Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Alianta 'Dreptate si Adevar' - un succes electoral sau o guvernare incerta
Radacinile Aliantei 'Dreptate si Adevar' PNL-PD (ADA) trebuie vazute in contextual politic rezultat dupa alegerile din 2000, context cu doua coordonate majore: partidul de guvernamant a ajuns supradimensionat, iar PRM, un partid catalogat drept 'nedemocratic' si 'anti-sistem' a devenit al doilea partid ca reprezentare parlamentara. In aceste conditii cele doua partide din opozitia democratica, PNL si PD, au decis sa-si uneasca eforturile.
Analiștii politici deseori remarca
afinitatile dintre contextul din 1996, tinand de CDR, si
acela din 2004, legat de
Inceputul
programatic al
PNL-PD[1], semnat de presedintii de atunci ai partidelor respective, Theodor Stolojan si Traian Basescu, datat cu acea zi, prevedea, la capitolul 'starea de fapt', ca:
- majoritatea romanilor traieste in saracie si nesiguranta;
- increderea in sistemul democratic slabeste;
- libertatea politica obtinuta o data cu Revolutia din Decembrie 1989 nu a dus nici la castigarea libertatii economice, nici la prosperitate;
- coruptia a devenit un flagel;
- pe fundalul coruptiei generalizate, al esecurilor reformei economice si al saracirii populatiei, demagogia nationalista este in plina ascensiune;
- guvernarea PSD, ineficienta si corupta, genereaza inegalitate sociala, mentine deficitele economice si adanceste decalajele fata de tarile europene.
Astfel, in
aceasta sectiune, ADA a facut suficiente trimiteri la PSD,
principala tinta de atac pe fundalul careia alianta
isi construia mesajul electoral, dar si la PRM - ceea ce se vede prin
referirea la 'ascensiunea demagogiei nationaliste'. Tirul critic
a fost deci orientat impotriva celor doua partide ce s-au impus la
alegerile din 2000. Evident,
- se bazeaza pe onoare si responsabilitate;
- afirma hotararea sa pentru toleranta zero fata de coruptie;
- propune o constructie politica apta sa duca la castigarea alegerilor si la o guvernare eficienta si onesta in slujba cetateanului;
- militeaza pentru dezvoltare capitalista cu o economie de piata functionala, modernizare institutionala, coeziune si echitate sociala realizate prin solidaritate, subsidiaritate si parteneriat;
- considera ca o administratie atasata interesului national isi respecta cetatenii si este capabila sa gospodareasca in folosul acestora resursele disponibile;
In final, documentul prevedea ca 'Guvernarea PNL-PD va marca incheierea procesului de
tranzitie postcomunista in
Un alt document strategic
al
1. Consolidarea statului de drept si a democratiei in Romania.
2. Redefinirea rolului statului prin restrangerea interventiei sale in economie si intarirea functiilor acestuia de garant al legalitatii.
3. Intarirea libertatilor individuale, sporirea sigurantei cetateanului si a familiei.
4. Garantarea si dezvoltarea proprietatii private, restituirea integrala a proprietatilor abuziv confiscate de regimul comunist, tratamentul egal al proprietatii.
5. Realizarea economiei de piata functionale.
6. Stimularea spiritului intreprinzator.
7. Coeziunea economica si sociala, reducerea saraciei si a marginalizarii sociale.
8. Egalitatea sanselor.
9. Respectarea drepturilor minoritatilor.
10. Integrarea deplina a Romaniei in structurile economice si de securitate euro-atlantice.
Astfel, 'temeiul aliantei' imbina certe atasamente doctrinare ale ambelor partide, insa este lesne de vazut preponderenta masiva a celor liberale, de dreapta, asupra celor socialiste, evident tinand mai mult de PD, la acea vreme inca un partid de stanga, afiliat la Internationala Socialista.
Desigur, acest lucru dezvaluia si ponderea relativa a fiecaruia dintre partidele aliate. In general, un punct forte al 'Platformei Program' a fost conectarea acestor repere la modalitati concrete de atingere a lor, astfel depasindu-se un statut general si abstract, atat de tipic pentru multe alte programe de partid.
