Limba si literatura romana - subiecte

LIMBA SI LITERATURA ROMANA - subiecte

SEMESTRUL  I

Chirita in provintie

De Vasile Alecsandri

Cel mai reprezentativ poet al unei framantate epoci din istoria poporului nostru, Vasile Alecsandri a ilustrat literatura noastra timp de aproape jumatate de veac. Talent cu resurse multiple, Alecsandri si-a castigat merite de seama in poezie, in dramaturgie si in proza.

Debuteaza cu nuvela Buchetiera de la Florenta in Dacia literara (1840)
Comedia este o specie a genului dramatic in versuri sau in proza care prezinta intamplari si personaje care starnesc rasul si care are un final vesel.

Tema operei este critica institutiilor si moravurilor societatii feudale.
Subiectul este comic si critica arivismul micilor boieri rurali, care-si dau aere de nobili.
Chirita, comedie de moravuri surprinde modul de viata si moravurile unei epoci. Autorul apare in mod indirect in text prin intermediul actiunii si al personajelor.

Comediile "Iasii in Carnaval" , "Coana Chirita in provincie" , "Sanziana si Pepelea" , drama "Despot Voda" , povestirile "Istoria Unui galben Balta -alba" etc , sunt realizari de mare valoare artistica.
Comediile lui Alecsandri sunt structurate in jurul unui caracter, a unei singure trasaturi de caracter (gelozie, zgarcenie etc) sau vizeaza pacate si neajunsuri dintr-o anumita epoca.
In cariera de comediograf a lui Alecsandri personajul Cucoana Chirita ramane unul dintre cele mai reusite personaje comice din dramaturgia romaneasca.

Vasile Alecsandri realizeaza un ciclu de comedii, pozitionand acest personaj in centrul evenimentelor: Chirita la Iasi, Chirita in voiaj, Chirita in balon. Aceste comedii au pregatit drumul pentru comediile lui I.L.Caragiale.

"Chirita in provintie" este structurata pe doua acte. Numita initial "Inturnarea cucoanei Chirita", aceasta comedie este urmarea "Chiritei in Iasi" sau "Doua fete si o neneaca".
Actul intai prezinta personajele si pe Chirita ceartandu-se cu taranii. Ea primeste un ravas de la Iasi prin care sotul ei o anunta ca a fost avansat in functia de ispravnic. In actul doi, Chirita se plictisise de provincie si hotaraste sa plece la Paris, unde va incearca sa ii logodeasca pe Gulita si Luluta.
Chirita, comedie de moravuri surprinde modul de viata, moravurile unei epoci. Autorul apare in mod indirect in text prin intermediul actiunii si al personajelor.

Actiunea comediei "Chirita in provincie" o prezinta pe Chirita, dupa ce-si maritase cele doua fete, intr-o alta ipostaza, caracteristica perioadei anterioare evenimentelor de la 1848, cand mica boierime este dornica de parvenire. Chirita vrea sa-si vada sotul ispravnic, iar pe Gulita, fiul ei, sa-l casatoreasca cu Luluta, o fata orfana, dar care va mosteni o mare avere. Dar, Luluta este indragostita de Leonas, un prieten din copilarie. Insa, Leonas apare deghizat in actrita iar Luluta care se preface ca a innebunit cere sa fie logodita cu actrita in fata tuturor celor veniti la logodna lui Gulita. In urma acestui fapt Chirita si Barzoi sunt obligati sa accepte casatoria dintre cei doi, deoarece Leonas obtine functia de ispravnic.

Chirita este un prototip al micului proprietar dornic sa parvina in protipendada, e o cucoana cu teribile fandoseli cosmopolite, debitand cu candoare un stupefiant jargon frantuzit. Chirita poate fi socotita ca o caricaturizare a tendintelor exagerat sau pretins inovatoare, asa cum ursuzul si greoiul Barzoi incarneaza conservatorismul sclerozat in vechi tabieturi.

Opera "Chirita in provintie" se incadreaza in specia comediei, deoarce autorul satirizeaza cu sarcasm intamplari, aspecte sociale cu ajutorul personajelor ridicule, starnind rasul, cu scopul de a le indeparta.
Tema comediei este critica institutiilor si moravurilor societatii feudale, iar ideea care se desprinde din continul ei este ca o societate parazitara, bazata pe abuz, trebuie sa dispara.
Subiectul apartine comicului si critica arivismul micilor boieri rurali, care isi dau aere de nobili.

