Modificarea Constitutiei

Modificarea Constitutiei[1]

Fiind un rezultat al evolutiei istorice, constitutia nu se poate situa in afara istoriei, transformarile istorice determinand, in mod necesar, transformari ale constitutiei. In acelasi timp, intrucat reprezinta o reforma profunda, constitutia are nevoie de timp pentru a-si produce efectele, de unde necesitatea stabilitatii ei.

O parte dintre constitutionalisti, si puterile constituante au manifestat preocupari deosebite pentru a asigura constitutiei o cat mai mare stabilitate in timp. S-a manifestat insa si conceptia opusa, care apreciaza capacitatea constitutiei de a se adapta la schimbari, ca o necesitatea fireasca. Rezultatul a fost aparitia unor constitutii bazate pe conceptii de stabilitate diferite. S-a ajuns astfel, la clasificarea constitutiilor, dupa criteriul stabilitatii, in : suple (flexibile) si rigide.

Initial, s-a considerat ca supletea este caracteristica numai constitutiilor cutumiare, constitutiile scrise fiind rigide prin definitie.

Fenomenul constitutional a aratat insa ca singura, forma de exprimare nu poate caracteriza pe deplin flexibilitatea constitutiei si atunci s-a recurs la o departajare bazata pe 3 considerente:

- cine poate avea initiativa revizuirii constitutiei;

- cine are dreptul sa o modifice;

- care este procedura de revizuire.

S-a convenit ca, daca o constitutie se modifica in acelasi mod ca si legile ordinare, atunci ea este supla, iar daca revizuirea se face printr-un procedeu special, diferit, in sensul de mai exigent, decat pentru legile ordinare, atunci constitutia este rigida.

O constitutie rigida este cea care se modifica printr-o procedura mai exigenta decat procedura prin care se modifica legile obisnuite dintr-un sistem de drept dat - si nu o constitutie care se modifica mai greu.

O constitutie supla este cea care se modifica prin aceleasi proceduri ca si legile obisnuite din respectivul sistem de drept.

Ambele prezinta avantaje si inconveniente. Constitutiile rigide subliniaza valoarea si autoritatea Constitutiei promovind un sistem de valori in cadrul caruia o schimbare constitutionala trebuie efectuata intotdeauna in anumite forme. Aceasta are o deosebita importanta in planul valorilor politice, dar cere timp si desfasurarea mai multor operatiuni la mai multe nivele. Sistemul constitutiilor flexibile faciliteaza revizuirea, dar punand pe picior de egalitate constitutiile cu legile ordinare - dilueaza semnificatia constitutiei, a valorii sale de lege fundamentala.

Procedeele de rigidizare utilizate in textul constitutiilor sunt de doua feluri:

A. Interdictii:

I) dispozitii care interzic la modul absolut, pentru totdeauna, modificarea anumitor prevederi ale constitutiei. O asemenea incercare de rigidizare a fost criticata in doctrina considerandu-se ca valoarea unor astfel de prevederi este nula, caci puterea constituanta de astazi nu are nici o putere limitativa asupra puterii constituante de maine.Exemple : Constitutia franceza din 1884 stipula ca forma republicana de guvernamant nu poate face obiectul revizuirii. Aceeasi prevedere o regasim si in Constitutia Romana din 1991.

II) dispozitii care interzic modificarea constitutiei pentru o anumita perioada de timp prestabilita. Exemplu : Constitutia franceza de la 1791 interzicea orice propunere de modificare pe timpul primelor doua legislaturi - ceea ce insemna 4 ani; Constitutia americana de la 1787 prevedea ca nici o modificare nu putea fi adusa pe o perioada de 21 de ani.

III) dispozitii care interzic modificarea constitutiei in anumite situatii. Exemplu : Constitutia franceza din 1946 a stabilit ca nici o procedura de revizuire nu poate fi folosita in caz de ocupatie a tarii de catre forte straine.

B. Dispozitii care stabilesc procedura speciala de modificare a constitutiei, avand in vedere reglementarea initiativei si a competentei de modificare a constitutiei. Exemplu : Constitutia franceza din 1958 (in vigoare si in prezent) prevede la art.89 ca initiativa revizuirii apartine Presedintelui Republicii, la propunerea primului ministru, precum si membrilor parlamentului. Propunerea sau proiectul de revizuire trebuie votat in termeni identici, cu majoritate simpla, atat de Adunarea Nationala cat si de Senat.

Pentru a vedea relativitatea eficientei practice a procedeelor de rigidizare, atunci cand constitutia nu este corelata cu realitatea sociala, vom prezenta exemplul Constitutiei franceze din 1791. Aceasta prevedea o procedura de revizuire extrem de complicata care necesita, in cel mai bun caz, 10 ani. In realitate, aceasta constitutie a durat 10 luni si jumatare. Continuand exemplificarea, aratam ca, in ciuda procedeelor complicate de rigidizare utilizate, istoria constitutionala a Frantei a consemnat, in perioada 1791-1944, un numar de 15 constitutii, perioade lipsite de constitutie si o constitutie care nu a fost aplicata niciodata (cea din 1793). In acest rastimp, Franta a cunoscut nu numai o varietate, dar si o alternanta de regimuri politice: monarhie, regimuri dictatoriale, republica.

Din cele prezentate, reiese ca, rigidizarea formala nu conduce, ea singura, la stabilitate. Esentiale ramin receptarea Constitutiei de catre societate si stabilitatea sociala.

In functie de realitatile tarii, constitutia va trebui sa cuprinda reglementari privind initiativa, competenta si procedura de revizuire suficient de exigente, pentru a conferi constitutiei suprematia asupra legii ordinare si stabilitatea necesara pentru inducerea reformei, dar care, in acelasi timp, sa faca posibila modificarea constitutiei in situatiile in care se manifesta schimbari importante sub aspect economic si ideologic, cu o amploare semnificativa, sub aspect social.

Constitutia romana interzice revizuirea pe durata starii de asediu, a starii de urgenta sau in timp de razboi, printr-o astfel de prevedere constituanta urmarind ca revizuirea constitutiei sa se poata face in conditii de calm poilitc in tara, cu excluderea posibilitatii amestecului sau a inteventiei straine.

In fine Constitutia Romaniei stabileste unele domenii in care nici o initiativa de revizuire nu poate fi acceptata. Astfel, potrivit art. 152 nu pot forma obiectul revizuirii caracterul national, independent unitar si indivizibil al statului, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala. Nu pot sa fie primite nici initiativele care urmaresc suprimarea drepturilor si libertatilor politice sau a garantiilor lor.Unul din elementele ce nu pot forma obiectul revizuirii si anume caracterul suveran ( independent) al statului va ridica unele dificultati in procesul de integrare in Uniunea Europeana, deoarece o astfel de integrare presupune renuntarea (transferul) la anumite prerogative ale statului in favoarea structurilor de la nivelul Uniunii.