Asa sau
altfel, alegerile locale din 6 iunie 2004 au fost o prima incercare pentru
potentialul ADA, un test soldat cu un absolut succes. Rezultatele
alegerilor au aratat tendinta de echilibrarea scenei politice
romanesti, prin divizarea optiunilor de vot intre doua
formatiuni politice mari:
Alegerile locale din 2004 au insemnat un lucru foarte important, o modificare extrem de importanta a raportului de forte dintre putere si opozitie, de fapt o 'restructurare a sistemului de partide romanesc [ . ] de la un sistem multipartid cu partid dominant la un sistem multipartid bipolarizat' . Cristian Parvulescu mentioneaza ca bipolarizarea sistemului de partide romanesc era evidenta, din momentul in care cele doua formatiuni principale, ADA si PSD intruneau 66,57% din voturi si 76,32% din mandatele de consilieri judeteni.
Asa cum bine
se stie, alegerile locale sunt un test important in vederea alegerilor
generale. Desi nici la o componenta a lor - alegerea primarilor,
consiliilor locale si judetene - nu sunt un predictor cert al
evolutiilor la alegerile pe
Uniunea Nationala PSD+PUR: 41%
Alianta 'Dreptate si Adevar' PNL+PD: 34%
PRM: 13%
UDMR: 5%
Rezultatele alegerilor din 28 noiembrie 2004 au fost foarte aproape de aceste cifre. Reamintim, in acest context, ca alegerile s-au petrecut in conditiile noii Legi nr.373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, care prevede 5% din voturile valabil exprimate pe intreaga tara, pentru partidele sau formatiunile politice (aliante politice si/sau electorale). In cazul aliantelor politice, la pragul de 5% se adauga pentru al doilea partid membru al aliantei 3% din voturile valabil exprimate pe intreaga tara si, pentru fiecare membru al aliantei politice, incepand cu al treilea partid, cate un singur procent (1%) din voturile valabil exprimate pe intreaga tara, dar nu mai mult de 10%. Concurenta se ducea pentru 314 locuri de deputat si 136 locuri de senator.
La doua
saptamani dupa aceea,
Reactia PUR
nu s-a lasat asteptata. La cateva zile de la desemnarea de
catre Traian Basescu a lui Calin Popescu-Tariceanu pentru
functia de prim-ministru al Romaniei, PUR a decis sa se alieze cu
Cu cateva zile inainte de a declara sustinerea sa pentru o majoritate cu ADA, Dan Voiculescu mentiona ca desi nu are deocamdata o pozitie certa cu privire la locul PUR in cadrul viitoarei majoritati parlamentare, moralitatea l-ar obliga sa fie alaturi de PSD, partid cu care (daca nu chiar - datorita caruia) a si intrat in parlament. Desi Voiculescu a facut o afirmatie potrivit careia Unuinea Nationala PSD+PUR era doar alianta electorala si ca partidul sau va pastra o relatie civilizata cu PSD, ultimul, prin purtatorul sau de cuvant Titus Corlatean, a declarat ca este regretabil faptul ca PUR nu a mai respectat in final intelegerea politica pe care a avut-o cu PSD si ca s-a ajuns la o situatie care contrazice votul popular exprimat la 28 noiembrie 2004. Voiculescu a motivat decizia sa prin faptul ca se are in vedere nimic altceva decat interesul national: 'Intrucit Romania are nevoie de stabilitate politica in aceasta perioada, PUR a decis sustinerea unei formule guvernamentale care sa asigure acest climat politic stabil'[4].
Viitoarea configuratie guvernamentala din Romania putea prezenta mai multe variante, unele credibile, altele speculative. Ar fi util sa le analizam aici, asa cum au fost, mergand de la plauzibil la ireal.
