Anii 2000-2004 - Guvernarea PSD și dorința unei noi doctrine

Anii 2000-2004 - Guvernarea PSD și dorința unei noi doctrine

In perioada 2001 - 2004, dupa Congresul de unificare a PDSR si PSDR si formarea Partidului Social Democrat, aceasta din urma s-a aflat intr-un proces semnificativ de modernizare. Acest proces a pornit de la cateva determinari majore: pe de o parte, nevoia de adaptare la noile realitati romanesti generate de tranzitie. Tranzitia a impus un ritm rapid al schimbarilor in societate, ceea ce a obligat partidul la raspunsuri pe masura. PSD nu putea ramane cantonat numai in filosofia politica si organizatorica a anilor 90.

Pe de alta parte, exigentele integrarii in Internationala Socialista si in Partidul Socialistilor Europeni au functionat ca un factor catalizator al schimbarilor interne. Aceasta integrare a impus modificari consistente in conceptia politica, in limbajul politic, inclusiv in modul de raportare la anumite teme specifice activitatii unui partid, cum ar fi reprezentarea femeilor si a tineretului, a categoriilor nefavorizate, apararea mai ferma a intereselor si a valorilor nationale etc.

Nevoia exercitarii unei guvernari eficiente si nevoia de a raspunde rapid cerintelor opiniei publice s-au constituit, de asemenea, in factori ce au determinat anumite schimbari in partid, poate unele controversate si cosmetizate, dar care in final s-au dovedit a fi benefice.

Activitatea PSD, a fost calauzita de cateva principii, pe care documentele oficiale ale

acestui partid, in mod expres Presedintele Adrian Nastase, le prezinta astfel: "in primul rand,

trebuie avut in vedere ca, in raport cu o realitate sociala care se schimba rapid, partidul nu poate ramane "incremenit" in proiectul sau initial. "Daca principiile si valorile social democrate in care credem sunt constante - subliniaza Adrian Nastase - avem datoria sa cautam noi mijloace de realizare, adaptate unor etape noi. In al doilea rand, am crezut si cred in continuare in nevoia de a mentine partidul deschis". In opinia conducerii PSD, aceasta formatiune politica nu se poate mentine, ca principala forta politica a Romaniei, decat daca, in randurile sale vin in permanenta noi grupuri de militanti si daca partidul este capabili sa formeze noi generatii de lideri. Unii contesta aceasta politica a partidului deschis in numele rigorilor care ar trebui sa guverneze cariera intr-o formatiune politica. Unele erori in selectia de personal confirma asemenea interpretari. Desigur, nu trebuie sa confundam exemplele cu regula generala. Iata de ce consideram ca promovarea, in continuare a principiului partidului deschis, pentru a mentine o anumita dinamica interna a partidului, este o viziune lucida, realista.

"In al treilea rand - releva Adrian Nastase - am fixat ca obiectiv esential al mandatului

meu de Presedinte, unificarea social-democrata si transformarea PSD in marele partid al stangii romanesti". Intr-adevar, unificarea social-democrata este o necesitate imperioasa a PSD pentru limpezirea scenei politice romanesti, care a suferit, ani de-a randul, de o excesiva fragmentare, cu consecinte asupra eficientei actului de guvernare. In acest sens, este demn de relevat faptul ca PSD a promovat o politica a fuziunilor in spatiul de centru stanga, dar si o politica a atragerii in partid a unor grupuri si personalitati cu convingeri social democrate. Astazi, PSD este un mare partid al stangii romanesti, reunind o galerie impresionanta de personalitati social democrate[1].

In al patrulea rand, conducerea PSD crede in continuare, in nevoia de a reactiona extreme de rapid la problemele pe care le ridica publicul, mai corect electoratul. Din aceasta

consideratiune s-au operat schimbari care s-au aflat la marginea sau, dupa unii, chiar in afara

Statutului partidului. Partidul Social Democrat n-ar mai fi obtinut acelasi scor electoral daca nu ar fi procedat la aceste schimbari.