NOAPTEA DE DECEMVRIE

Alexandru Macedonski

poem romantic, cu elemente simboliste si clasiciste -

SURSA DE INSPIRATIE - legenda orientala - conditia omului superior care nu poate admite nici un compromis in calea sa spre atingerea idealului absolut.

in 1890 Macedonski publica in ziarul Romanul poemul in proza Meka si Meka, poem care va sta la baza poeziei Noaptea de decemvrie.

incipitul poeziei consta in descrierea spatiului liric, de creatie, sugerand absenta ideilor poetice.

de la spatiul interior, in care poetul se simte izolat, se trece la imaginea exterioara a campiei  - simbol al lumii in care traieste poetul si care ii este ostila.

din punct de vedere cromatic, culoarea alba domina intreg tabloul.

apare inspiratia  - simbolizata de flacara vie - adusa de un arhanghel, semn ca ea este de natura divina

poetul este simbolizat de emirul dornic sa plece la cetatea sfanta Meka - emirul - simbol al omului superior care nu se multumeste cu fericirea telurica, conturandu-se portretul geniului

in acelasi timp cu emirul pleaca spre Meka un drumet cu infatisare de cersetor, al carui portret este in antiteza si relatii de opozitie cu cel al emirului, sugerand trasaturile omului obisnuit, care nu are idealuri superioare, ci numai teluri omenesti

tot in antiteza sunt si drumurile pe care apuca fiecare din cei doi calatori: cersetorul pleaca pe un drum cotit - simbol al compromisurilor pe care omul obisnuit le face in viata iar emirul porneste sa parcurga desertul, ca simbol al vietii in linie dreapta, traita cu demnitate, fara subterfugii; culoarea dominanta este rosul

ajuns la apogeul calatoriei, emirul traieste iluzia idealului, iluzie care sugereaza un sfarsit tragic al omului superior care-si inchina intreaga existenta implinirii unui ideal absolut, el cazand victima propriului crez care cere sacrificii si care este de neatins; cu ultimele forte, il vede pe cesetor intrand pe portile Mekai pamantesti, in timp ce el va transcende in Meka cereasca.

Poemul imbina intr-un mod amonios elementele romantice cu cele simboliste si cu cele clasiciste:

elemente romantice: tema poemului, antiteza, motivele romantice - noaptea, luna, chinurile indurate de emir-, limbajul artistic, metafora ideatica, epitetele in general metaforice, figurile de stil - metonimia, sinecdoca -, versul liber, muzicalitatea interioara

elemente simboliste: emirul - simbol al poetului, al creatorului de arta, al geniului -, drumetul pocit, drumul drept, Bagdadul, odaia, flacara, cromatica, bogatia materiala, Meka cereasca si Meka pamanteasca

elemente clasiciste: simetria poemului, stilul elevat.

NUVELA ISTORICA

ALEXANDRU LAPUSNEANUL

Costache Negruzzi

Nuvela - specie a genului epic in proza, cu o actiune mai ampla decat a schitei si a povestirii si cu o constructie mai complexa, datorita conflicetelor diversificate, a unui numar mai mare de personaje, precum si posibilitatii de evolutie a personajelor principale.

Nuvela istorica - se constituie si se impune in literatura romana odata cu aparitia creatiei lui Costache Negruzzi, Alexandru Lapusneanul, in primul numar al revistei Dacia literara, din martie1840. Impreuna cu Sobieski si romanii(1845), formeaza Scene istorice din cronicele Moldovei. Modelul este urmat de Al. Odobescu in Mihnea Voda cel Rau(1857) si Doamna Chiajna (1869) care compun Scene istorice din cronicile Tarii Romanesti. Autorii folosesc ca izvoare de inspiratie cronicile Moldovei, aleg ca personaje domnitori care au ramas in constiinta posteritatii, dar si in conformitate cu ideologia epocii pasoptiste.