Varianta 1. Guvernul PSD+PUR+UDMR
PSD avea nevoie de UDMR si de PUR pentru a reusi sa formeze majoritate parlamentara in viitorul Legislativ. Insa nevoia PSD de a se impune era oarecum calmata de ambitiile excessive ale UDMR si mai ales a PUR, in raport cu ponderea reala a acestuia. Astfel, UDMR se simtea oricand capabila, in cazul in care social-democratii ar fi tratat-o cu refuz, sa se alieze cu ADA, stiind ca si aceasta are extrema nevoie de colaborare cu ea. Astfel, UDMR nu se sfia sa forteze nota. Reprezentantii ei doreau reprezentare in viitorul guvern la nivel de viceprimministru, in cadrul negocierilor cu Uniunea Nationala PSD+PUR urmand sa fie propus pentru aceasta functie presedintele UDMR, Marko Bela. UDMR dorea cel putin doua posturi de ministri si mai multe de secretari de stat. Printre ministerele bifate de UDMR, se gaseau acela al Transporturilor, Constructiilor si Turismului (refuzat din start de PSD), al Agriculturii, al Sanatatii. PSD era dispus sa discute in privinta ministerelor Invatamantului, Sanatatii, Culturii, dar si posturile de secretari de stat.
De cealalta parte, pretentiile PUR nu erau nici ele temperate. In urma acordului din 9 septembrie 2004, partidului i s-a promis unul dintre cele patru posturi de vicepremieri, nominalizat fiind Codrut Seres. O data insa cu cresterea sanselor ca PSD sa formeze viitorul Executiv au crescut si pretentiile umanistilor. Acestia isi doreau de exemplu, reinfiintarea Ministerului Intreprinderilor Mici si Miljocii, pe care sa-l conduca aceeasi Silvia Ciornei. La fel de cunoscut era faptul ca PUR insista sa primeasca strategicul Minister al Economiei sau pe cel al Finantelor. In plus, se mai gandeau si la Ministerul Agriculturii si, normal, cat mai multe functii de secretar de stat.
In conditiile in care PSD initial se pronunta pentru un guvern 'suplu' (asta in vederea reformarii imaginii, dupa ce guvernul Nastase a fost cel mai 'umflat' din toata Europa), cu cat mai putine ministere, intre 14 si 16, si avand in vedere pretentiile PUR si UDMR, era de asteptat ca partidului-mama sa nu ii mai ramana mare lucru de coordonat in viitorul executiv.
Varianta 2. Guvernul PNL+PD+PUR+UDMR
Initial o
varianta putin plauzibila, a capatat contur real
dupa ce PUR, la 23 decembrie 2004, s-a aratat disponibil de
parasi Uniunea cu PSD si de a se alia ADA, astfel anuntand
si alipirea automata a UDMR, care era intr-o pozitie de expectativa,
conditionata de comportamentul PUR. Acesta, prin Dan Voiculescu, a
specificat, in cadrul negocierilor cu
Varianta 3. Guvernul PNL+PD
Un guvern
minoritar al
Varianta 4. Guvernul PSD+PNL+PD+PUR+UDMR
Un astfel de
guvern al unei largi coalitii nationale, era 'visul' lui
Ion Iliescu, varianta avansata chiar si in timpul campaniei
electorale de liderii PSD si repusa la un moment pe tapet de Dan
Voiculescu, in numele 'interesului national'. Era in mod evident
insa o varianta utopica,
Guvernul
Tariceanu a fost investit la 28 decembrie 2004, prin voturile a 265 de
deputati, 200 fiind 'contra'. In conditia in care guvernul
Aliantei nu se putea baza, teoretic, decat pe 241 voturi (
In rezultat, pe scurt guvernul era compus din - Calin Popescu Tariceanu, prim-ministru de la PNL; PD (Videanu), PUR (George Copos) si UDMR (Marco Bela) au primit cate o functie de ministru fara portofoliu, respectiv: ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniul economic (PD), ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniile mediului de afaceri si intreprinderilor mici si mijlocii (PUR), ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniul culturii, invatamantului si integrarii europene (UDMR). In afara de aceasta, PNL a obtinut alte posturi de 17 ministru (cu 5 posturi de ministru delegat); PD - 10 portofolii; PUR - 2 (unu - de ministru delegat); UDMR - 3 (doua - de ministru delegat). Inca in perioada negocierii dintre liberali, democrati, udemeristi si umanisti a componentei guvernului si a repartizarii locurilor, Traian Basescu si-a aratat ambitiile de 'presedinte jucator'. A contat mai putin ce au vrut partidele si mai mult ce a dorit presedintele. Trimis la Cotroceni cu lista finala, presedintele PD Emil Boc s-a intros cu alta, cu justificarea 'asa a vrut presedintele'.
