Inceputul prefigureaza in nuce propria sa devenire, dar numai printr-o desfasurare care nu poate impiedica aparitia surprizelor asociative.
Desfasurarea premiselor va fi focalizata asupra acelor probleme care enunta diversitatea orientarilor teoretice sau a practicilor de cercetare si care solicita sinteza posibila intr-un proiect metodologic adecvat nivelului de dezvoltareteoretica a sociologiei.
Daca admitem ca in sociologie nu s-a dezvoltat o metodologie unitara si universala, autonoma fata de universul theoretic luat ca referinta, ci mai de graba metodologii si strategii de investigare specifice diferitelor orientari teoretice si purtatoare ale ideologiei implicite sau explicite din cadrul acestora, atunci este necesar sa analizam principalele orientari teoretico-metodologice din sociologie si sa sesizam elementele de diferentiere si pe cele de convergenta.
Unitatea metodologiei :
Metoda de cercetare nu este integral independenta de teoria in raport cu care se dezvolta si care-i solicita ajutorul pentru raportarea cercetatorului la lumea empirica. Proiectarea unui experiment sau a unei anchete sociale, de exemplu, nu se realizeaza tinand seama doar de reguli metodice sau normative care se refera la controlul variabilelor, dispunerea acestora intr-o serie de indicatori operationali, ordonarea spatiului de atribute ale faptelor sociale investigate, formularea lingvistica cat mai accesibila si exhaustiva. Numai empirismul a sperat intr-o detasare suverana a metodei de investigare de teoria luata ca referinta, esuand pana la urma intr-un conglomerat de date concrete care, chipurile, vorbeau prin ele insele, fara a fi necesara interpretarea si integrarea teoretica.
Principiul teoretic s-a convertit in principiul metodologic care ghideaza un anumit fel de raportare a cercetatorului la realitatea sociala si un mod particular de constructie teoretica. Nu-ti poti imagina un adept al teoriei interactionismului simbolic care, utilizand ancheta sociala sau chestionarul standard pentru culegerea de date empirice, sa nu se abata de la principiile acceptate initial ca referinta teoretica. El va folosi, ca metoda principala, observatia, astfel incat sa fie implicat in situatia sociala investigata pentru a reconstrui introspectiv semnificatiile sociale vehiculate. De pe alta pozitie teoretica metoda de investigare ar fi astfel proiectata, iar aceasta ar conduce la concluzii teoretice specifice. Astfe, intr-o metodologie de orientare pozitivista, observatia s-ar baza mai putin pe implicarea participativa a observatorului in situatia sociala observata si nu s-ar concentra numai sau mai ales pe schimburile de semnificatii realizate in procesele de comunicare interumana. Transferurile de metode dintr-un cadru teoretic in altul sunt de fapt transferuri metodologice, pentru ca oricarei metode concrete de investigare ii sunt intrisece anumite principii teoretice.
Ignorarea acestei situatii nu genereaza atat o presupusa permeabilitate teoretica a diferitelor structuri conceptual- explicative sau temeiul unei generalizari metodologice, cat un transfer al ideologiei intrisece unei teorii sau alteia. Eclectismul teoretic in sociologie are si o sursa metodologica. Aceasta nu inseamna ca nu exista o comunicare de tip metodologic intre diferitele moduri de abordare sociologica.
Metodologia cercetarii sociologice se ocupa uneori cu studiul aposteriori al metodelor si tehnicilor de cercetare sociala in stransa legatura cu postulatele fundamentale ale teoriei sociologice de referinta.
In consecinta in structura metodologiei cercetarii sociologice includem urmatoarele clase de elemente componente :
a) Ansamblul principiilor teoretice referentiale reprezentand conceptia teoretica (sociologica) despre faptele, fenomenele, relatiile si procesele sociale, principii convertite intr-un mod de abordare a realitatii sociale. Aproape orice conceptie sociologica, elaborata la nivel teoretic, a urmarit sa derive sau sa-si formuleze din propria perspectiva si fundamentele metodologice : Durkheim a formulat Regulile metodei sociologice , V. Pareto a folosit tehnici logico-matematice pentru fundamentarea principiilor teoretice statuate in conceptia sa sociologica, Max Weber s-a preocupat de construirea unui sistem metodologic propriu, bazat pe principiile teoretice caracteristice conceptiei sale.
b) Ansamblul metodelor si tehnicilor corespunzatoare de colectare a datelor empirice, adica a operatiilor sau programelor operationale prin care sunt captate mesajele realitatii, ale faptelor, fenomenelor, proceselor si relatiilor sociale in forma datelor sau informatiilor mai mult sau mai putin structurate.
c) Ansamblul tehnicilor si procedeelor de prelucrare a datelor si informatiilor empirice, adica de ordonare, sistematizare si corelare a lor, cu scopul de a fundamenta deciziile privind semnificatiile sau relevantele teoretice ale ipotezei.
d) Ansamblul procedeelor logice de analiza, constructie sau reconstructie a teoriei .
Relatiile in care sunt implicate elementele componente ale metodologiei cercetarii sociologice pot fi orientate pe trei niveluri corelate :
primul nivel este reprezentat de domeniul referentiel ;
la al doilea nivel, domeniul referential este particularizat, convertit si dezvoltat in forma domeniului constitutiv ;
al treilea nivel este reprezentat de domeniul relational.
Schema redata de figura urmatoare este menita sa ilustreze organizarea pe niveluri a referintelor si relatiilor in care este implicata metodologia cercetarii sociale.
Domeniul
referential
Domeniul
constitutiv
Domeniul
relational
Impactul teoriei sociologice asupra practicii de cercetare :
Istoria recenta a sociologiei sta marturie pentru afirmarea a doua categorii de cercetatori. Chiar daca cele doua categorii nu sunt opuse sau divergente, in orice caz se « intalnesc » destul de rar si atunci mai ales pentru a se critica reciproc. Pe de o parte este vorba de sociologii preocupati sa formuleze generalizari teoretice si sa anticipeze asupra evenimentelor implicatii practice. Interesul lor este predominant teoretic, problematica identificata si investigata este un pre-text al desfasurarilor teoretice cautate cu insistenta.
In consecinta, una din problemele metodologice principale consta in convertirea postulatelor fundamentale ale unei teorii sociologice luate ca referinta in principii metodologice care ghideaza modul de raportare a cercetatorului la realitatea sociala si strategiile teoretico-normative de abordare a aspectelor empirice ale realitatii sociale.
Metodologia stiintifica teoriei structural-functionaliste s-a identificat in mare parte cu empirismul si pozitivismul, generand un veritabil decalaj intre structura sa conceptuala abstracta si nevoile operationale ale demersurilor de cercetare empirica.
