Dimensiunea afectiva a familiei

Dimensiunea afectiva a familiei

Familia si relatiile familiale reprezinta principalul izvor al vietii afetive a omului. Relatia afectiva a copilului cu mama si tatal sau vor fi modelul de baza al dezvoltarii sentimentelor fata de sine si ceilalti. Acest lucru este frumos si foarte clar surprins de Dorothy Law Nolte in poemul sau "Copiii invata ceea ce traiesc" (1954) pe care am sa ti-l ofer aici.

Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne;

Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi;

Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi;

Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea;

Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi;

Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia;

Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati;

Daca triesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori;

Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea;

Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea;

Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubesca;

Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine;

Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel;

Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata sa fie generosi;

Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar;

Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti;

Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul;

Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti;

Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.

Te invit insa sa ii citesti cartea "Cum se formeaza copiii nostri" (Ed. Humanitas, 2001), scrisa impreuna cu Rachel Harris, pentru a putea afla mai multe si intelege mecanismele prin care copiii asimileaza tot ce se intampla in viata familiala si in special in viata afectiva. De asemenea, ar putea sa iti largeasca si cunostintele referitore la rolurile parentale.

Am decis sa iti prezint aici doar cateva lucruri despre iubire, cel mai important sentiment din familie, care sta la baza dezvoltarii noastre ca fiinte umane si despre intimitate care reprezinta caracteristica funcdamentala a vietii de cuplu si de familie. Restul te provoc pe tine sa cauti in bibliografia pe care ti-o sugerez la finalul capitolului si in alte carti la care eu nu m-am gandit sau nu le-am citit sau nu au aparut inca!

Iubirea

Iubirea este sentimentul puternic de afectiune, atractie si unire a celor doi parteneri care formeaza cuplul (marital sau nu). Actualmente iubirea este principala motivatie pentru transformarea cuplurilor erotice in cupluri conjugale (casatorie).

E. Wheat (1980, apud I. Mitrofan, 1997, p. 177) descrie cinci forme de manifestare a iubirii:

1. Epithumia - se refera la dorinta fizica puternica, reciproc exprimata prin dragoste sexuala plina de satisfactie. Satisfactia sexuala este un indicator sigur al sanatatii casniciei, chiar daca, dupa Wheat, relatiile sexuale nu sunt aspectul cel mai important al casatoriei.

2. Eros - este forma de dragoste ce implica cel mai mult romantismul. Eros presupune mai ales ideea de contopire, unificare, fuziune cu fiinta iubita, dar si dorinta de a o poseda total (fizic, mental, spiritual). De aici - romantismul. Este o iubire pasionala si sentimentala si reprezinta cel mai adesea punctul de plecare in casatorie.

3. Storge - este o forma de dragoste, descrisa ca relatie confortabila, care inglobeaza o afectiune naturala si sentimentul de apartenenta reciproca. Se bazeaza pe loialitate mutuala si se manifesta in relatiile dintre soti, parinti si copii, frati si surori, realizand sentimentul de apartenenta la un grup unit.

4. Fileo - este genul de iubire care pretuieste pe cel iubit manifestand-se cu gingasie, dar asteptand intotdeauna un raspuns. Se traduce prin prietenie, reciprocitate. Fileo creeaza prieteni, in stransa apropiere. Ei isi marturisesc si impartasesc ganduri, planuri, sentimente, atitudini, visuri, probleme intime, pe care nu le-ar putea incredinta altcuiva. Ei isi impart timpul si interesele, ceea ce confera casatoriei siguranta, atractivitate si recompense. Chiar daca exista multa pasiune in sexualitate, absenta lui Fileo innegureaza casatoria si o face neinteresanta.

5. Agape - este dragostea completa, lipsita de egoism, care are capacitatea de a se oferi continuu, fara a astepta nimic in schimb. Ea pretuieste si slujeste neconditionat, spre deosebire de Fileo care presupune reciprocitate. Este modelul iubirii Christice, dincolo de emotii si sentimente pasionale, fiind profund infuzata spiritual, rod al unei optiuni constiente, al unei alegeri libere. Este definita si ca o dragoste a actiunii, presupunand ajutorare, a face bine, a avea compasiune pentru celalalt, fiind mai curand o atitudine si un comportament motivat spiritual, si aproape deloc emotie.