Crearea guvernului a semnalizat si a prefigurat urmatoarele disensiuni in cadrul coalitiei de guvernare si, in special, intre PNL si PD. Guvernul, in ultima instanta, arata in felul urmator:
Ministerul Justitiei. Postul era revendicat de PNL. Ultimul nume vehiculat: seful Baroului Bucuresti, Cristian Iordanescu. Se transfera la PD. De la Cotroceni este impusa insa Monica Macovei, presedintele Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului - Comitetul Helsinki, ministru independent.
Ministerul Apararii Nationale. Adjudecat initial de PD. Il revendica Sorin Frunzaverde. Postul se muta la liberali. Favorita: Norica Nicolai. Il obtine insa Teodor Athanasiu (PNL), presedintele Consiliului Judetean Alba.
Ministerul Administratiei si Internelor. Favorit: Vasile Blaga, insa e plecat la Cotroceni. Alte nume: Cezar Preda, Alin Albu. Basescu insista asupra candidaturii Vasile Blaga (PD).
Ministerul Finantelor Publice. Prim-ministrul Tariceanu l-ar vrea pe Varujan Vosganian, Dan Radu Rusanu sau Eugen Nicolaescu. Ramane Ionut Popescu (PNL), la insistentele lui Theodor Stolojan.
Ministerul Afacerilor Externe. Ramane neclintita candidatura lui Mihai Razvan Ungureanu (PNL).
Ministerul Integrarii Europene. PD-ul sustine candidatura lui Mihai Stanisoara. Postul se transfera la UDMR, apoi la PNL. Revine la PD. Emil Boc o anunta pe favorita lui Basescu: Cristina Parvulescu, director in Primaria Capitalei. Insa Tariceanu s-a opus acestei candidaturi in urma audierilor din comisiile parlamentare, ceea ce a dus la inlocuirea ei cu Ene Dinga (PD).
Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului. Vicepremierul Adriean Videanu era incontestabil un favorit pentru acest portofoliu. Ceea ce nu inseamna insa nimic pentru Traian Basescu: il impune pe Gheorghe Dobre (PD), director in Primaria Capitalei.
Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor. PD, UDMR, din nou PD. Cezar Preda, Alin Albu, Ioan Oltean. Castiga, sustinuta de Basescu, Sulfina Barbu (PD), director in Primaria Capitalei.
Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. Unul dintre putinii neclintiti de pe post: Gheorghe Barbu (PD).
Ministerul Economiei si Comertului - Codrut Seres (PUR).
Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. Ii revine lui Gheorghe Flutur (PNL).
Ministerul Educatiei si Cercetarii. Doi favoriti - Andrei Marga (PNL), urmat de Adrian Cioroianu (PNL). Pana la urma postul e adjudecat de PD. Titular: Mircea Miclea (PD), un necunoscut chiar si pentru membrii vechi ai PD.
Ministerul Sanatatii Publice. In schimbul ministerului Educatiei, oferit PNL. Ministru - Mircea Cinteza (PNL), si el un apropiat al lui Stolojan.
Ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei. Revine lui Zsolt Nagy (UDMR).
Componenta data a guvernului n-a fost una de durata. Remanierile guvernamentale ce au urmat foarte repede au scos la iveala indata concurenta dintre PNL si PD, personificata prin opozitia, la acea vreme discreta inca, intre presedintele tarii si premier.
