Consiliul Europei

Consiliul Europei

I.1.   Aspecte generale

Consiliul Europei a fost fondat in 1949 (initial avand 10 state membre), fiind cea mai veche organizatie internationala de cooperare politica pe plan european. Consiliul Europei are 47 membri. Pe langa Consiliul Europei functioneaza cinci observatori: Sfantul Scaun, SUA, Canada, Japonia si Mexic.

Sediul se afla la Strasbourg.

I.2.   Scopuri si obiective

Scopurile Consiliului Europei, stabilite prin Statutul Consiliului Europei, sunt:

crearea unitatii intre membrii sai prin actiune comuna, instrumente de drept international si dezbateri;

apararea drepturilor omului, a democratie si a statului de drept;

adoptarea de conventii internationale in vederea introducerii graduale de standarde in domeniul social si in domeniul juridic, in statele membre;

promovarea identitatii europene si a valorilor comune, chiar in conditiile in care acestea rezulta din culturi diferite.

Modifcarile intervenite la nivelul sistemului relatiilor internationale dupa 1989 au generat o deschidere a Consiliui Europei catre statele din Europa Centrala si de Est, ceea ce a generat concretizarea de noi obiective ale organizatiei:

sa actioneze ca o "ancora" politica si ca un gardian la respectarii drepturilor omului pentru democratiile postcomuniste;

acordarea de asistenta acestor state in consolidarea reformelor politice, legislative s constitutionale, in paralel cu reforma economica;

furnizarea de expertiza in domeniul drepturilor omului, democratiei, culturii, mediului.

Structura

Principalele organe ale Consilului Europei sunt:

a.   Comitetul Ministrilor, compus din cei 46 de ministri ai afacerilor externe (sau reprezentati la nivel de ambasador) - organul de decizie al organizatiei;

b.   Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei - 630 de membri ai Parlamentelor statelor membre;

c.   Congresul Puterilor Locale si Regionale

d.       Secretariatul

Comitetul Ministrilor

► Comitetul Ministrilor reprezinta organul principal de decizie al Consiliului Europei, fiind compus din ministrii afacerilor externe ai statelor membre sau din reprezentantii acestora la nivel de ambasador. Comitetul Ministrilor dezbate:

probleme propuse de statele membre - abordari particulare ale acestora;

probleme de anvergura continentala.

► Impreuna cu Adunarea Parlamentara, Comitetul Ministrilor garanteaza respectarea valorilor fundamentale ale organizatiei si monitorizeaza indeplinirea obligatiilor asumate de statele membre.

► Comitetul ministrilor se reuneste anual la nivel de ministru si saptamanal la nivel de reprezentant permanent (ambasador). Presedintia este asigurata prin rotatie (la cate 6 luni).

► Principalele activitati ale Comitetului Ministrilor:

a.       Dialogul politic

b.       Relatia cu Adunarea Parlamentara, sub forma:

raportului Comitetului Ministrilor in fata Adunarii Parlamentare (in conformitate cu statutul Consiliului Europei);

solicitarea de avize ale Adunarii;

asigurarea aplicarii recomandarilor Adunarii Parlamentare;

functionarea in cadrul Comitetului comun.

c. Relatia cu Congresul Puterilor Locale si Regionale

d. Competente in materia admiterii de noi membri. Procedura: Comitetul Ministrilor primeste cererea statului candidat, dupa care solicita avizul Adunarii Parlamentare. Ulterior, Comitetul adopta o rezolutie prin care invita statul sa adere (rezolutia prevede si numarul de locuri in Adunarea Parlamentara, precum si aspectele bugetare). In numeroase cazuri, rezolutiile impun unele conditii noilor state in ceea ce priveste respectarea standardelor democratice, a drepturilor omului etc.

Noul stat membru depune instrumentul de aderare la Secretariatul General.

e. Monitorizarea indeplinirii obligatiilor asumate de statele membre

f. Incheierea de conventii si acorduri internationale

In conformitate cu articolul 15 a din Statut, Comitetul Ministrilor va actiona in vederea atingerii scopurilor organizatiei inclusiv prin incheierea de conventii si acorduri internationale.