Aceste nuvele au avut urmatoarele caracteristici:

Personajul principal, care da si titlul nuvelei, este domnitorul sangeros; in jurul lui graviteaza boierii uneltitori, dusmanul ascuns, doamna / domnita angelica, omul de incredere;

Cronologia este lineara, iar finalul concentreaza in mod artificial intregul;

Constructia dramaticaeste data de cele patru parti (ca actele unei piese de teatru), purtand fiecare un motto o replica memorabila sau numele unui loc insemnat;

Accentul cade pe evolutia personajului principal, in scene semnificative; atmosfera de epoca si culoarea locala se realizeaza prin portrete  si descrieri de interioare sau ceremonii, dar si prin modul de a vorbi al personajelor.

Perspectiva narativa: naratorul -omniscient, sobru, detasat, predominant obiectiv;

naratiunea - la persoana a III-a, cu viziune "dindarat", se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative si a episoadelor, ritmul este alert; caracterul dramatic este dat de rollul capitolelor, de realizarea scenica, de utilizarea predominanta a dialogului si de minima interventie a naratorului; naratiunea si descrierea sunt reduse, pauza descriptiva este o descriere statica inclusa in naratiune;

incipitul si finalul se remarca prin sobrietate iar stilul lapidar se aseamana cu cel cronicaresc.

Momentele subiectului: cap. I " Daca voi nu ma vreti, eu va vreu"

cap. II " Ai sa dai sama, Doamna!"

cap. III " Capul lui Motoc vrem"

cap. IV " De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu"

Expozitiunea - intoarcerea lui A. Lapusneanul la tronul Moldovei, in 1564

Intriga - hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta de razbunare fata de boierii tradatori

Desfasurarea actiunii - serie de evenimente legate de revenirea pe tron a lui Lapusneanul

Punctul culminant - uciderea celor 47 boieri, omorarea lui Motoc de multimea revoltata, " leacul de frica" pentru doamna Ruxanda

Deznodamantul - moartea tiranului prin otravire

Conflictul nuvelei este complex, pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal; conflictul exterior este de ordin social iar cel secundar - intre doomnitor si Motoc;

Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii.

Personajele - Alexandru Lapusneanul - persoanj principal, romantic

Doamna Ruxanda - personaj secundar, romantic, construit in antiteza cu Lapusneanul

Boierul Motoc - personaj secundar

Spancioc si Stroici - personaje episodice

Multimea revoltata - personaj colectiv

Modalitatile nararii - relatarea, prezentarea

Marcile prezentei naratorului: topica afectiva, lexicul combinat, neologisme cu forme de secol XIX.

Stilul narativ - concizie, sobrietate, claritate, echilibru inttre termenii arhaici si neologici, frecventa gerunziului, simplitatea topicii; stilul indirect alterneaza cu stilul direct.

Concluzie - coexistenta elementelor romantice cu cele clasice este o trasatura a literaturii pasoptiste; fiind o nuvela istorica este si o nuvela de factura romantica, prin respecatrea principiului romantic - inspiratia din istoria nationala.

SEMESTRUL  II

STUDIU DE CAZ

Interferente intre simbolismul european si cel romanesc

DOCUMENTAREA- recomandarea bibliografiei minime-

George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent

Tudor Vianu, Scriitori romani din secolul XX

Liviu Ciocarlie, Negru si Alb. De la simbolismul romantic la textul modern

INVESTIGATIA - intocmirea unui scurt raport de investigare -

a.)     cunoasterea contextului cultural in care a aparut simbolismul european

b.)     precursor : Charles Baudelaire, Florile raului (1857); reprezentanti: Paul verlaine, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme

c.)     cronologia curentului: 1882, Verlaine, Arta poetica; 1886, Jean Moreas, manifestul literar intitulat Simbolismul

d.)     doctrina simbolista, teme si  motive

e.)     simbolismul in alte arte

f.)      simbolismul romanesc

g.)     probleme: - paradoxul lui macedonski

tatonarile lui Dimitrie Anghel

simbolistul retoric - Ion Minulescu

dincolo de simbolism - George Bacovia

PROIECTAREA - prezentarea proiectului structurat-

a.)     delimitarea simbolismului in contextul curentelor literare de la sfarsitul secolului al XIX-lea

