Conservatorism in ordine socio-politica

Conservatorism in ordine socio-politica

Climatul epocii permite, chiar determina aparitia samanatorismului, la inceputul  secolului XX si pana aproape de primul razboi mondial. Manifestat in planuri multiple: social, politic, cultural, implicand si fenomenul literar (ca ideologie si expresie artistica: epica si lirica), samanatorismul se defineste si se impune autoritar ca un curent de orientare accentuat nationala, traditionalist-taranista, promovand un ruralism decorativ-idilic in planul literaturii si artei.

In ordinea social politica, directia samanatorista este conservatoare, incadrata profilului politic dominant (conservatorismul ocupa pozitia de conducere in stat). Gruparea samanatorista cu o configuratie eterogena: publicisti, critici-eseisti, sociologi, filozofi, scriitori (poeti si prozatori) este, in ansamblu, orientata politic (cu membri activi sau simpatizanti ai gruparii conservatoare) spre conservatorism, nutrind convingerea ca prefacerea starii societatii romanesti in sensul evolutiv al structurilor civilizatiei moderne, si realizarea problemelor fundamentale istorice, socio-politice, sunt conditionate de forta de manifestare si impunere a acestei orientari politice conservatoare, opuse liberalismului.