Conflictele politice

CONFLICTELE POLITICE

Conflictul politic apare atunci cand purtatorii relatiilor politice intra in competittie, mai precis, atunci cand acestia doresc sa posede mai multe resurse politice care nu pot fi posedate in acelasi timp de toti.

Conflictul politic reprezinta situatia de competitie care nu poate fi solutionata prin alocarea distributiva a resurselor.

Resursele politice sunt acele mijloace cu ajutorul carora un individ sau un grup ar putea reusi sa castige accesul sau sa influenteze decizia politica in favoarea satisfaceri dorintelor sau intereselor lor. In societatile contemporane, majoritatea resurselor politice sunt considerate a fi rare.

Resursele politice: banii, timpul, organizatiile, mijloacele de propaganda, voturile  obtinute, forta de influenta a violentei simbolice, forta de influenta a prestigiului politic.

1. Tipuri de conflicte politice

Yves Meny[1] propune urmatoarea clasificare a conflictelor politice:

• Violenta socio-politica difuza - comportamente si dispute violente, rivalitatile intre grupuri, secte, comunitati rurale-urbane, luptele intre corporatii, razmeritele spontane sau revoltele, violenta primitiva locala, putin sau deloc organizata, prioritar spontana.
• Violenta contra puterii, care vizeaza o reorganizare a puteri. Ex: revolutii, lovituri de stat. Pentru ca acest tip de conflict sa se manifeste trebuie sa existe: pe de o parte, o putere centrala care ar putea fi cucerita de grupuri cu idei, proiecte si interese contrare puterii respective. Pe de alta parte, trebuie sa existe grupuri constiente de sine care sa propuna proiecte credibile de reorganizare a societatii, a puterii politice si a statului.
• Violenta puterii care-si propune sa fixeze puterea politica, s-o mentina si s-o faca sa functioneze.

Forme ale violentei puterii

1. Despotismul si tirania - regimuri politice in care puterea absoluta se exercita in interesul personal al tiranului, inafara oricarei responsabilitati. Se mentin la putere prin: reprimarea indivizilor incomozi, interzicerea adunarilor, limitarea asocierii si instructiei. Tirania este specifica comunitatilor mici. Tiranul exercita teroarea in randul apropiatilor sai, isi asigura adeziunea poporului prin masuri demagogice.
2. Represiunea - instrumentul prin care puterea raspunde sfidarii si revoltelor.
3. Teroarea - forma de violenta extrema a puteri in perioade de schimbare radicala a randuielilor sociale.

Din punct de vedere al ariei de manifestare, conflictele politice pot fi:

• Conflicte intre membri aceluiasi grup (intre purtatorii unor relatii politice diferite);
• Conflicte intre grupuri si organizatii politice;
• Conflicte intre organizatiile politice nationale si cele internationale;
• Conflicte politice internationale.

Din punct de vedere al formei de manifestare, conflictele politice pot fi:

• Conflicte inchise: intrigile si conspiratiile, santajul, activitatea de spionaj si contrainformatii, activitatea politiei secrete, asasinatul politic, activitatea emigratiei politice, sabotajul politic impotriva regimului realizat de catre intelectuali disidenti.
• Conflictele deschise: razboaiele si alegerile, revolutiile, revoltele, loviturile de stat, grevele politice, miscarile de eliberare nationala.

2. Revolutiile si loviturile de stat

In cadrul unei lucrari de sociologie politica, Virgil Magureanu[2] abordeaza si o serie de aspecte legate de particularitatile revolutiilor si ale loviturilor de stat. Iata pe scurt, principalele caracteristici ale celor doua tipuri de conflicte, asa cum reies ele din lucrarea mai sus mentionata.

Revolutiile

• Presupun o pregatire prealabila, un program politic si ideologic.
• Au ca scop cucerirea puterii politice de catre un grup social, care pana atunci nu a mai beneficiat de avantajele puterii, pentru a crea o noua ordine politica.
• Revolutia politica este continuata de revolutia sociala.
• Revolutiile se produc in societatile care au realizat modernizarea economica si sociala, dar care nu au putut (sau nu au dorit) sa realizeze modernizarea politica.
• Pentru ca o revolutie sa fie un succes, cucerirea puterii politice trebuie sa fie urmata de crearea si institutionalizarea unei noi ordini politice.
• Revolutiile presupun distrugerea rapida sau violenta a institutiilor politice existente, mobilizarea unor grupuri in politica; crearea unor noi institutii.

Loviturile de stat

• Sunt sprijinite de militari. Loviturile de stat civile nu au nici o sansa fara ajutorul armatei. Fie un sef al armatei se serveste de armata pentru a lua puterea, fie armata este rugata "sa restabileasca ordinea", fie armata sprijina o grupare hotarata sa ia puterea;
• Fortele militare au de partea lor monopolul fortei.
• Cei indepartati de la putere nu opun rezistenta.
• Sunt caracterizate de lipsa de rezistenta din partea populatiei fata de grupul care initiaza lovitura de stat.