Aplicarea procedurilor decizionale in materie legislativa

Aplicarea procedurilor decizionale in materie legislativa

Procedura legislativa care va fi aplicata intr-un caz determinat depinde de suportul legal al legislatiei respective, adica de prevederile din Tratat carora se subroga propunerea respectiva. In cazurile limita, in care se poate alege in domeniu, se poate crea un avantaj pentru Comisie: sa supuna propunerea acelui articol din Tratat, care sa permita Consiliului decizia prin vot cu majoritate calificata. Pe de alta parte, un stat membru, care are temeri ca va fi izolat in cadrul Consiliului, va insista sa convinga ca domeniul respectiv este unul in care deciziile se vor adopta prin unanimitate.

In mod firesc, Parlamentul prefera procedura de co-decizie si, in ordine, de cooperare si de consultare, rareori optand pentru ultima. In eventualitatea neintelegerilor cu privire la baza legala, conform careia se va adopta legislatia, arbitrul final este Curtea de justitie, care va decide articolul din Tratat ce circumscrie cel mai bine domeniul respectiv. Parlamentul are ocazia sa ceara explicatii cand considera ca baza legala este incorecta. Spre exemplu, Parlamentul a urmarit anularea directivei cu privire la drepturile studentilor de rezidenta in tarile membre, care se baza pe o prevedere combinata si se elabora prin procedura de consultare. Curtea de justitie a considerat ca baza adecvata este Art. 7, care se referea la nediscriminare pe baze nationale, la care se aplica procedura de cooperare si s-a adoptat o noua directiva comunitara.

Baza legala a legislatiei promulgate de Consiliu sau de Consiliu si Parlament in comun, nu trebuie sa fie obligatoriu aceeasi cu cea precizata de propunerea Comisiei. In acest caz, Parlamentul poate intreprinde actiuni legale pentru a adopta decizii in cadrul procedurii de cooperare. Un exemplu relevant este legislatia cu privire la deseuri, promulgata de Consiliu, conform prevederilor referitoare la mediul inconjurator din Tratatul cu privire la CEE, chiar daca propunerea Comisiei indica situarea problemei sub incidenta prevederilor referitoare la piata unica. Aceasta schimbare in baza legala a redus rolul Parlamentului (si al Comisiei) inlocuind procedura de cooperare cu cea de consultare.

Procedura legislativa stabileste un cadru pentru interactiunea intre diferite institutii comunitare. In cadrul acestei baze legale, fiecare institutie isi joaca rolul sau. Comisiei are rolul de a pregati propunerile de legislatie comunitara. Aceste propuneri sunt rezultatul firesc al unor procese cu grade diferite de formalizare, care include studii politice, influentarea (sensibilizarea diferitelor grupuri de interese, consultarea cu guvernele nationale, reuniuni ale unor grupuri de experti din tarile membre. Propunerile prezentate de Comisie Consiliului si Parlamentului au facut, anterior prezentarii lor, obiectul unor consultari multisectoriale si de asemenea au fost supuse atentiei diferitelor comitete ale Comisiei. O propunere va fi prezentata Parlamentului si Consiliului numai dupa exprimarea unei opinii favorabile asupra propunerii initiale sau in baza aprobarii scrise a comisarilor (daca problema este suficient de importanta sau controversata) in urma discutiilor intr-o reuniune a Comisiei executive.

Legislatia comunitara implica si adoptarea de catre Comisie a unor reguli sau decizii cu privire la aplicarea detaliata a acestor decizii. Prin urmare, Comisia este o institutie colectiva cu o responsabilitate colectiva, membrii sai nefiind definiti prin unitate de atitudine, unitate politica sau ideologica.

In acest sens, exista un contrast evident in raport cu democratia parlamentara, in care un guvern este format din politicieni alesi ai unui singur partid sau ai unei coalitii de partide, care lanseaza un program legislativ bazat pe oferta facuta cu ocazia alegerilor. Aceasta lipsa a perspectivei ideologice are o serie de avantaje in contextul particular al politicilor comunitare.

Rolul Parlamentului European in procesul decizional depinde de prevederile Tratatelor, care statueaza fundamentele procesului legislativ. Inainte de anul 1987, procedura de consultare era singura baza prin care Parlamentul putea influenta procesul legislativ. Aceasta procedura a ramas in vigoare, cu exceptia acelor situatii in care s-a stabilit ca se vor aplica procedurile de cooperare si co-decizie. Rolul principal al Parlamentului in cadrul procedurii de cooperare consta in decelarea intre votarea in Consiliu cu majoritate calificata sau cu unanimitate. Parlamentul, in concordanta cu Comisia, poate stabili ce poate vota Consiliul cu majoritate calificata. Parlamentul are dreptul de a formula amendamente, care, daca sunt acceptate de Comisie, se vor include in propunerile revizuite, care sunt trimise apoi Consiliului. Consiliul poate accepta aceste propuneri cu majoritate calificata, insa, cum precizau versiuni modificate ale propunerilor, vor putea fi adoptate numai prin vot cu unanimitate. Mutatiile in procedura legislativa au avut un efect semnificativ asupra relatiilor dintre institutiile comunitare. Procedurile decizionale, si in special procedura de co-decizie, au sporit rolul politic al Parlamentului.

Statele membre, in mod colectiv au rolul decisiv, asa cum s-a stabilit prin Tratate, si ele detin puterea unica de a amenda tratatele, care reprezinta cadrul constitutional al Comunitatii si baza pentru sistemul sau legal. Aceasta abilitate a fost utilizata pentru a modifica dreptul comunitar cu privire la pensionarea principiului plata egala la munca egala a fost pe larg lipsita de continut printr-o declaratie la Tratatul asupra Uniunii Europene.

Conform prevederilor Tratatelor, procesul de adoptare a deciziilor in Comunitate contine interactiuni intre diferite institutii. Procedurile formale statuate in Tratate specifica puterea si responsabilitatile participantilor, cea mai importanta forta decizionala revine statelor membre prin intermediul Comisiei, Consiliului si Parlamentului.