b.)     clarificari terminologice

c.)     reperezentanti, teme si motive

d.)     simbolismul romanesc- etape-

e.)     receptarea simbolismului

STUDIUL DE CAZ PROPRIU-ZIS

A.      fixarea premiselor / a circumstantelor situatiei - limita abordate

doctrina simbolista

teme si motive

muzicalitatea

B.      definirea situatiei estetice problematizante

simbolismul si locul contradictoriu in istoria literaturii romane

George Bacovia - simbolistul autentic - aparitie paradoxala

C.      descrierea si analiza cazului expus

articolele publicate de Alexandru Macedonski

revista Literatorul

Stefan Petica

Dimitrie Anghel

revista Vieata noua

simbolismul exterior al lui Ion Minulescu

Simbolismul autentic - G. Bacovia

obiectul poeziei

starile eului liric

Tudor Vianu

Ion Simut

D.      identificarea solutiilor optime pentru elucidarea cazului prezentat

simbolismul romanesc  - aparitie contextuala

sincronizarea cu literatura occidentului

teme, motive, tehnici simboliste

Bacovia - o noua varsta literara in evolutia curentului

receptarea contradictorie a poetilor simbolisti

EVALUAREA FINALA - exercitiul de reflexie privitor la studiul de caz realizat

- recomandari pentru elaborarea unor compozitii personalizate

Eseu - Simbolismul european si romanesc

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta,ca reactie impotriva parnasianismului,a romantismului retoric si a naturalismului ,promovand conceptul de poezie moderna. Considerat din perspectiva social-istorica,simbolismul apare ca produs si expresie a starii de spirit generate de agravarea contradictiilor societatii capitaliste de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas, care in 1886, a publicat un celebru articol-manifest,"Le symbolisme".

In acelasi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat "simbolista"si in fruntea careia s-a gasit poetul Stephane Mallarme. Tot atunci, Rene Ghil infiinteaza scoala "simbolist-armonista",devenita apoi "filozofico-instrumentista". Alti poeti de orientare antiparnasiana il considerau sef de scoala pe Paul Verlaire; ei si-au luat, in semn de sfidare,numele de "decadenti".Reprezentanti de frunte ai decadentilor sunt Arthur Rimbaud, Tristan Corbiere, Jules Laforgue.

Acesti poeti si multi alti incepusera sa scrie cu mult inainte de constituirea gruparilor in care s-au incadrat. Astfel ,elemente ale curentului simbolist au luat nastere nu in 1886,ci mult mai devreme, cuprinzand pe toti poetii de orietare antiparnasiana,uniti in efortul de a descoperi esenta poeziei.
Curentul parnasian,aparut la inceputul celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea,ca reactie impotriva romantismului,dusese versul la perfectiune formala,dar deliricizase poezia,golind-o de emotei.Simbolismul restituie poeziei sensibilitatea si emotia,insa nu la modul direct(pe calea efuziunii spontane,prin enunturi de idei ,descrieRi sau naratiune),ci recurgand la aluzie,la analogie,la sugestie,utilizand un limbaj poetic inedit,comunicand indeosebi senzatii neobisnuite,stari sufletesti imprecise,vagi,vaporoase.

Poezia simbolista romaneasca apare la sfarsitul secolului al XIX-lea,perioada macinata de adanci contradictii sociale. Pe fondul inapoierii industriale si al unei agriculturi ce mai pastra ramasite feudale,contradictiile dintre clase se ascut.

Creatia literara de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru exprima o stare de spirit antiburgheza.Scriitorii devin tot mai sensibili la suferintele "dezmostenitorilor" , ei dezvaluie exploatarea si asuprirea,comunica exasperarea provocata de monotonia vietii provinciale din acea vreme.Ca si in Franta ,simbolismul este si la noi produsul orasuli,el se naste impotriva inflatiei de poezie minora a epigonilor eminescieni si a semanatorismului,cum facea abuz de teme morale,de limbaj taranesc,de "taranism sectar"(Ovid Densusianu).