Prima schimbare
din guvern a purtat marca Traian Basescu: ministrul de stat pentru coordonarea
activitatilor din domeniul economic Adriean Videanu a devenit
primarul Capitalei. De altfel, nominalizarea candidatului pentru o functie
atat de importanta cum era cea de primar general al Bucurestiului a
relevat disensiuni considerabile intre PNL si PD, dar si
dorinta, iarasi, a lui Basescu de a se impune. Se cere
remarcat ca sondajele, de exemplu acela efectuat de Biroul de Cercetari
Sociale, arata ca pentru bucuresteni persoana cea mai
nimerita sa-i succeada lui Traian Basescu trebuie sa fie
din randul Aliantei, cea mai mare cota de incredere fiind
acordata ministrului culturii si cultelor Mona Musca (28,8%),
urmata de Ludovic Orban (24,7%), ambii reprezentand PNL. Dat fiind ca
candidatura dnei Musca era exclusa, Orban parea candidatul ideal.
Bruno Stefan, directorul BCS, a declarat ca ' In varianta in
care
Videanu a castigat, oricum, alegerile pentru postul de primar, insa numaratoarea a aratat ca el a obtinut 53,01% din sufragii, adica 231.147 de voturi valabil exprimate. Se putea spune ca Videanu a obtinut un numar de voturi egal cu populatia unui sector din cele sase ale Capitalei, populatia sectorului 1 numarand, spre exemplu, 238.217 bucuresteni. Astfel, in opinia analistului Cristian Parvulescu, Videanu se putea lovi pe parcursul mandatului sau de problema lipsei de legitimitate: 'Este posibil ca atunci cand vor exista situatii tensionate, ceilalti sa faca apel la legitimitatea mai mare, data de un vot mult mai consistent primit atunci din partea bucurestenilor' .
In locul lui Videanu pentru functia de vicepremier, Basescu l-a trimis pe Gheorghe Seculici, de care era legat prin rubedenie (ultimul fiindu-i cumatru). Seculici n-a rezistat insa mult si a facut parte din primul lot al remanierii, la 22 august 2005, in locul lui venind un alt democrat, Gheorghe Pogea. Seculici a fost cedat pentru ca Basescu sa nu fie acuzat de un banal 'cumatrism'. Ceilalti care si-au pierdut portofoliile au fost ministrul Finantelor, Ionut Popescu, cel al Sanatatii, Mircea Cinteza, si cel al Integrarii, Ene Dinga. De liberalul Ionut Popescu, a dorit sa scape chiar premierul Tariceanu. Un apropiat al lui Stolojan, acesta a anuntat, fara acordul lui Tariceanu, intentia de marire a TVA si s-a opus masurii de acordare de subventii indirecte pentru Uzina Tractorul. Un alt apropiat al lui Stolojan, Mircea Cinteza, a fost repede sacrificat din pricina imaginii dezastruoase si a incapacitatii de a gestiona criza din Sanatate. Prin desfiintarea Autoritatii Nationale de Control, condus de Sorin Vicol, umanistii au pierdut si ei un post in guvern. Operatiunea de remanieri guvernamentale a fost atent supravegheata de presedintele Traian Basescu. Decizia a fost luata intr-o seara la Restaurantul Golden Blitz.
Noul vicepremier, Gheorghe Pogea, era directorul lui Adriean Videanu de la Marmosim. Noul ministru al Integrarii, Anca Boagiu, era o 'creatie' a lui Traian Basescu, controversata chiar si in propriul partid, Radu Berceanu declarand ca aceasta 'nu se duce in strainatate, la reuniunile organismelor internationale, decat ca sa faca shopping'. Ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, era un apropiat al premierului Tariceanu, ca si noul ministru al Sanatatii, Eugen Nicolaescu. Tariceanu n-a izbutit, oricum, sa clinteasca oamenii lui Basescu. Gheorghe Dobre si Sulfina Barbu erau mereu primele nume pe listele neoficiale de remaniere.