Dincolo de aceste modalitati, putem diferentia intre o dragoste sau iubire imatura si una matura. Iubirea imatura se caracterizeaza printr-o intenistate mare, printr-un amestec de dependente si deci de astepari ca partenerul sa satisfaca mult din nevoile personale; este de fapt dragostea fuzionala, despre care vorbeste M. Bowen si D. Schnarck, cel care a aplicat conceptia boweniana la relatiile erotice sexuale ale cuplurilor. Astfel, dragostea imatura este specifica adolescentilor si tinerilor. O data cu maturizarea emotionala, cu dezvaluirea reciproca a partenerilor si dezvoltarea increderii in sine si in partener, apare si drasgostea matura. Dragostea matura este mai putin intensa (nu iti "da fluturi in stomac"), dar este mult mai profunda; implica incredere, respect si acceptarea partenerului asa cum este el (fara tendinte de a-l schimba, a-l controla sau manipula); presupune a te bizui pe partener, in orice situatie, indiferent daca este sau nu de acord cu tine, daca ii place sau nu; stii ca este acolo si te va ajuta in ceea ce faci; presupune si admiratie si valorizarea partenerului asa cum este el. Binenteles, la o astfel de dragoste ajung persoanele care se iubesc si pe sine, persoane cu un eu bine diferentiat, care pot sa fie autonome si totusi sa fie implicate emotional in relatia cu partenerul.

Multe relatii de cuplu trec de la dragostea imatura la cea matura. Altele se destrama in aceasta tranzitie din cauza incapacitatii unuia sau ambilor parteneri de a iubi matur. Trecerea nu se face usor, ci dimpotriva cu conflicte, suferinte adaptari. De altfel, Erich Fromm considera ca iubirea este o arta, un mod de a trai in arta" si milita pentru invatarea acestei arte asa cum se procedeaza in oricare arta (muzica pirctura etc.). Ccea ce ajuta insa la transformarea iubirii imature in iubire matura, dupa Fromm sunt:

Disciplina - adica angajarea responsabila a timpului si eu-lui personal;

Concentrarea - asupra partenerului, pentru a-l putea cunoaste si intelege;

Rabdarea - e nevoie de exercitiu, in timp si treptat, pentru a invata sa iubesti;

Sensibilitatea - legata mult de constientizarea propriilor erori, fluctuatii de sentimente si auto-control;

Depasirea narcisismului - iesirea din propriul eu, din propriile placeri, din egocentrism si egoism si a manifesta modestie si disponibilitate in relatie.

De altfel, toti cei care au ajuns la dragostea matura afirma ca satisfactia maritala este mult mai crescuta, ca intimitatea si satisfactia sexuala sunt incomparabil mai placute si pline de satisfactii decat in timpul indragostirii sau la tinerete.

Intimitatea

Dennis Bagarozzi, doctor in psihologie si consilier care a lucrat cu cupluri mai bine de 30 de ani, in cartea sa "Stimularea intimitatii maritale" publicata in 2001 pleaca in studiul sau asupra intimitatii in cuplu de la definitia data de Dictionarul Random House al limbii engleze. Acesta defineste intimitatea ca "relatie personala apropiata, familara si de regula afectuoasa sau de dragoste cu o alta persoana care presupune o cunoastere detaliata sau o intelegere profunda a celeilalte persoane, precum si o exprimare activa a gandurilor si sentimentelor ce ofera o baza pentru familiaritate" (apud D. Bagarozzi, 2001, p. 5). Bagarozzi concluzioneaza ca intimitatea este "un proces interactiv care contine o serie de componente bine structurate si interrelationate" in centrul acestora stau "cunoasterea, intelegerea, acceptarea celuilalt si aprecierea modului unic al partenerului de a vedea lumea" (D. Bagarozzi, 2001, p. 56).