Reprezentatii curentului vor fi simbolisti si "decadenti": cele doua fete ale miscarii simboliste apar,interferente,la Stefan Petica,D. Anghel,Ion Minulescu,D. Iacobescu,George Bacovia.
"Simbolismul romanesc parcurge o etapa estetico-teoretica,incepand din 1880,prin Al. Macedonski,o perioada de cautari si experiente(1892-1908),una de plenitudine(1908-1914)si,in sfarsit,una de declin(1914-1920)"-Lidia Bote

Poezia romaneasca premergatoare simbolismului nu-si pierde lirismul asa cum
s-a intamplat cu poezia parnasiana franceza, ci, dimpotriva, ea s-a inviorat sub pana lui Eminescu, Macedonski si Cosbuc. Mihai Eminescu a insemnat,istoriceste,pentru poezia romaneasca ceea ce a insemnat Baudelaire pentru poezia franceza. De aceea, s-a spus ca simbolismul romanesc deriva din Eminescu si ca,in faza lui initiala,este eminescianizat. Mihai Eminescu,desi format la scoala romantica germana,sub impulsul "spiritului epocii"vine in poezie cu o muzica apropiata de cea simbolista ("Melancolie","Se bate miezul noptii").Faptul e de inteles,dat fiind ca unul din izvoarele simbolismului a fost tocmai romantismul german.Curentul simbolist romanesc este eterogen,de aceea avem multi reprezentanti:Stefan Petica,Iuliu Cezar Savescu,D. Anghel,I. Minulescu,G. Bacovia,D. Iacobescu, I.M. Rascu, Emil Isac, Al.T.Stamatiad,N. Davidescu,Elena Farago.Ceea ce au comun este efortul de a largi tematica poeziei,prin exploatarea universului urban,si de a innoi expresia lirica.

Ideologia si estetica simbolismului Simbolismul reprezinta o reactie antipozitivista si antirationalista.Poetii simbolisti vor prelua din scolile anterioare tot ce se potrivea spiritului lor nelinistit si dornic de "altceva" decat ceea ce le putea oferi mediul ambiant si vor fi receptivi la tot ce este nou in domeniul filozofiei,al picturii,al muzicii,al stiintelor si al artelor in general.Sunt pretuiti in special Vilon ,Racine , Chateaubriand,Nerval,Lamartine.

Simbolistii preiau idei filozofice din Fichte,Hegel, Schelling,Schopenhauer,sunt atrasi de poezia lui Novalis,a lui Poe si Whitman,de arta orientala.Avand multe asemanari cu simbolismul francez, simbolismul romanesc nu este o simpla varianta a lui.El a aparut si s-a dezvoltat in cu totul alte conditii social-istorice si mai ales in cu totul alt context literar.Simbolismul romanesc nu a avut un caracter antiparnasian,ci si-a asimilat parnasianismul

Simbolul Termenul de "simbolism"provine din cuvantul grecesc "symbolon " ,intrat in limba prin filiera franceza.Simbolul este un substituent,el inlocuieste expresia directa,vorbirea notionala,mediind cunoasterea pe calea analogiei si a conventiei.O data cu evolutia limbajului,simbolul a devenit tot mai complex, folosindu-se in toate domeniile culturii,iar in literatura este un mod de constituire a imaginii artistice.

IN GRADINA GHETSEMANI

Vasile Voiculescu

poezie de inspiratie religioasa apartinand traditionalismului

Poezia face parte din volumul Parga si este un poem iconografic, inspirat din motivul biblic al Rugaciunii lui Iisus pe Muntele Maslinilor dupa Cina cea de Taina.

tema poeziei o reprezinta ruga lui Iisus; apartine lirismului obiectiv, prin absenta marcilor lexicale ale prezentei eului liric;

titlul nu fixeaza doar cadrul fizic al rugaciunii, ci denumeste spatiul sacru cu semnificatie in plan spiritual: locul purificarii lui Iisus de patimi, prin virtuti;

compozitional - alcatuita din patru strofe cu caracter descriptiv: primele trei surprind planul subiectiv, iar ultima se rasfrange asupra planului exterior , al naturii.

imaginarul poetic - incipitul - postura christica, tragica prin omenescul ei

- a doua secventa poetica - realizata in jurul metaforei - simbol " grozava cupa"  

- ultima secventa poetica - proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural 