Traian
Basescu, devenit figura cu care se contopea
Dincolo de
'scandalul imobiliar', imaginea lui Basescu de
'luptator implacabil impotriva coruptiei' a fost
atinsa si de promovarea, deja mentionata, a cumatrului
sau, Seculici, in postul de vicepremier. In afara de gestul
insusi, Seculici s-a dovedit implicat in niste afaceri dubioase, pe
filiera combinarii dintre politica si interese economice. In
aceasta situatie, era 'destul de greu sa mai pretinzi
ca PSD este partidul coruptilor si ca numai datorita
lui
Un alt episod
esential de erodare a
In acest context,
Basescu s-a referit la eventuala coalitie a
Imediat dupa ce PUR a anuntat ca va face parte din coalitia de guvernare, unii analisti s-au aratat sceptici in privinta stabilitatii acesteia. Astfel, intr-un interviu Cristian Preda a subliniat ca o alianta cu PUR este 'nu este o solutie nici pe termen mediu', fiind caracterizata de fragilitate, din moment ce partidul umanist e unul care poate oricand sa-si schimbe alinierea. Preda a expus ideea conform carei o solutie ar fi alegerile anticipate, ce ar putea confirma fie votul pentru Basescu, fie dimpotriva.
Traian
Basescu a ajuns, aparent, la aceeasi idee in timp relativ scurt,
deschizand
Nemultumirea
speciala (dar si un argument in favoarea
'imoralitatii' umanistilor) a lui Basescu era
dictata de faptul ca la 20 decembrie 2004, cu ajutorul nemijlocit al
PUR, PSD a castigat conducerea ambelor Camere parlamentare. Ulterior,
manata de dorinta fireasca de a domina camerele,
S-a argumentat,
ca la acea prima faza a promovarii anticipatelor, Basescu a
dorit mai ales o orientare favorabila a dezbaterilor publice, pentru a
distrage atentia de la 'scandalul imobiliar', nemultumirile
generate de impozitele ce au urmat cotei unice, protestele generate de
intentia de modificare a Codului Muncii. Subiectul anticipatelor a fost
readus in agenda publica de catre Basescu in martie 2005, printr-un
interviu pentru Reuters, in care pleda pentru organizarea anticipatelor in
septembrie 2005. De aceasta data ideea presedintelui a
gasit ecou favorabil la PD si, mai putin pregnant, la PNL.
Insa tocmai aici Basescu a gafat, declarand ca il vede pe
Theodor Stolojan in fruntea
In plus, PUR si UDMR erau si ele puternic deranjate de tema anticipatelor. UDMR, cu sustinerea PUR si PNL a cerut oficial o intalnire cu Basescu, pentru a clarifica tema. Cele doua partide minore ale coalitiei isi dadeau seama ca sustinand proiectul anticipatelor se vor autocondamna. De alta parte, si Basescu era constient de faptul ca fara sustinerea PUR si UDMR nu poate dizolva Parlamentul in vederea anticipatelor. In plus, sondajele INSOMAR si CURS au aratat ca o majoritate de peste 60% a romanilor nu-si doresc alegeri anticipate.
Interesul ce era in spatele proiectului anticipatelor din toamna 2005 era altul. In cazul ca acest lucru ar fi reusit, alegerile generale din 2009 ar fi coincis cu cele prezidentiale, oferindu-i lui Basescu posibilitatea de a fi iarasi locomotiva electorala a ADA. Astfel se explica si devotamentul PD la ideea anticipatelor, din motiv ca PD era si atunci, de fapt, partidul unei persoane.
Cu toate ca, din punct de vedere constitutional, Basescu se stia in incapacitate de a porni alegerile anticipate, el a staruit pe acest subiect aproape o jumatate de an. Pentru ADA aceasta a insemnat un lucru, al carui impact negativ nu poate fi subestimat. Repetarea temei anticipatelor delegitimiza continuu Executivul, condus de Tariceanu, crea artificial imaginea unui govern cvasi-provizoriu, de parca unul adevarat urma sa vina la putere abia pe urma.