Pana in prezent, au fost incheiate peste 190 de tratate. Cel mai important instrument - Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Alte documente importante: Carta Sociala Europeana, Conventia europeana privind extradarea, Conventia europeana privind cetatenia, Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale, Carta europeana a autonomiei locale etc. Ultimele trei documente adoptate in 2005 - Conventia privind prevenirea terorismului, Conventia privins spalarea baniloc, identificarea, sechestrarea si confiscarea bunurilor rezultate din infractiuni sau din finantarea terorismului si Conventia privind actiunea impotriva traficului de fiinte umane Textul conventiilor este adoptat, conform articolului 20, cu majoritate calificata dubla.

g. Adoptarea de recomandari catre statele membre

In conformitate cu articolul 15 b din Statut, Comitetul Ministrilor poate face recomandari statelor membre in problemele pentru care Comitetul a convenit asupra unei "politici comune".

Desi in conformitate cu articolul 20 din Statutul Consiliului Europei, adoptarea unei recomandari presupunea unanimitatea votului membrilor prezenti, in 1994, printr-un gentlemen's agreement, Comitetul a convenit sa nu aplice regula unanimitatii in cazul recomandarilor.

Statelor membre li se poate solicita sa prezinte informari cu privire la masurile luate pentru punerea in aplicare a recomandarilor.

h. Adoptarea bugetului

i.  Adoptarea si monitorizarea Programului de activitati

j. Punerea in aplicare a programelor de asistenta

k. Supravegherea executarii hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului

In conformitate cu artcolul 46 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, amendata prin Protocolul 11, Comitetul Ministrilor supravegheaza executarea hotararilor CEDO. In practica, au loc sase reuniuni anuale ale Comitetului "Drepturile Omului". Fiecare caz este finalizat prin adoptarea unei rezolutii - in unele situatii, se pot adopta si rezolutii interimare.

Raportorii, Grupurile de raportori si grupurile de lucru.

Sistemul grupurilor de raportori a fost introdus in 1985. Grupurile au rolul de a pregati intalnirile Comitetului la nivel de reprezentanti permanenti (ambasadori). Grupurile au fost reorganizate in 1999 - astfel incat sa reglecte noua organizare tehnica a Consiliului Europei. Totodata, sunt numiti raportori pentru fiecare activitate specifica.

Grupurile de lucru sunt stabilite ad-hoc, avand rolul de a examina probleme determinate, pentru o perioada limitata.

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) este compusa din membri ai parlamentelor nationale ale statelor membre (spre deosebire, de exemplu, de Parlamentul European din cadrul U.E.). Numarul de parlamentari (si, in consecinta, de voturi), este determinat de populatia statului (intre 18 si 2). Adunarea are in total 626 de membri, la care se adauga 18 observatori. Presedintele este ales anual, mandatul sau putand fi reinnoit numai de doua ori. Adunarea se intruneste in patru sesiuni partiale de aproximativ o saptamana in ianuarie, aprilie, iunie si septembrie.

Modalitatea de numire a membrilor APCE este lasata de Statutul Consiliului Europei la latitudinea statelor membre. Singura obligatie impusa este aceea de a reflecta echilibrul fortelor politice existente in parlamentul national.

Incepand din 1964 s-au constituit grupuri politice la nivel european, care sunt reglementate in prezent de Regulile de Procedura ale APCE si au anumite drepturi si obligatii. In prezent, sunt cinci grupuri politice: grupul socialist, grupul popular european, grupul european-democrat, grupul liberal-democrat si reformist si uniunea stangii europene.

Comitetul comun - reprezinta un organ cu atributii in coordonarea relatiilor intre Comitetul Ministrilor si APCE - compus din cate un reprezentant al fiecarui stat membru si un numar egali de reprezentati ai APCE.