Acelasi autor mentioneaza ca intimitatea este o nevoie umana de baza, ce deriva din nevoia fundamentala de supravietuire, de atasament. Acest lucru poate fi observat cu relativa usurinta la persoanele care au fost private in perioada imediat dupa nastere de un atasament bun fata de mama si care devenite adulte, au dificultati de dezvoltare a intimitatii (Ainsworth, Blehar, Waters, Wall, 1978, Bowlby, 1969, 1973, 1988, Horner, 1984). Nevoia de intimitate poate fi conceptualizata, din punctul de vedere al dezvoltarii, ca o manifestare mai matura, mai diferentiata si mai avansata a nevoii biologice universale de apropiere, de contact cu o alta fiinta umana. De aceea, aceasta nevoie de intimitate va varia in intensitate de la o persoana la alta, astfel incat, in fiecare cuplu, partenerii vor avea nevoi de intimitate diferite atat per global, cat si pe fiecare componenta a intimitatii in parte.

D. Bagarozzi (2001, p. 6-14) vorbeste de noua componente ale intimitatii:

1. intimitate emotionala
2. intimitate psihologica
3. intimitate intelectuala
4. intimitate sexuala
5. intimitate fizica (non-sexuala)
6. intimitate spirituala
7. intimitate estetica
8. intimitate sociala si recreationala
9. intimitate temporala

Intimitatea emotionala reprezinta nevoia de a comunica si impartasi cu partenerul toate sentimentele, atat pe cele pozitive, cat si pe cele negative. Exista cateva limite care pot influenta manifestarea acestui tip de intimitate: credinta ca numai sentimentele pozitive trebuie manifestate, sau dimpotriva ca, doar cele negative, pentru a sti ce trebuie sa imbunatatesti; credinta ca doar anumite tipuri de sentimente pozitive sau negative pot fi exprimate, de ex, doar bucuria si iubirea, dar nu si fericirea sau excitarea, sau doar tristetea si frustrarea, dar nu si furia sau ura.

Intimitatea psihologica reprezinta nevoia de a comunica, impartasi si conecta cu o alta fiinta umana prin dezvaluirea caracteristicilor propriului sine, caracteristici semnificative si foarte personale, cum ar fi sperantele, visele, fanteziile, aspiratiile, dar si propriile indoieli, nemultumiri, temeri, probleme, insecuritati, conflicte interioare cu partenerul. Acest tip de intimitate necesita o mare putere interioara a celui care impartaseste, deoarece el devine in astfel de momente foarte vulnerabil, dar si o mare capacitate de sustinere a celui care asculta pentru a nu-l rani pe partenerul sau. De aceea, increderea reciproca este foarte importanta pentru ca aceasta forma de intimitate sa se manifeste.

Intimitatea intelectuala este nevoia de a comunica si impartasi cu celalalt ideile importante, gandurile, credintele. Ea nu presupune intelectualizare sau rationalizare (cele doua mecanisme de aparare inconstiente), orgoliu sau demonstrarea superioritatii, sau cererea de lauda, recunoastere sau adulatie. Toate acestea vor crea distanta intre parteneri si in nici un caz intimitate. Dimpotriva ea presupune capacitatea unui partener de a vedea lumea prin ochii celuilalt, indiferent daca este sau nu de acord cu aceasta perspectiva. Putem spune ca este varianta cognitiva a empatiei.

Intimitatea sexuala reprezinta nevoia de a comunica, impartasi si exprima cu partenerul acele ganduri, sentimente, dorinte si fantezii de natura senzuala si sexuala. Ea duce la trezirea dorintei sexuale, dar nu e obligatoriu sa se ajunga la actul sexual. Acest tip de intimitate presupune saruturi, imbratisari, atingeri, dans, jocuri erotice, imbaierea impreuna etc. evident, ea este conectata profund cu dragostea erotica, nu cu cea parinteasca, fraterna, amicala sau cea narcisica. De asemenea, asa cum spuneam si mai sus, dragostea erotica trebuie sa ajunga la maturitate pentru a facilita intimitatea sexuala.

Intimitatea fizica (nonsexuala) reprezinta nevoia de apropiere fizica de partener, fara a avea vreo tenta sexuala. Presupune atingere sau simple imbratisari, mersul de mana, dans, masaje nonsexuale etc.

Intimitatea spirituala presupune nevoia de a impartasi partenerului gandurile, sentimentele, credintele si experientele referitoare la religie, supranatural si aspectele spirituale ale existentei, viata moarte, valori morale, etc. Spiritualitatea este o chestiune foarte personala. De aceea, este nevoie de o mare deschidere din partea ambilor parteneri pentru a ajunge la acest tip de intimitate, deoarece ea nu inseamna ca cei doi impartasessc aceleasi valori, idei, practici.

Intimitatea estetica reprezinta nevoia si dorinta de a impartasi cu partenerul sentimentele, gandurile, credintele, valorile, experientele pe care persoana le considera frumoase, la care sufletul rezoneaza sau inspira. Minunile naturii, simple (un fulg de nea) sau complexe (cosmosul), pot fi baza unei asemenea intimitati. Alte exemple sunt muzica, poezia, literatura, pictura, sculptura arhitectura si alte forme de expresie artistica. Acest tip de intimitate nu se asociaza si nu este preludiu pentru nici un alt tip de intimitate. Este o experienta care se traieste, se implineste prin ea insasi.

Intimitatea sociala si recreationala este nevoia de a se angaja in activitati si experiente placute si de joc cu partenerul. Include activitati precum: schimbul de glume si povestiri haioase, impartasirea evenimentelor curente de viata, luatul meselor impreuna, practicarea de sporturi si jocuri, dansatul de placere etc. aceste activitati pot include si prieteni comuni sau rude.

Intimitatea temporala implica timpul pe care fiecare partener va dori sa il petreaca zilnic cu celalalt pentru activitati intime. Aceasta cantitate de timp va fi diferita pentru cei doi parteneri. Pentru unele persoane 15-20 de minute pot fi suficiente, in timp ce pentru altele doua ore nu vor fi suficiente.

Comunicarea, cum spuneam si mai devreme, poate stimula sau diminua intimitatea cuplului. Stimulativa este comunicarea directa a nevoilor si dorintelor fiecarui partener, adica atunci cand mesajele sunt clare, directe si sincere. Inhibitive sunt:

• mesajele mincinoase - partenerii pot minti fie ca sa se apere de eventualele refuzuri sau conflicte, fie pot avea tulburari de caracter. In ambele cazuri insa minciunile erodeaza sentimentele de incredere si iubire dintre cei doi.
• mesajele confuze - cand mesajele sunt neclare, putand avea mai multe intelesuri. De exemplu, daca sotul ii spune sotiei sale intr-o zi "In sfarsit mi-au dat o prima consistenta. Acum ne permitem sa ne facem de cap" - in acest caz, sotia nu va sti cu exactitate daca el se refera la mult-visata calatorie de la sfarsitul saptamanii despre care au tot vorbit sau la a-si cumpara frigiderul de care au nevoie;
• mesajele paradoxale - sunt cele care exprima doua idei opuse in acelasi timp. De exemplu, un sot dominator si agresiv care ii cere sotiei sa isi exprime mai clar si mai des opiniile proprii sau o sotie care plange in urma unei certe cu sotul ii spune acestuia sa nu tina cont de plansul ei.
• mesajele agresive - sunt cele care jignesc, ridiculizeaza, critica,
• mesajele incongruente

Gerard Leleu vorbeste si el clar si pe inteles despre intimitatea in cuplu, care de altfel se constituie ca fundament pentru intimitatea familiala; merita sa mentionez aici ceea ce el considera conditii pentru o buna intimitate psihica:

autocunoasterea;

increderea in sine si intimitatea cu sine;

a trai in prezent, adica "aici si acum";

indepartarea barierelor fizice (mirosuri neplacute, atmosfera neprielnica, eliminarea sau diminuarea complexelor corporale etc.);

indepartarea barierelor psihice (in special temerile);

crearea cadrului pentru dezvoltarea si manifestarea senzualitatii.

Mai multe detalii gasesti citind cartile sale aparute la Editura Trei (vezi bibliografia suplimentara).