Fuziunea PNL si PD intr-un singur partid era o idee initial lansata de fostul presedinte al PNL, Valeriu Stoica. Apoi, ea a fost reiterata de Basescu in interviul sau pentru 'Adevarul' din ianuarie 2005, mentionat ceva mai sus. Initial, reactia a fost una pozitiva, in cadrul ambelor partide. Astfel, deputatul Eugen Nicolaescu, purtator de cuvint al PNL, a apreciat drept salutara pozitia presedintelui Traian Basescu in legatura cu varianta fuziunii PNL-PD. 'Cred ca fortele politice vor da dovada de intelepciune in abordarea acestui subiect'. Liderul PD Radu Berceanu considera la rindu-i ca 'fuziunea este necesara'. Berceanu a precizat: 'Eu cred intr-o unificare, nu intr-o fuziune.Cele doua formatiuni sint sensibil egale, deci fuziunea e mai complicata, cine sa absoarba pe cine?' . Apoi insa, a urmat un lucru aparent inexplicabil - Basescu s-a dezis brusc de ce a propus si in cadrul unei vizite internationale a declarat ca PD trebuie sa ramana socialdemocrat si cu afiliere la Internationala Socialista. Ulterior, Congresul PNL din februarie 2005 nu a girat nici el proiectul fuziunii, din cauza intorsaturii neasteptate din tabara democrata si a pozitiei lui Basescu.
Conflictul dintre PD si PNL, inceput cu critica de catre Basescu a propriului sau premier, a atins un punct fara de intoarcere in februarie 2006, atunci cand PNL a respins propunerea PD de fuzionare intr-un unic mare partid de centru-dreapta, unul cu o 'doctrina populara cu puternice accente liberale', propunerea asupra careia insista presedintele Basescu. De altfel, PD insusi a adoptat doctrina populara in 2005, renuntand la cea social-democrata si la statutul de membru al Internationalei Socialiste. In luna septembrie 2006, PPE oficial a acceptat PD in familia popularilor europeni.
Ulterior, prin Basescu, PD-ul a confiscat niste teme sacre ale PNL, un 'partid al intransigentei morale', cum ar fi votul uninominal si legea lustratiei, ceea ce a provocat o reactie adversa a liberalilor. 'Dosariada' din august 2006 a razvratit impotriva PD-ului si PC, iesit de la guvernare in acel an, in luna decembrie. Se sustine ca iesirea conservatorilor de la guvernare a fost instigata de initiere de catre putere a unor dosare de la Ministerul Economiei si Comertului, la conducerea caruia ani de zile s-au aflat conservatorii, reprezentati prin Codrut Seres. Asa se face, ca prin eforturile unui presedinte extrem de activ, devenit un centru al vietii politice romanesti, PD s-a vazut in lupta contra tuturor, cu exceptia doar a PLD. De remarcat, ca dupa stingerea discutiilor cu privire la fuziunea PNL-PD au aparut altele cu privire la fuziunea PD - PLD,
data fiind afinitatea dintre Basescu, pe de o parte, si Stoica cu Stolojan, de alta parte. In plus, pozitia PD, asa sau altfel, a dus la dezmortirea, catre 2007, a multa vreme inertului (in ciuda numarului de mandate) PSD, acela care a devenit initiatorul suspendarii lui Basescu pe 19 aprilie 2007, realizata cu 322 voturi pro si 108 impotriva. Rezultatul referendmului din 19 mai 2007, consfintind victoria lui Basescu asupra adversarilor sai politici - 74,3% voturi pro - implica o reorientare drastica a scenei politice, care va aduce bonusuri partidelor ce l-au sustinut pe presedinte, deci PD si PLD, si va penaliza partidele ca au votat impotriva lui, mai ales PNL si mai putin PRM si PC.
Oana Dobre, Cristian Sutu 'Lovitura de teatru - PUR la guvernare!'//Evenimentul Zilei, 24 decembrie 2004
Cristian Banu, 'PNL-PD: Amanarea unificarii - o forma de refuz'//Cadranul politic, nr. 23, martie 2005
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |