Structura sistemului familial

Structura sistemului familial

Cind ne referim la structura sistemului familial, avem in vedere pe Salvador Minuchin.

Salvador Minuchin defineste structura familiala ca fiind setul invizibil de cerinte functionale ce organizeaza modurile in care membrii familiei interactioneaza. O familie este un sistem ce opereaza prin intermediul pattern-urilor tranzactionale. Tranzactiile repetate stabilesc pattern-urile legate de cum, cand si cine cu cine se relationeaza.

Pattern-urile tranzactionale pot fi verbale sau nonverbale, cunoscute sau necunoscute. Dar functia lor este de a regla comportamentul membrilor familiei. In felul acesta, unicitatea fiecarei familii este data de tranzactiile repetitive care construiesc pattern-uri de functionare a respectivei familii.

Aceste pattern-uri sunt mentinute prin doua tipuri de constrangeri:

1. Unul generic, referitor la regulile universale care guverneaza organizarea familiei. De exemplu, exista in cadrul familiei o ierarhie a puterii si o complementaritate a functiilor (copii nu au aceleasi niveluri de autoritate ca parintii, iar acestia din urma au nevoie de o interdependenta pentru a actiona ca o echipa).
2. Unul idiosincratic, referitor la expectatiile reciproce ale unor membrii particulari ai familiei. Aceste expectatii se construiesc in timpul numeroaselor negocieri, implicite sau explicite, dintre membrii familiei si de regula apar in mici eveniemnte zilnice. Fiecare dintre membrii familiei contribuie la dezvoltarea si intarirea acestor asteptari.

Minuchin considera ca structura familiala are nevoie de flexibilitate, deoarece ea trebuie sa reziste la schimbare (pana la un anumit nivel), dar sa se si adapteze atunci cand circumstantele o cer, pentru a-si putea mentine integralitatea si functionalitatea. Acest lucru se realizeaza prin intermediul subsistemelor familiale.

Subsistemele familiale sunt reprezentate fie de indivizii singuri, fie de diade (exemplu mama - copil, sot - sotie). Ele se pot forma dupa criterii precum: generatia careia membrii apartin, sex, interese, functii. Cele mai importante si mai des intalnite subsisteme familiale sunt:

1. Subsistemul adultilor - uneori acesta este denumit si subsistemul marital sau al sotilor, deoarece include, de regula, diada sotilor. Rolul preponderent este cel de a modela intimitatea si angajamentul. Principalele abilitati necesare pentru a-si indeplini acest rol sunt complementaritatea si acomodarea reciproca. Complementaritatea permite fiecarui sot sa participe la viata familiala, sa "ofere" fara a considera ca prin aceasta "pierde" ceva. Adica ambii soti simt ca pot fi independenti, dar in acelasi timp si ca sunt impreuna.

Dificultatile de relationare pot aparea de exemplu, atunci cand unul dintre soti insista in urmarirea propriilor scopuri, lasand in urma scopurile diadei ca intreg.

Acest subsistem poate deveni un refugiu fata de stresul extern, si o matrice pentru contactul cu alte sisteme sociale. El poate stimula invatarea, creativitatea si cresterea, ceea ce poate duce la acomodarea reciproca, adica la sustinerea aspectelor pozitive ale partenerului si la actualizarea aspectelor creative ale acestuia, aspecte ce erau inactive pana atunci.

Subsistemul marital are nevoie si de protectie fata de cerintele si nevoile altor sisteme, mai ales in situatia cuplurilor cu copii, pentru a-si oferi unul altuia suport emotional.

2. Subsistemul parental apare atunci cand se naste primul copil si de regula cuprinde parintii, dar poate include si membrii ai familiei extinse (exemplu - bunica). Responsabilitatea lor este mai ales de a creste copiii, de a-i ghida, de a stabili limitele si de a-i disciplina. Acum apar de multe ori dificultati, deoarece adultii devin in acelasi timp partener pentru celalalt membru al diadei maritale, dar si parinte pentru copil si nu intotdeauna aceste doua tipuri de functii sunt eficient intrepatrunse. Asta poate duce la destabilizarea cuplului marital, prin atragerea unui copil in interiorul acestui subsistem sau la izolarea copilului de catre cuplul marital (mai rar). Orice influenta exterioara asupra copilului sau modificare in evolutia acestuia va avea efecte si asupra acestui subsistem, chiar si asupra celui marital.
3. Subsistemul fratriilor include copiii din familie si le ofera acestora primul grup social in care sunt cu totii egali. In acest subsistem copiii invata negocierea, cooperarea, competitia, submisivitatea, suportul reciproc, atasamentul fata de prieteni. Ei preiau diferite roluri si pozitii in familie, iar de multe ori acestea devin semnificative pentru evolutia lor ulterioara in viata. In familiile cu multi copii exista o diferentiere a rolurilor si mai accentuata, cel mic inca actionand in aria securitatii, ingrijirii si a ghidarii, timp in care cel mare deja experimenteaza contactele si contractele cu mediul extrafamilial.

Fiecare subsistem are nevoie de granite clare, dar si flexibile pentru a se proteja de cerintele si nevoile celorlalte subsisteme, dar si pentru a fi capabil sa negocieze si sa interactioneze cu acesta.

Granitele reprezinta un concept fundamental al orientarii structuraliste. Ele reprezinta reguli care definesc cine participa si cum. Rolul granitelor este de a proteja diferentierea subsistemelor. Fiecare dintre acestea are functii specifice si anumite cerinte de la membrii sai; dezvoltarea abilitatilor interpersonale in interiorul acestor sisteme se repercuteaza asupra libertatii subsistemului respectiv fata de celelalte.

Natura granitelor va avea un puternic impact asupra functionarii fiecarui subsistem, dar si al familiei ca intreg.

Minuchin descrie trei tipuri de granite care se intind pe un continuum de la foarte rigide la foarte difuze:

- Granitele rigide sunt cele care permit o interactiune si o comunicare minimala intre subsisteme. Indivizii pot fi izolati sau fortati sa actioneze autonom. Ele permit membrilor maximum de independenta si o interactiune minima cu ceilati membrii. Subsistemele (adica indivizii sau diadele) pot deveni astfel separate de restul familiei.

- Granite clare - se afla la mijlocul continuumului dintre rigid si difuz; sunt cele care promoveaza comunicarea deschisa si intimitatea subsistemelor, astfel incat acestea pot opera liber pentru indeplinirea functiilor lor in cadrul familiei.

- Granite difuze - sunt caracterizate prin definirea vaga a functiilor si a membrilor care fac parte din subsisteme. Ele permit o intimitate minima si o interactiune maxima. Nu este clar cine are responsabilitatea si autoritatea, iar membrii familiei pot fi mult influentati unul de celalalt. In alti termeni, relatiile dintre membrii sunt suprapuse.