- limbajul poetic - ambiguitate, sugestie 

- nivelul morfosintactic verbe la imperfect, indicativ sau gerunziu

- expresivitatea adjectivului cu rol de superlativ absolut

- rolul expresiv al adverbului

- conjunctia adversativa

- topica afectiva

- nivelul lexico - semantic prezenta unor regionalisme si expresii populare - intensificarea dramatismului

- terminologia abstracta, lexicul imprumutat din sfera cosmicului si a naturii

- campul semantic al paharului

- opozitia venin - dulceata

- sens denotativ / sens conotativ, limbaj metaforic

- nivelul stilistic - puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea in inversiune, a metaforei - simbol, a oximoronului

- nivelul fonetic si prozodic - pauzele marcate de punctele de suspensie

- conservarea prozodiei clasice

- patru catrene, masura versurilor - 14 silabe, ritm iambic, rima incrucisata

Concluzie - In gradina Ghetsemani este o poezie de tip traditionalist prin inspiratia religioasa, coordonata a spiritualitatii romanesti.

Maitreyi

De Mircea Eliade

Puține opere din literatura universala trateaza aceleași fapte in viziunea, inerent diferita și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, in același timp, protagoniștii lor. ^[12] Pentru romani, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a randul o adevarata incantare. Demn de menționat este faptul ca prototipul personajului principal al carții a trait cu adevarat, pana in 1990, in țara Vedelor și a Upanișadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, un filosof indian, și se numea Maitreyi Devi. Tanarul Mircea Eliade avea, cand a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, și avea sa devina o cunoscuta poeta indiana. Intalnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul sanscritolog roman Sergiu Al. George, la Calcutta, in 1972, a 'declanșat' scrierea unei noi carți: Dragostea nu moare.

Tulburatoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replica magistrala de la insași eroina ei, Maitreyi (in carte, Amrita), dupa 42 de ani. Romanul-raspuns Dragostea nu moare / It Does Not Die, scris mai intai in bengali, a fost tradus și publicat in limba engleza in 1976. Ne cufundam, in timpul lecturii, in peisajul și in mentalitatea indiana, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrala a carții de fața este insa relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: infiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii impartașite și destramarea ei.

A aparut in 1933, cand deja M. Eliade era celebru, pentru ca scrisese numeroase studii si eseuri, studiase in India si calatorise foarte mult. Romanul este o capodopera a ciclului Indian ce cuprinde volumele: 'Izabele si apele diavolului', 'India', 'Secretul doctorului Hanigberger'. Maitreyi este o experienta morala si un roman care a sporit seria miturilor umanitatii. Protagonistii sunt misterioasa indianca Maitreyi (personaj real, fica unui mare filozof) si continentalul Allan, alias M. Eliade, care o cunoaste in perioada studiilor din India. Povestea lor este 'o monografie a tulburarii' desfasurata dealungul a 15 capitole. Stilul este original, subordonat autenticului, imbinind jurnalul, corespondenta, eseul, reportajul si povestirea la persoana I, a unor amintiri a eroului.

Mitul fecioarei bengaleze se constituie treptat si dramatic, incepind cu primele capitole unde notatiile din jurnal sunt lapidare si reci si sunt complectate cu amintirile eroului. Pe Allan Maitreyi nu-l atrage initial, gasind-o chiar urita 'cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase, cu sinii puternici de fecioara bengaleza, crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt'. Devine apoi curios pentru ca 'nu izbuteam sa inteleg ce taine ascunde faptura aceasta'. O urmareste tot mai atent, mai ales dupa ce va locui in casa inginerului Narenda Sen, protectorul si tatal fetei. Este pentru el tot mai fermecatoare, datorita cunostintelor vaste pe care le are, dar uneori ii este antipatica din cauza ca elita calcutei o considera chiar geniala. El constata cu luciditate 'fara indoiala e cea mai talentata si enigmatica fata din cite am cunoscut, dar eu pur si simplu nu pot sa fiu casatorit'.

Allan o invata pe Maitreyi franceza in schimb invata de la ea bengaleaza, isi schimba autografe pe carti si reviste, isi viziteaza reciproc camerele, isi spun istorisiri, rid si pling, vorvbesc despre casatoria indiana. Allan este hotarit sa renunte la celibat, trairile lui sunt din ce in ce mai incandescente, asa cum este cea cunoscuta de erou intr-o seara pe veranda intr-un ceremonial al atingerii picioarelor goale. Jocul acesta, cunoscut numai indienilor, este insusit de europeanul Allan cu beatitudinea simturilor. El devine astfel fericitul partener al Maitreyiei.

In copila indiana coexista nevinovatia virginala si rafinamentul trairii patimase, copila de 16 ani de o inocenta primitiva, ce traieste fericirea pomului ei numit '7 frunze', dar si eruditia, care tine conferinte profund apreciate de un auditoriu select. Unul dintre momentele care ne apropie de punctul culminant al apropierilor este acela cind fata ii povesteste despre iubirea si veneratia ei pentru Guru-ul ei Robi (Tagore) de la care primise acea manta aparatoare de pacate si protectoarea destinului ei. Odata cu aceasta destainuire Maitreyi ii da si cutia cu insemnele amintirilor, o suvita din parul ei alb. Ea ii daruieste astfel iubitului prezentul ei purificat prin ruptura cu trecutul.

Eroul este tot mai dezorientat, se hotareste s-o ceara in casatorie, convins ca familia abia asteapta acest moment insa apare un nou moment de deruta cind Maitreyi il roaga disperata 'lor sa nu le spui n-au sa primeasca niciodata sa fiu sotia ta', ' trebuia sa te iubest tot timpul, de la inceput, ca un frate'. Acest posibil recurs ii revitalizeaza sentimentele. Allan se hotareste sa treaca la hinduism. Maitreyi este hotarita sa-l infrunte pe tatal ei si intreaga familie, raminind devotata doar implinirii cuplului prin casatorie. Urmeaza pagini pline de poezie in care sunt descrise plimbarile celor doi, plimbari care vor fi platite scump mai tirziu, cind Chabu va divulga parintilor scena vazuta in padure si va determina declansarea rupturii. La Lacuti Maitreyi oficieaza mirifica lor logodna, dupa un ceremonial sacru, ireal de frumos, eveniment care marcheaza punctul culminant al iubiriilor.

Una din cele mai frumoase pagini ale romanului prezinta acest ritual al 'nuntii in cer'. Allan se retrage in Himalaya pentru a se 'vindeca' printr-o singuratate deplina; din octombrie pina in februarie aude si simte un singur suflet, cel al Maitreyiei, care ii telefoneaza si ii scrie. Ea sufera pedepse tiranice de la tatal ei pentru ca incalcase legile traditionale. In numele iubirii ei pentru Allan incearca sa forteze destinul prin toate mijloacele. Daruindu-se vinzatorului de fructe spera sa fie izgonita de tatal ei pentru a-l urma pe Allan.

Nefericita Maitreyi amestec de mister al eternei feminitati, este totodata purtatoarea enigmei unei Otilii asiatice dar si a dramelor eroinelor care au devenit si au ramas un mit prin marea lor dragoste cunoscute sub denumire de cupluri celebre ca Tristan si Izolda sau Romeo si Julieta. In Himalaya Allan se va vindeca doar la o a doua incercare de a iubi o femeie.

Prima incercare il arata in relatia cu o tinara muzicanta evreica tinara care-l ispiteste prin neobisnuitul ei idealism. Eroul se simte dezgustat de sine dupa aventura pa care o are cu evreica, pentru usurinta cu care a avut aceasta legatura. Cea de-a doua incercare este o tinara care ii ofera mincare, adapost si dragoste. De la ea dobindeste puterea credintei ca 'viata aceasta e o minune'. Asteapta plecarea din India ca pe o izbavire, dar cu acelasi sentiment al nedumeririi in fata Maitreyiei, un mit etern inchis pentru el. Pe Allan nu-l mai atinge vraja sacrei Devi, chiar cind il numeste soarele ei, zeul de aur si pietre scumpe.

Neputindu-se intilni in acest spatiu, tinarul european se desparte de aceasta fata cu sentimentul culpei, usor de descifrat in cuvintele asezate ca motto pentru roman: 'iti mai amintesti de mine Maitreyi? Si daca da, ai putut sa ma ierti?'. I se da un raspuns celebru dupa 42 de ani cu o replica ce poarta semnatura Maitreyi Devi, intitulata 'Dragostea nu moare'.