Omul, in cursul evolutiei sale, a parcurs stadii diverse de configuratie sociala si economica, raporturile sale cu natura au imbracat forme variate, dupa cum procesul de exploatare a naturii genera o anumita forma de asezare sociala si, in consecinta o anumita structura mentala. Nevoit sa-si duca viata intr-o lume ostila, in care nu numai natura, dar si seamanul sau era lup pentru el, omul a trebuit sa-si organizeze spatiul in care traia, gandirea, limbajul, munca ajutandu-l la aceasta. Gandirea prelogica se transforma in gandire logica, limbajul poate lua forme abstracte, munca duce la aparitia claselor: vanatori, militari, preoti, agricultori, fiecare cu normele si regulile sale in interiorul grupului din care faceau parte. Descoperirea tehnicilor vanatorii, agriculturii, metalului nu a modificat doar viata materiala a omului, ea a imbogatit, poate intr-o masura mai mare, spiritualitatea umana. Apartenenta unui membru la grup era data de masura in care acesta respecta sau nu normele grupului referitoare la comportament, imbracaminte, obiceiuri, interdictii si tabu-uri, de felul in care se conforma la obiceiurile grupului.
Termenul de "norma " este explicat in Dictionarul de neologisme ca "regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva ", conducand la cel de "normal "─ "conform unei norme, unor reguli ".
Normalitatea ─ unei persoane, situatii─ apare astfel ca o masura a respectarii normelor, a constrangerilor si prescriptiilor societatii careia ii apartine persoana respectiva. Anormalitatea, comportamentul in afara normelor, provoaca efecte negative asupra lui. Respectarea normelor apare astfel ca o constrangere a societatii asupra membrilor ei.
Normele, asadar, nu vin din interiorul individului, ele sunt exterioare lui si provin din obiceiurile, legile, traditiile unei societati sau grup social care isi constrange astfel membrii sa adopte conduite si comportamente care sa corespunda asteptarilor acelei societati sau grup social.
Constrangerea pentru respectarea normelor sociale incepe inca de la cresterea si educarea copiilor, acestea constand tocmai din efortul de a impune copilului moduri de a vedea, simti, actiona intr-un fel la care el poate n-ar ajunge daca n-ar fi condus la acestea. Copilul este invatat sa respecte obiceiurile, traditiile, conventiile iar dezvoltarea personalitatii urmeaza un curs printre aceste jaloane: credintele, tendintele, practicile grupului luate in intregul lor. Obisnuinta colectiva se transmite prin educatie din generatie in generatie, dand astfel membrilor societatii siguranta si stabilitate.
Norma, ca "nomos " al vechilor greci (respectare a ordinii si legilor instituite de zei) isi gaseste corespondent ─ sau este corespondentul ─ si in spiritualitatea asiatica, Dao, "Calea ", avand mai multe forme: Dao al cerului, Dao al oamenilor si Dao al omului, forme diferite una de alta dar care se influenteaza ierarhic de sus in jos.
Normele evolueaza odata cu societatea care le construieste si aplica datorita evolutiei altor segmente ale aceleiasi societati: politic, economic, religios. "Cazul grecoaicei asasine ", prezentat in cartea lui Alex Mucchielli "Arta de a influenta-analiza tehnicilor de manipulare " (2,pag.43) mi se pare elocvent pentru aceasta. In Antichitatea greaca, o femeie ucigasa a obtinut achitarea din partea judecatorilor prin simplul gest de a-si fi dezbracat tunica si de a se fi infatisat goala inaintea acelor judecatori. Astazi, gestul ei ar parea un act total deplasat, dar atunci, valoarea sociala de respect si admiratie pentru frumusetea fizica era mai mare decat valoarea punitiva a incalcarii unei alte norme, crima in cazul de fata. Judecatorilor li s-a parut nedrept fata de societatea de atunci sa o priveze de vederea unei astfel de frumuseti. Normele sociale sunt si ele structurate ierarhic iar judecarea comportamentelor raportandu-se la norma se face in functie de necesitatile societatii. Distrugerea unei valori (frumusetea femeii) nu a parut judecatorilor asa importanta ca asigurarea legalitatii. Este ceea ce spunea Émile Durkheim: "Cauza determinanta a unui fapt social trebuie cautata printre faptele sociale anterioare, nu printre starile constiintei individuale.( ) Functia unui fapt social trebuie intotdeauna cautata in raportul pe care il intretine cu vreun scop social " (1,pag.150).