Adrian Nastase, presedintele PSD, considera ca experienta anilor 1992 - 1996 a functionat ca un bun indreptar. "Atunci am dovedit mai multa prudenta in a lua masuri radicale. Acest tip de atitudine ne-a dus la o infrangere in fata dreptei. Am incercat sa evit repetarea acelei experiente. Membrii de partid vor judeca in ce masura am gresit sau nu" . O componenta importanta in demersul politic de modernizare si consolidare a PSD a fost activitatea de elaborare si clarificare doctrinara.

Integrarea PSD in familia Internationalei Socialiste, ca si nevoia de a adapta discursul si viziunea politica la noile realitati specifice unei Romanii aflate in proces accentuat de integrare europeana au impus o analiza atenta si o structurare mai coerenta a principiilor doctrinare.

Un moment de referinta in cadrul acestui proces l-a constituit elaborarea si adoptarea unui document amplu, cu pronuntat caracter programatic si doctrinar, intitulat "Spre normalitate". Acest document a avut menirea de a defini, din punct de vedere teoretic obiectivele politice, precum si principiile si valorile fundamentale pe care le promoveaza si la care se raporteaza in activitatea partidului.

Filosofia politica a PSD a fost si este cea inscrisa marii familii a stangii, care a asimilat si potentat traditia unei gandiri liberale de stanga, dar care nu se confunda cu neoliberalismul, fiind edificata in jurul conceptului unificator al solidaritatii sociale.

In acelasi timp, documentul respectiv, susmentionate, a facut si o foarte necesara analiza a stadiului de evolutie al societatii romanesti si a proceselor de tranzitie prin care aceasta a trecut de la Revolutia din decembrie 1989 si pana in prezent.

Din punct de vedere al doctrinei PSD s-a afirmat, ca cea mai activa forta politica a integrarii europene a Romaniei, mai ales in perioada 2000-2004. Prin adoptarea acestui document, PSD a reusit sa se distanteze de toate celelalte partide, care, sub raport doctrinar, se afla inca in stadii preconceptuale, dominate profund de viziuni perimate, anacronice si conjuncturale.

Activitatea de clarificare conceptuala a PSD a facut posibila si o mai buna comunicare politica cu partide similare din Europa si din lume si a dat acestei formatiuni, posibilitatea sa se inscrie, fara echivoc, in tendintele cele mai moderne ale actiunii si reflectiei politice social democrate.

Aceasta compatibilizare de mesaj politic si de viziune a fost de natura sa deschida calea spre un dialog mai bine structurat, atat cu reprezentantii Internationalei Socialiste, cat si cu cei ai Partidului Socialistilor Europeni.

Ideea fundamentala a documentului doctrinar al PSD, "Spre normalitate" este aceea ca, Romania trebuie sa parcurga fara ezitare drumul spre integrarea europeana si ca societatea romaneasca trebuie sa fie bazata pe o democratie reala, solida si predictibila, cu o economie de piata functionala, si care sa respecte standardele unei Europe sociale. "A cladi normalitatea inseamna a asigura o buna guvernare, institutii publice credibile, comunitati locale puternice si angajate in realizarea propriului destin, care permit indivizilor sa genereze dezvoltare si sa creada in prezent si viitor" .

PSD considera ca finalizarea procesului de tranzitie, in sensul crearii unui capitalism

modern si echilibrat social, in tara noastra, trebuie sa nu conduca la o opozitie alienanta intre

capital si demnitatea umana.

Refuzul unei tranzitii fara sfarsit, optiunea pentru o societate a echilibrelor si pentru o

dezvoltare economica puternica, sustenabila si care sa nu admita excluderea sociala reprezinta ideile fundamentale ale viziunii doctrinare, a PSD exprimata la Congresul din vara anului 2005.

In anul 2001, s-a reorganizat activitatea principalului think tank al PSD, fiind infiintat Institutul Social Democrat "Ovidiu Sincai". Organizarea si functionarea Institutului a fost inspirata de modelul occidental al parteneriatelor dintre partidele social-democrate si institutele de teorie politica, avand ca exemple, de buna practica, Fundatia Friedrich Ebert (Germania), Fundatia Jean Jaures (Franta), Centrul International Olof Palme (Suedia), Institutul Karl Renner (Austria), National Democratic Institute (SUA) etc.

