbirii depinde de 2 factori:

1.structura mintala a persoanei ce receptioneaza mesajul

2.structura mesajului emis

La copii limbajul se dezvolta in interdependenta cu gandirea si in stransa corelatie cu mediul social.Varsta medie la care un copil normal pronunta prima data un cuvant este varsta de 1 an iar la un deficient mintal de 2 ani. Intervalul dintre pronuntia primelor cuvinte izolate si folosirea lor in propozitii scurte la copilul normal dureaza 1 an si 7 luni ,iar la deficientul mintal pana la 3 ani.

Caracteristicile pentru deficientul mintal este faptul ca limbajul sau se dezvolta cu intarziere sub toate aspectele .La d. m. de limita si la copii normali insa, tulburarile de limbaj grave pot fi rezultatul unui mediu familiar necorespunzator,in care insusi parintii vorbesc defectuos si nu se ocupa de evolutia si educarea limbajului acestor copii.Acesti copii manifestand stagnari in evolutia limbajului nu numai datorita deficientei in pronuntia pe care o au dar si pentru faptul ca persoanele inconjuratoare nu-i incadreaza intr-un sistem de comunicare permanenta.

Vocabularul copiilor d.m. este mai limitat ca cel al copiilor normali,predominand substantivele si verbele ,cuvintele-notiuni cu caracter mai abstract ce desemneaza marimea,relatiile spatiale si temporale au o frecventa mai redusa.

Proportia foarte mica a adjectivelor in vorbirea elevilor din scoala ajutatoare demonstreaza incapacitatea lor de a determina ceea ce este semnificativ.

Vorbirea lor fiind lipsita de coloratura stilistica,acest fenomen este datorat in mare masura si faptului ca aceste categorii de elevi nu detin posibilitatea de a intelege si mai cu seama de a folosi in diferite contexte comparatii,epitete,metafore.

Elevii din scoala ajutatoare utilizeaza in mod frecvent pronumele demonstrativ(asta,ala) sau termeni specifici descriind de exemplu o ilustrata ,ei spun mai degraba ca vad un om,in loc sa specifice daca este un barbat,un batran,un soldat.Acesti copii (elevi) sunt capabili sa aprecieze un text artistic, intampinand insa dificultati sub aspectul capacitatii de-a justifica alegerea facuta.

Fraza copiilor d.m. in limajul scris, dar si in cel oral , este caracterizat printr-un numar redus de cvuvinte si prezinta o serie de agramatisme.

-lipsa de acord a verbului in numar si persoana cu subiectul

-omiterea subiectului

-omiterea predicatului

-repetarea subiectului si predicatului la sfarsitul frazei

Vorbirea acestor copii,contine multe,cuvinte parazite si se observa repetarea stereotipica a unor cuvinte si expresii;vorbirea lor este saraca in informatii expresive mai ales cand citesc ,ei nu respecta pauzele ce se impun de semnele de punctuatie si nu pun accentul logic.

Copiii intarziati mintal inteleg mai greu cuvintele cu o circulatie mai restransa precum si frazele complexe. In plus atentia lor se distrage atunci cand vorbirea interlocutorului dureaza prea mult mai ales daca ea nu se sprijina pe un material concret.

In situatiile in care gandirea este profund tulburata,subiectul este incapabil sa-si exprime propriile ganduri,idei si sentimente.Ii lipseste capacitatea intelectuala de cunoastere,de reflectare a existentei de a percepe raporturile lumii reale si de aici cuvintele,propozitiile,frazele-mijloace cu care opereaza gandirea.Se intalnesc cazuri cand este tulburata latura sintactica a vorbirii in acest caz subiectul sau este capabil de a grupa cuvintele in propozitii si fraze.

In general, in astfel de situatii,el elimina cuvintele de legatura,conjunctii,propozitii.,foloseste verbul la infinitiv,elimina articolul si pronumele.

Concluzie : Limbajul deficientului de intelect se caracterizeaza prin imobilitate,rigiditate privind exprimarea,succesiunea cuvintelor, structura ideilor,latura semantica si articularea.

Deci: Activitatile desfasurate trebuie sa fie adaptate posibilitatilor intelectuale si ritmului de lucru specific fiecarui elev in parte.

Aceste activitati trebuie sa determine achizitii considerabile si sa creeze prin cunostintele dobandite si prin eficienta terapeutic si compensatorie ,o terapie pentru viitoarele activitati educationale.

Pentru corectarea limbjului se aplica diferite metode si procedeee specific logopedice

-au un grad mai mare de complexitate

-presupun o specializare aparte

-vizeaza nemijlocit,handicapurile de limbaj

Exercitii de vorbire ritmata-recitarea unor poezii

Exercitii de imitare a unor modele de vorbire corecte

Exercitii de imitare a pozitiei corecte a aparatului bucal in timpul emisiei

Imitarea unor fenomene naturale sau a zgomotului facut de unele fiinte sau de imitarea sasaitului de sarpe,a vantului;

Citirea pe sintagme cu explicarea si intelegerea deosebirilor acestora;

Citirea pe roluri si in stafeta

Scrierea si explicarea deosebirilor dintre grafemele asemanatoare din punct de vedere spatial (b-p, m-n, d-b)

Trasarea unor grafeme cu degetul in aer si apar pe hartie pentru a imprima miscarea necesara.

Citirea imaginilor -la prescolarii mici-se solicita denumirea;

La prescolarii mari se dau imagini in suita ca sa faciliteze alcatuirea de povesti inchegate , se constituie ca o etapa a prealfabetizarii.

La reusita acestor metode si procedee se adauga tactul si talentul pedagogic al educatorului,manifestarea intelegerii fata de copilul handicapat.