Normele sociale sunt impuse, promovate si perpetuate prin mai multe metode:
-sunt interzise acele comportamente sau conduite care aduc atingere valorilor societatii sau grupului social ;
-sunt recomandate, aprobate acele comportamente sau conduite care ajuta la integrarea individului ca membru al societatii;
-sunt obligatorii acele comportamente sau conduite care conserva ordinea acelei societati.
Nerespectarea normelor si modelelor societatii denota un comportament deviant , o iesire din normalitatea vietii si ordinii sociale.
Conformarea sau neconformarea la norme conduce subiectul uman la ocuparea unei pozitii (rol-status) in societatea respectiva iar aceasta pozitie primeste o valoare (pozitiva sau negativa) in functie de asteptarile societatii pentru acel rol sau status in sensul conformismului sau a proiectiei evolutive ale acelei societati. O gandire conforma catalogheaza individul ca "om la locul lui "; o gandire care produce o evolutie in societate, o inventie sau schimbare de paradigma (deci neconforma) indica un "savant ".
Daca Mircea Eliade, de exemplu, se limita doar la literatura, era "un scriitor "; intrand pe taramul istoriei religiilor, putem acum vorbi de "paradigma elidiana ", sistemul dezvoltat de el dobandind recunoastere internationala si reprezentand un pas inainte al societatii in general.
Ocuparea unui rol-status intr-o societate sau grup socio-profesional, prin respectarea normelor si cunoscandu-se aceste norme de catre ceilalti membrii ai societatii, conduce la formarea stereotipurilor. Printr-un proces de categorizare sunt atribuite unui individ sau grup (social, socio-profesional, etnic) trasaturi si caracteristici generale ale acelui grup. Categorizarea, stereotipizarea raspunde nevoii firesti a omului de a intelege , controla si prezice mediul inconjurator , de a-si simplifica viata , a se adapta in functie de circumstante si de confortul propriu.
Raportandu-se la societatea din care face parte, subiectul uman preia de la aceasta norme primare, privind modul cum sa interactioneze cu lumea, referitoare la comunicare, limbaj, activitati (permise sau nu), proprietate. Internalizarea acestor norme conduce la premisele pe care se va forma si dezvolta personalitatea. In continuarea evolutiei sale, pe parcursul maturizarii cognitive, omul ia cunostinta de norme secundare , legate de activitatea functionala , rezolvarea sarcinilor, orientare axiologica, conduita in diverse medii socio-profesionale.
Legitimitatea sau ilegitimitatea unei norme este data de gradul in care ea este institutionalizata si recunoscuta (juridic sau ca norme de convietuire sociala); caracterul ei legic poate fi abrogat sau modificat tot intr-un cadru institutional, precedat sau nu de nesupunere civila sau sociala, o norma fiind inlocuita cu o alta norma prin intentionalitate colectiva.
Intentionalitatea colectiva creeaza fapte sociale pentru a folosi evolutiei societatii sau colectivitatii care le valorizeaza. Acest lucru se observa in viata religioasa a unei comunitati prin valorizarea spatiului (sacru-profan), a timpului (sarbatoare-zi obisnuita) sau a unor comportamente, conduite sau actiuni (pagan-crestin). Valorile respective, sintetizate in "bine "- "rau ", au dat nastere unor norme care au stabilit conduite adecvate dorintelor, credintelor si intentiilor comunitatii respective. Acest lucru se observa in toate compartimentele vietii sociale : juridic, politic, estetic, cultural, etc.. Atitudinea colectivitatii este constitutiva pentru acel fapt, care nu poate exista izolat ci numai in relatii sistemice cu alte fapte institutionale.