Fundatia "Institutul Social-Democrat Ovidiu Sincai" a devenit in timp, principalul partener al PSD in procesul de modernizare doctrinara si institutionala a social-democratiei romanesti, fiind o componenta importanta a societatii civile, apropiata ideologic de stanga politica. Ca o dovada a relatiilor de autentic parteneriat, ISD "Ovidiu Sincai" isi asuma deschis, transparent aceasta identitate, prin rolul sau civic si social, constructiv si novator.

Misiunile principale ale Institutului "Ovidiu Sincai" au fost legate de modernizarea ideologica, de perfectionarea resurselor umane, de furnizarea unui suport educational solid, contribuind in acest fel la profesionalizarea intregii clase politice romanesti.

Activitatea Institutului "Ovidiu Sincai" s-a desfasurat de la infiintare si pana acum, pe mai multe directii. PSD a beneficiat de expertiza specialistilor de la Institutul "Ovidiu Sincai" in realizarea unora dintre documentele sale programatice sau ideologice, dintre care amintim "Strategia politica a PSD in 2003", "Obiectivele strategice ale PSD in 2004", "Romania europeana: un nou proiect social democrat" etc. Institutul "Ovidiu Sincai" a contribuit la punerea in evidenta a istoriei social-democratiei din Romania, realizand documentul "110 ani de social-democratie in Romania". De asemenea, Institutul "Ovidiu Sincai" a incercat, prin rapoartele sale de analiza politica asupra alegerilor locale si generale din anul 2004 si asupra politicii internationale a Romaniei, sa fie o voce distincta si credibila in randul centrelor de consultanta si analiza politica.

Relatia de parteneriat dintre PSD si Institutul "Ovidiu Sincai" a avut rezultate importante in sfera educationala si de pregatire a membrilor si simpatizantilor social-democrati. Astfel, prin cursurile Scolii Academice Post-Universitare "Ovidiu Sincai", specializarea "Management politic" o parte din membrii organizatiilor de tineret, dar nu numai, au avut posibilitatea de a-si perfectiona pregatirea teoretica in domenii importante ale politicii si anume:

1. doctrine politice;

2. management si marketing politic;

3. relatii internationale etc.

Prin intermediul "Atelierelor ISD de invatamant" o parte din responsabilii departamentelor de comunicare, imagine si relatii publice din diverse organizatii si institutii au avut posibilitatea de a realiza exercitii practice in domeniul comunicarii si al relatiilor

In viziunea conceptiei doctrinare a PSD, nevoia de a mentine deschis politic partidul, spre o diversitate de medii sociale si de a sustine un dialog continuu cu diferitele grupuri sociale si de interese, reprezinta un imperativ strategic, dar care nu si-a gasit aplicabilitatea reala in practica politica.

Din acest punct de vedere consideram necesar ca, in viitor, PSD trebuie sa fie mai activ in spatiul dezbaterii doctrinare si sa faca din discursul politic, un instrument mai eficient de atragere si motivare a electoratului in perspectiva viitoarelor alegeri, dar si pe parcursul viitoarei guvernari, dupa esecul alegerilor din 2004.

Un esec al programului politic, neinfaptuirea unificarii stangii romanesti, a fost odimensiune esentiala a mandatului Programului politic al PSD si al Presedintelui Partidului

Social Democrat.

Bazele politice ale unificarii stangii au fost puse inca inainte de alegerile din anul 2000. Inca de atunci s-a incercat un dialog constant intre partidele si personalitatile de orientare social democrata. Fara a face neaparat o istorie a acestui proces de unificare, merita sa mentionam rolul pozitiv pe care, intr-o perioada in care partidele de centru - stanga se aflau pe baricade diferite, la avut functionarea grupului informal de dezbateri "Social democratia 2000". Acest grup a deschis canale de comunicare ce pareau definitiv blocate la un moment dat, intre partidele de sorginte social-democrata si socialista. Este de asemenea pozitiv faptul ca marea majoritate a membrilor acestui grup fac astazi parte din Partidul Social Democrat, prin fuziune, cu acesta.

Alcatuirea Polului Social Democrat, alianta electorala a PDSR si Partidului Social Democrat Roman (dupa fuziunea cu Partidul Socialist condus de Tudor Mohora), a reprezentat un nou pas inainte in unificarea stangii romanesti. Participarea pe liste comune a celor doua partide a pregatit, practic, fuziunea care a avut loc in primavara anului 2001, fuziune care a dat nastere Partidului Social Democrat.

Noul Partid Social Democrat a beneficiat practic de un statut special in cadrul Internationalei Socialiste si Partidului Socialistilor Europeni, fiind invitat permanent la toate reuniunile acestor organizatii, pana in momentul in care Congresul Internationalei Socialiste de la Sao Paolo a consfintit formal calitatea sa de membru. Procesul de unificare s-a desfasurat in conditii bune, la toate nivelurile, Partidul Social Democrat Roman aducand in noul PSD si un bagaj de importanta experienta politica.

In PSD se regasesc astazi optiuni de centru-stanga diverse, de la viziunea "celei de-a treia cai", cu o tenta liberalizanta, la abordarile socialiste clasice. Ca urmare, in PSD se manifesta o galerie importanta de personalitati de centru-stanga.

Dupa Congresul PSD din vara anului 2005, care cu surprindere a hotarat nerealegerea la Presedintia partidului a liderului fondator Ion Iliescu, divergentele, controversele si fractiunile s-au inmultit, aproape explicabil.

Aceasta diversitate este un bun castigat al procesului unificarii stangii in cadrul Partidului Social Democrat. Dar aceasta diversitate trebuie sa se traduca si intr-un dialog cu zone diverse ale societatii.

Multitudinea grupurilor electorale de stanga trebuie sa-si gaseasca, in timp, corespondentii in aceasta diversitate. Pe de alta parte, excesul de diversitate nu trebuie sa duca la slabirea unitatii partidului.

Pe termen mediu si lung insa, nu se va putea evita introducerea sistemului motiunilor in

dezbaterea interna din partid. Desigur, aceasta este o tema de reflectie pentru actuala conducere a PSD, iar materializarea acestei cerinte, care are la baza principiul unitatii in diversitate, ar determina o revigorare a vietii interne de partid.

Castigand alegerile parlamentare si prezidentiale din anul 2000, PSD a trebuit sa faca fata concomitent mai multor misiuni. Pe de o parte, el a trebuit sa exercite guvernarea si sa-i imprime un nou stil, dupa maniera haotica si aventurista in care a fost condusa Romania in perioada de guvernare a Conventeie Democratice alcatuita din patru partide cu doctrine si programe diametral opuse. Redresarea economica si o crestere durabila, finalizarea reformelor, admiterea in NATO si accelerarea procesului de integrare europeana au constituit obiective majore ale mandatului PSD si ele au fost infaptuite intre anii 2000-2004, in pofida multor dificultati considerabile.

In aceasta perioada, PSD a trebuit sa asigure o anumita coerenta in exercitarea puterii, prin corelarea activitatii guvernamentale cu cea legislativa, prin corelarea reformelor la nivel national cu functionarea administratiilor locale.

Nu in ultimul rand, partidul insusi a fost antrenat intr-un amplu si permanent proces de schimbari interne, proces care a vizat modernizarea si compatibilizarea acestei formatiuni politice cu exigentele europene, indeosebi ale Internationalei Socialiste.

Desigur, aceste obiective nu au fost materializate, fara unele carente, erori mai ales prin excesul de ordonante de urgenta ale guvernului, ceea ce insemnat eludarea parlamentului, si a principiilor democratice, Centrul de greutate al puterii s-a deplasat nu o data, de la parlament la guvern, ceea ce a generat neimpliniri si decalaje, controverse si imputatiuni din partea fortelor politice de opozitie.

Conditiile preluarii guvernarii, in decembrie 2000, de catre PSD, au fost deosebit de precare. Partidul Social Democrat a preluat guvernarea in decembrie 2000 cu cel mai scazut nivel de incredere publica din toate guvernele postrevolutionare. Desi castigator prin alegeri libere al tuturor posturilor cheie din puterea legislativa (presedintia ambelor camere ale parlamentului), executiva (posibilitatea de a forma guvern cu sprijin parlamentar din partea UDMR si PUR) si rezidentiala (Ion Iliescu cucerise prin vot democratic functia de presedinte al Romaniei), Partidul Social Democrat era privit cu neincredere de institutiile internationale, electoratul intern si massmedia.

Romania nu avea semnat un acord cu Fondul Monetar International, nu dispunea de un program agreat cu Banca Mondiala, nu indeplinea criteriile pentru accesiunea in NATO, avea dificultati majore in negocierile pentru aderare la Uniunea Europeana si continua sa aiba dificultati in relatia cu Raportorul pentru Romania al Parlamentului European. Ca urmare a acestei neincrederi internationale generalizate, Romania nu primise, in decembrie 2000, dreptul de a elimina vizele pentru spatiul Schengen, asa cum primise Bulgaria. Dintre toate cele 12 tari in curs de negociere a aderarii europene, Romania era singura care avea restrictii de circulatie in spatiul Schengen, restrictii in general rezervate unor tari din spatiul extraeuropean.

Pe plan intern, populatia era dezamagita de performanta economica a guvernelor anterioare apartinand Coalitiei Fortelor de dreapta si inclinata intr-o proportie ingrijoratoare, catre solutii politice extremiste. De asemenea, electoratul intern se afla intr-o perioada de evolutie a propriei sale agende, care se muta de la problemele nivelului de trai, la probleme de natura structurala ca birocratia, coruptia, intarzierea reformelor si inflatia.

Romania cunoscuse in anul 2000 primul an de crestere economica firava (2.1 %), in conditiile celei mai ridicate inflatii din Europa si a unor rezerve valutare ale Bancii Nationale insuficiente pentru sustinerea procesului de reformare a economiei. Arieratele continuau sa creasca, somajul oficial depasea 10%, iar veniturile medii nu ajunsesera nici macar la 80 % din nivelul anului 1989.

Mass-media interna si internationala, releva obsedant, cresterea coruptiei, intarzierea reformelor, incapacitatea puterii executive si legislative de a tine pasul cu cerintele guvernarii. Guvernul social-democrat a reusit inca din primele luni ale anului 2001 sa obtina un consens public si mediatic, asupra principalelor tinte ale politicilor de guvernare.

Puterea executiva a pus accentul pe disciplina politicii monetare si fiscale, ceea ce a permis Romaniei sa incheie cu rezultate remarcabile, primul Acord stand-by cu Fondul Monetar International, in august 2004. Inflatia a ajuns de la 45 % in anul 2000, la 9 % in anul 2004, cu perspectiva de a se fixa la 6-7 % in anul 2005.

Rezervele valutare ale Bancii Nationale au crescut cu peste 50 %. Comertul exterior s-a dublat. Creditul intern a crescut de peste trei ori, permitand gospodariilor si societatilor comerciale sa-si imbunatateasca echiparea tehnica si sa creasca productivitatea. Unele taxe si impozite au fost reduse, iar altele au crescut cu procente mai mici decat inflatia.

Puterea executiva exercitata de PSD in perioada 2000-2004, a definit eliminarea marginalizarii Romaniei ca principala tinta a politicii externe. Astfel, in anul 2002 a fost obtinuta invitatia oficiala ca Romania sa devina membru cu drepturi depline a NATO. In anul 2004 au fost incheiate toate capitolele de negociere cu Comisia Europeana, iar in prima parte a anului 2005, sa incheiat si semnat Tratatul Comun de Aderare al Romaniei si Bulgariei cu UE. In anul 2001 a fost obtinuta ridicarea vizelor in spatiul Schengen pentru cetatenii Romaniei, ceea ce a contribuit la migratia legala a fortei de munca autohtone, cu efecte foarte benefice pentru spiritul public si cresterea incasarilor valutare. Au fost incheiate tratate internationale, acorduri si memoranduri care au reintegrat Romania in spatiul institutional international. Se poate aprecia ca, marginalizarea de peste doua decenii a Romaniei a luat sfarsit in decembrie 2004. In politica sociala guvernarea social-democrata a stabilit noi standarde ale reglementarii pietei muncii, asistentei sociale, protectiei copiilor cu risc, protectiei persoanelor cu dizabilitati.

In materie de politica sociala, Romania s-a modernizat decisiv in perioada 2001-2004, ajungand aproape de modelul european, in ceea ce priveste structura si cuprinderea serviciilor de asistenta sociala.

Politica economica a guvernului social-democrat a fost conditionata de necesitatea de a desavarsi tranzitia in Romania. A fost continuat procesul de privatizare a industriilor cheie din Romania (siderurgia, petrolul, energia, sectorul bancar), a inceput procesul de privatizare a utilitatilor si au fost restructurate peste 50 % din societatile comerciale aflate in portofoliul statului. Ca urmare mediul de afaceri s-a insanatosit, investitiile straine directe si de portofoliu au crescut relativ, iar ratingul Romaniei s-a imbunatatit foarte mult. La nivelul politicii economice active au fost declansate proiecte majore de investitii transporturi feroviare si aeriene, locuinte din fonduri publice, utilitati etc.

Politica administrativa a fost orientata cu prioritate catre intarirea puterii executive si a descentralizarii serviciilor publice si autoritatii administrative.

In perioada 2000-2004, a inceput dificilul proces de separare a puterii judecatoresti de puterea executiva si legislativa, respectiv de puterea politica. Acest proces se impune continuat, ca o conditie necesara a reducerii decalajelor fata de tarile mai avansate din punctul de vedere al guvernarii publice, intrucat subzista inca numeroase manifestari de subestimare si subordonare a puterii legislative de catre cea executiva, respectiv de catre guvern, care recurge excesiv la ordonantele de urgenta.

Guvernarea social-democrata a folosit cel mai modern, set de politici publice de dupa

Revolutia din 1989. Politicile de guvernare integrata au permis Romaniei sa depaseasca atat

marginalizarea internationala, cat si o parte a decalajelor economico-sociale fata de membrii

Uniunii Europene. Astfel, in anii 2001-2004 Romania a devenit compatibila cu tarile member NATO si UE in ceea ce priveste administratia publica, sistemul democratic si cresterea economica. Diferentele actuale constau in nivelul produsului intern brut pe locuitor si in nivelul productivitatii economice.

Ca urmare a evolutiilor favorabile din ultimii patru ani, in 2004 s-a realizat un produs intern brut egal cu cel din anul 1989, dar in conditiile imbunatatirii si modernizarii substantiale a structurii pe ramuri si subramuri a economiei nationale, proces care confirma incheierea tranzitiei la economia de piata functionala (statut obtinut de Romania, in toamna anului 2004, din partea Uniunii Europene) si creeaza conditiile necesare apropierii de tarile dezvoltate economic din cadrul Uniunii Europene.

In domeniul educatiei s-a aplicat o strategie adecvata pentru dezvoltarea invatamantului in concordanta cu rolul sau decisiv in asigurarea unui capital uman cu buna pregatire si competitiv, pentru dezvoltarea libera si armonioasa a individualitatii umane in vederea formarii personalitatii autonome si creative.

In numai patru ani, Guvernul PSD a reusit sa rezolve o parte din problemele grave ale tarii pe care le mostenise de la guvernarea PNTCD-PNL-PD. A redus inflatia sub 10%, a obtinut o crestere economica durabila, a marit consumul si veniturile populatiei.

Desigur, aceasta nu inseamna ca guvernarea PSD pe care am analizat-o, nu a avut numeroase carente, neimpliniri si erori, motiv pentru care, partial, a fost sanctionat de electorat.

Multe greseli au fost legate de festivismul, opulenta si oportunismul unor reprezentanti ai PSD din timpul guvernarii, de excesul de prezenta mediatica din timpul mandatului etc.

PSD a pierdut fiindca imaginea de curaj si in decizie, de modernizare si de eficienta, caracteristica guvernarii, nu s-a suprapus si asupra partidului. Vechile etichete ale PSD (baronii, coruptia, imobilismul) au fost mai puternice decat etichetele noi, dar insuficient consacrate, ale guvernarii.

De aceasta disjunctie a profitat Alianta Dreptate si Adevar, care, nu a polemizat aproape deloc cu guvernarea si rezultatele sale, ci cu PSD, identificat cu unica sursa a "raului" din societatea romaneasca, in perioada 2001-2004.

Studiile sociologice demonstreaza ca tocmai acele categorii sociale si ocupationale care au beneficiat cel mai mult de rezultatele pozitive ale guvernarii PSD sunt cele care au votat nu doar in favoarea Aliantei PNL-PD, cat mai ales impotriva PSD Tocmai oamenii pentru care guvernarea PSD a insemnat o mai mare prosperitate si a generat noi oportunitati sunt cei care au respins, prin votul lor, continuarea guvernarii PSD

In ultimii patru ani, s-au facut si alti pasi gresiti, unul dintre ei fiind chiar optiunea PSD, de a se concentra aproape in mod exclusiv pe actul de guvernare. In tot acest timp, reforma si modernizarea partidului, procese necesare, strigente, nu au cunoscut ritmuri la fel de sustinute ca si actul guvernarii.

La aceasta s-a adaugat perceptia publica privind stilul si conduita politica a PSD, aceasta a fost, de foarte mult timp, perceput de o parte importanta a electoratului, ca un "rau

necesar" si nu ca o optiune politica si valorica dezirabila.

Aceasta conduita politica a fost asociata de catre electorat, cu atribute ca aroganta, ostentatie, coruptie, birocratizare, centralizare.

O alta cauza a insuccesului PSD in alegerile din toamna anului 2004, este excesul de comunicare publica, inerent statutului de partid aflat la guvernare, dar care a creat un avantaj relativ si a indus mai curand electoratului o stare de saturatie informationala, si, uneori, sentimentul de manipulare.

Electoratul a sanctionat grav PSD in primul rand pentru faptul ca desi s-a revendicat a fi un partid social-democrat de centru stanga, prin doctrina si programul sau, in practica politica de guvernare a adoptat masuri politico - economice de natura liberala.

Electoratul de baza al PSD si anume populatia de la sate a fost principala categorie defavorizata, la care s-au adaugat miile de mineri din Valea-Jiului si alte zone, care au fost disponibilizati, iar mult trambitata reconversie profesionala a ramas doar in planul intentiilor.

In loc sa promoveze consecvent unii reprezentanti alesi ai organelor puterii si administratiei locale, apartinand PSD-ului, unii lideri au fost preocupati de propria imbogatire prin mijloace meschine, sfidatoare la adresa categoriilor paupere.

Acesta nu este un fenomen izolat, sporadic, ci se intalneste in aproape toate judetele tarii, ca de pilda baronul Mischie din jud. Ramnicu-Valcea, Viorel Hrebenciuc in judetul Bacau, Radu Mazare primarul din Constanta, s.a.

Dar si electoratul mai cultivat, mai elevat de la orase, a sanctionat PSD, in alegeri pentru ritmul lent, inconsistent al Reformei in domenii cum sunt: Justitia, Administratia de Stat, Sanatatea, Invatamantul etc.

PSD, desi a criticat guvernarea C.D.R. din perioada 1996-2000, pentru modul in care a procedat la privatizarea unor mari intreprideri, banci, societati comerciale, de exploatare a materiilor prime etc. trebuie sa subliniem ca, nu a reusit sa puna capat propriilor privatizari frauduloase, efectuate fara licitatii, pe "spranceana", bazate pe anumite interese de grup, favorizand chiar unele cercuri liberale, cum este cazul cu Mega Societatea "Petromidia", acaparata de grupul Dinu Patriciu, lider al PNL. s.a.

Fenomenul coruptiei a contaminat numerosi lideri politici ai PSD, inclusiv parlamentari sau demnitari din sfera executivului, ministri, secretari de stat, presedinti de consilii locale, primari, sefi ai organizatiilor PSD din unele judete si municipii. Unul dintre aceste cazuri de corupție a iesit la iveala cu prilejul arestarii unor oameni de afaceri arabi, precum Omar Haysan, care erau totodata si membrii marcanti ai PSD Mai mult decat atat, acesta este implicat si in rapirea la Bagdad a celor trei ziaristi romani. Conducerea PSD a mers atat de departe, cu sprijinirea unor lideri corupti, incat l-au insotit, in corpore, in frunte cu Adrian Nastase, pe Adrian Bivolaru, membru al Parlamentului, atunci cand a fost chemat, la Parchetul Anticoruptie pentru ancheta penala. Confirmandu-se ulterior acuzatiile ce i s-au adus, deputatul A. Bivolaru a fost arestat si condamnat, ceea ce a dat apa la moara, opozitiei si a discreditat puternic imaginea publica a PSD