Sanatatea privita ca un ideal, dar si ca o cerinta fundamentala a vietii este o problema ce preocupa fiecare individ dar si societatea in ansamblu, la realizarea ei concurand o multitudine de factori: tehnici, economici, sociali, culturali, ecologici, spirituali etc. De aceea, a o incadra intr-o notiune absoluta sau unanim acceptata este foarte dificil. De obicei, dupa unghiul prin care este privita, are trei intelesuri si anume in:
a - lumea stiintifica medicala;
b - politica sociala a statului;
c - constiinta individuala.
Hipocrat, parintele medicinei europene (secolul V a.hr.) o denumea ca pe "o stare de echilibru intre corp, minte si mediu ", definitia data de el fiind foarte apropiata si uneori chiar mai completa decat multe dintre cele enuntate de autori moderni. Spre exemplu "absenta bolii, lipsa confortului si invaliditatii " (Beisser-1979); "stare completa de bine, confort si fericire care presupune pe langa factorii biologici si interventia sau mai bine zis satisfacerea unor factori emotionali afectivi " (Prinee-1970); "stare de bine fizic, moral si social si nu doar absenta bolii sau a infirmitatii " (OMS-1982).
Privita ca o problema complexa bio-psiho-sociala, se poate observa ca sanatatea nu poate fi opera exclusiva a sistemului medical caruia dupa unele statistici internationale ii revine doar 11-12% in conservarea ei, restul revenind situatiei economico-sociale a populatiei, calitatii aerului si apei, hranei, conditiilor de locuit, educatiei etc. Clasic, se considera ca medicina are doua parti prin care poate interveni asupra starii de sanatate: terapia ( "arta vindecarii bolilor ") si profilaxia sau "ansamblul masurilor care permit sa se evite aparitia, agravarea si extinderea unei boli " (definitie propusa de O.M.S.). Din pacate aceasta parte, profilaxia, este mai putin luata in seama. Doctorul Emil Magureanu remarca intr-o lucrare ca, "asertiunea care spune ca este mai usor sa previi decat sa vindeci se poate banaliza prin uzaj daca nu i se asigura o baza reala, iar medicina omului sanatos poate deveni doar un domeniu declarativ ".
Trebuie amplificate si aplicate cercetarile din domeniul alimentatiei, educatiei, exercitiului fizic, comportamentului igienic etc.
Un alt factor esential pentru lumea noastra pragmatica este acela ca nu este numai "mai usor sa previi, ci si cu mult mai ieftin ".
Costul actual medical1) terapeutic este in continua crestere printre altele datorita inmultirii numarului bolnavilor cronici, varstnicilor cu probleme medicale majore, cresterii numarului de analize si a tehnicilor sofisticate de laborator si bineinteles a costului medicamentelor. O analiza recenta UNESCO remarca faptul ca pe plan mondial din bugetul pentru sanatate se acorda 70% terapiei si 10% profilaxiei, restul proportiei revenind depistarii bolilor, recuperarii, etc.
S-a observat insa ca, si daca se creste foarte mult suma alocata terapiei cum este cazul unor tari avansate, cum ar fi, SUA, Canada, Suedia, care ating cifre de 2500-3000 $/bolnav, sanatatea nu se imbunatateste semnificativ si proportional cu suma alocata daca nu se pune accent pe profilaxie.
Profesorul Tom Edvan der Crinter de la Universitatea "Erasmus " din Rotterdam trecand in revista strategiile pentru sanatate incearca sa intocmeasca un clasament care se prezinta astfel:
- loc 1 - promovarea sanatatii, fapt care presupune informarea generala a populatiei;
- loc 2 - protectia impotriva bolilor si informare specifica pe diferite grupe de afectiuni;
- loc 3 - prevenirea imbolnavirilor si evidentierea factorilor de risc;
- loc 4 - tratament cu tot ceea ce implica: spitale, policlinici, specialisti, medicatie, etc;
- loc 5 - recuperare;
- loc 6 - ingrijirea bolnavilor cronici.
Nenumarate exemple vin astfel, in sprijinul ideii ca profilaxia nu este numai o necesitate strict umana, ci una economica. Evaluarea eficientei economice a programului "cardiopatia reumatismala " efectuat cu ani in urma de catre cercetatorii sibieni a aratat ca tratarea unui singur caz de cardiopatie post streptococica poate atinge pe intreaga durata a ingrijirii sume de 2-3 ori mai mari decat cele necesare intregului program profilactiv.
Un studiu francez analizand costurile cerute in ingrijirea de urgenta a unui bolnav ce a suferit un infarct miocardic (statia terminus a cardiopatiei ischiemice) acesta se ridica pentru acea perioada (1979) la cca. 19.000 franci. Ne inchipuim ce sume ar putea fi economisite daca s-ar diminua cu cateva procente aceasta maladie.
Evaluarea economica a programului "sanatatea inimii ", lansat cu ani in urma in unele tari industrializate si care urmarea reducerea factorilor de risc pentru bolile cardiace (stres, sedentarism, surmenaj, supraalimentatie, fumat, poluare etc.) constata ca, aceasta a dus la o scadere a proportiei bolnavilor cardiovasculari de la cca. 12% la cca. 10% si la economii bugetare de ordinul zecilor de miliarde de $.
Aceste argumente si inca multe altele au determinat o serie de actiuni pe plan mondial cum ar fi: axarea unor cercetari pe aprofundarea cunoasterii fenomenelor biologice legate de adaptarea omului la viata moderna in scopul evitarii sau limitarii proceselor degenerative, prelungirea duratei vietii, dezvoltarea fizica si psihica armonioasa; a crescut interesul specialistilor pentru rolul exercitiului fizic in cadrul medicinii omului sanatos deoarece sedentarismul este considerat ca factor de risc intr-o serie de boli cronice cu determinare multifactoriala cum sunt cele cardiovasculare, nutritie si metabolism, somatopsihice etc. Medicina moderna cu orientarea pronuntata de medicamente (in special sintetice) constata cu ingrijorare ca efectele pozitive ale acestora incep nu numai sa scada, dar chiar sa devina un factor important de agresiune. Se incearca reintroducerea sau introducerea unor remedii naturale inclusiv din sfera miscarii si a exercitiului fizic. De altfel, O.M.S., in apelul lansat la 7 aprilie 1988 cu ocazia zilei mondiale a sanatatii recomanda orientarea spre "exercitiu fizic, alimentatie stiintifica si responsabilitate individuala ".
Desigur ca problema introducerii exercitiului fizic ca factor profilactic nu este nici pe departe noua, ba chiar putem spune ca este foarte veche, culturile antice si medievale ca si medicinile traditionale acordand un rol deosebit acestui element.
O scurta prezentare a unor asemenea metode si mijloace consideram ca poate avea nu numai o valoare istorica, dar ca ne si poate dezvalui noi valente profilactice ale exercitiului fizic, valente pe care fie le-am uitat, fie le neglijam.