In cadrul APCE sunt infiintate Comisii - in prezent, exista 10 comisii permanente si, totodata, exista comisii ad-hoc. Totodata, comisiile pot infiinta sub-comisii (permanente sau ad-hoc). Sub-au rolul de a propune un proiect de raport, care ulterior este adoptat in cadrul comisiei. (Exemplu - discutarea problemei tezaurului Romaniei in Comisia pentru Cultura, Stiinta si Educatie). Raportul este ulterior transmis Adunarii Parlamentare, spre a fi adoptat sub forma unei rezolutii sau recomandari.

Documentele adoptate de Adunarea Parlamentara sunt: recomandarile, rezolutiile si avizele.

Recomandarile contin propuneri adresate Comitetului Ministrilor, punerea acestora in aplicare fiind de competenta statelor membre.

Rezolutiile contin decizii ale Adunarii in legatura cu probleme cu care a fost sesizata sau cu privire la care are competenta in mod individual.

Avizele sunt emise la solicitarea Comitetului Ministrilor, in probleme in care competenta intre cele doua organe este partajata (exemple: admiterea de noi membri, proiecte de conventii, bugetul).

Procedura de adoptare a unei recomandari sau rezolutii presupune initierea unei motiuni, de catre cel putin zece membri ai APCE, apartinand a cel putin cinci delegatii nationale. Motiunea este transmisa unei comisii spre adoptarea unui raport si, daca este cazul, altor comisii pentru aviz. Dupa adoptarea raportului in comisie, acesta se supune dezbaterii APCE

Declaratiile sunt documente prin care membrii APCE pot formula un punct de vedere oficial in legatura cu probleme de interes. Declaratiile pot fi propuse de cel putin douazeci de reprezentanti, din patru delegatii nationale diferite. 

Adunarea Generala are competenta de a alege:

Secretarul General al Consiliului Europei si Secretarul General adjunct, pentru o perioada de 5 ani;

Membrii Curtii Europene a Drepturilor Omului;

Comisarul pentru Drepturile Omului.

Congresul Puterilor Locale si Regionale

Congresul Puterilor Locale si Regionale a fost constituit in 1994, ca organ cu rol consultativ, urmand a inlocui fosta Conferinta Permanenta a Puterilor Locale si Regionale.

Principalele atributii ale Congresului:

prezinta la nivel european punctul de vedere al autoritatilor locale si regionale;

actioneaza ca forum de dezbatere pentru reprezentantii alesi ai autoritatilor locale;

emite avize cu caracter consultativ pentru Comitetul Ministrilor si APCE, in probleme de politica locala si regionala;

coopereaza cu statele si organizatiile internationale in solutionarea problemelor autoritatilor locale si regionale;

organizeaza conferinte si dezbateri in vederea implicarii publicului in activitatile specifice;

adopta rapoarte pentru fiecare stat, cu privire la punerea in aplicare a prevederii Carteri Europene a autonomiei locale

Aderea de noi state la Consiliul Europei a determinat o re-orientare a functiilor Congresului, in special in sensul:

incurajarii cooperarii regionale si transfrontaliere;

dezvoltarea initiativelor cetatenilor in raport cu autoritatile locale;

incurajarea constituirii Euro-regiunilor;

observarea alegerilor locale din statele membre.

Congresul este constituit din doua camere: Camera Autoritatilor Locale si Camera Regiiunilor. Congresul are, in total, 315 membri. Presedintele este ales dintre membrii celor doua camere - in mod alternativ.

De asemenea, in cadrul Congresului functioneaza urmatoarele comisii:

- Comisia Institutionala - pregateste rapoarte privind progresul democratiei la nivel local si regional;

- Comisia de Cultura si Educatie;

- Comisia pentru Dezvoltare Durabila - responsabila, printre altele, de mediu si dezvoltare urbana;

- Comisia pentru Coeziune Sociala - competenta pentru probleme de somaj, cetatenie, migratie etc.

Totodata - in cadrul Camerei Regiunilor functioneaza un grup de lucru special petnru regiunile care detin competenta legislativa.