Corelatia vot de incredere-motiune de cenzura

Corelatia vot de incredere-motiune de cenzura

Inainte de a analiza problema pe fond, ma voi opri asupra notiunii de motiune, pentru a surprinde cateva aspecte teoretice si practice care o caracterizeaza, conturandu-i astfel regimul juridic.

In art. 64 din Constitutie se arata ca Senatul si Camera Deputatilor adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor.

Motiunea este un act juridic al Parlamentului - motiunea de cenzura, sau al Camerelor - motiunea simpla, "prin care se exprima, dupa caz, vointa juridica sau politica a corpurilor legiuitoare intr-o anumita problema de politica interna si externa" Asa cum arata acelasi autor "motiunile nu sunt susceptibile sa reglementeze relatii sociale."

Motiunea este susceptibila a produce efecte juridice in masura in care legea leaga de adoptarea unei motiuni producerea unor asemenea efecte, cum ar fi retragerea increderii acordate Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura.

Desi articolul 64 din Constitutie se refera la motiune ca fiind un act juridic, in practica parlamentara, camerele au adoptat acte eminamente politice cu denumirea de motiune.

Revenind, in sustinerea corelatiei pe care am enuntat-o, formula care exprima cel mai sintetic relatia intre votul de incredere si motiunea de cenzura ar fi cea potrivit careia "motiunea de cenzura este simetric opusa votului de incredere"

Nu se poate descifra mecanismul logic al functionarii Guvernului fara a observa ca fundamentul motiunii de cenzura consta tocmai in votul de incredere.

Prin adoptarea motiunii de cenzura mandatul de incredere acordat de Parlament inceteaza, iar Guvernul este demis. Rezulta deci ca mandatul de incredere are nu numai semnificatia investirii, pe baza sa, a Guvernului, dar si a necesitatii ca, pe toata

durata misiunii sale, acesta sa se bucure de sprijinul majoritatii parlamentare, prin votul careia s-a format. Atunci cand acest sprijin, si deci increderea pe care o presupune nu mai exista, adoptarea motiunii de cenzura creeaza posibilitatea ca, prin formarea unui nou Guvern, echilibrul dintre Parlament si Guvern sa fie restabilit. Astfel, motiunea de cenzura este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage increderea acordata Guvernului. Mandatul de incredere, obiectivat in votul de incredere, "constituie esenta raporturilor dintre Parlament si Guvern, din care rezulta autonomia si colaborarea lor".

"Acceptarea programului de guvernare si acordarea votului de incredere este procedura constitutionala de control parlamentar care poate avea ca finalitate investirea si legitimarea Guvernului." Audierea candidatilor si dezbaterea programului de guvernare constituie atat modalitati de informare, cat si de control asupra Guvernului, urmate, in mod necesar, de un vot de neincredere - refuzul Parlamentului de a investi Guvernul - , fie de un vot de incredere, adica de investirea Guvernului.

« Motiunea de cenzura este procedura prin care Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, pun in cauza raspunderea politica a Guvernului, printr-un blam la adresa acestuia si a activitatii lui. Efectul admiterii motiunii il constituie incetarea fortata a mandatului Guvernului. » ."[5]

Procedura adoptarii unei motiuni de cenzura este fixata de Constitutie in art. 112 prin reguli precise:

A)    Initiativa motiunii de cenzura nu poate fi decat colectiva.

B)    Numarul minim al celor care o initiaza trebuie sa fie de cel putin o patrime din numarul total al deputatilor si Senatorilor..

C)    La data depunerii, ea se comunica Guvernului si nu poate fi dezbatuta in Parlament decat dupa trei zile de la data cand a fost prezentata in sedinta comuna a celor doua Camere.

D)    Pentru adoptarea motiunii este necesara cel putin majoritatea absoluta.

E) Daca motiunea de cenzura a fost respinsa, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia, in aceeasi sesiune, o noua motiune de cenzura, cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajeaza raspunderea.

Cu privire la numarul parlamentarilor ce trebuie sa semneze motiunea, solutiile din diferite Constitutii sunt diverse. Astfel, pentru a putea fi initiata, motiunea trebuie semnata in Franta si Spania de 1/10 din numarul deputatilor. In Spania si Belgia se cere in plus ca motiunea sa cuprinda si numele candidatului la presedintia Guvernului. In Grecia motiunea de cenzura trebuie semnata de 1/6 din deputati. Aceasta Constitutie cere in plus sa se fi scurs un termen de sase luni de la respingerea de catre Camera a motiunii de cenzura precedenta. Daca motiunea este semnata de majoritatea absoluta a deputatilor, atunci conditia anterioara nu mai subzista.

In Romania motiunea poate fi initiata de cel putin o patrime din numarul total al deputatilor si senatorilor. Daca nu se realizeaza aceasta proportie, motiunea de cenzura nu mai este luata in discutie, si desigur, nici supsa votului.

Dezbaterea motiunii de cenzura initiata regulamentar se face dupa trei zile de la data cand a fost prezentata in sedinta comuna a celor doua Camere. Acest termen este stabilit pentru a impiedica votul fara reflectie, la primul impuls. Dupa dezbatere, motiunea este supusa votului celor doua Camere reunite in plen.

Odata cu depunerea motiunii, ea se comunica Guvernului, pentru ca acesta, cunoscandu-i continutul, sa se poata apara. Acest fapt urmareste evitarea adoptarii unei motiuni prin surprindere, constituind astfel un factor de rationalizare a procedurii parlamentare.

Textul constitutional nu reglementeaza in cat timp trebuie convocate Camerele in sedinta comuna dupa depunerea motiunii. Avand in vedere ca depunerea motiunii declanseaza procedura parlamentara si ca la data depunerii, motiunea trebuie comunicata Guvernului, rezulta ca si convocarea Camerelor trebuie facuta la aceeasi data.

« Aceste doua acte - sesizarea Guvernului prin comunicarea motiunii, si convocarea Parlamentului, pentru dezbaterea ei, - nu pot fi decat concomitente, spre a se respecta caracterul urgent al procedurii si echilibrul pe care ea l-a instituit ».

Un alt autor [7], pornind de la lipsa oricarei referiri la circumstante de timp in art 112 din Constitutie si avand in vedere gravitatea motiunii de cenzura si posibilele ei consecinte in cazul adoptarii, arata ca "motiunea de cenzura n-ar fi admisibila pe timpul sesiunilor extraordinare, atunci cand Parlamentul se convoaca de drept, precum si in perioada unui prim-ministru interimar. In asemenea imprejurari, motiunea de cenzura ar bulversa insasi activitatea Parlamentului si rosturile lui imediate si stringente".

Motiunea de cenzura poate fi adoptata de Camera Deputatilor si Senat in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, ceea ce reprezinta o solutie simetrica cu cea prevazuta pentru investirea Guvernului. Astfel, aceeasi regula duce la ingreunarea formarii Guvernului, dar si la ingreunarea destabilizarii lui. Ea corespunde majoritatii prevazute pentru adoptarea legilor organice, ceea ce inseamna ca investirea si dezinvestirea Guvernului se face cu majoritatea de care depinde indeplinirea functiei sale legislative, intrucat, daca nu s-ar baza pe sprijinul unei asemenea majoritati, implicit nu si-ar putea exercita eficient dreptul sau de initiativa in promovarea propriilor proiecte de legi.

Aceasta majoritate se raporteaza la numarul total al deputatilor si senatorilor si nu la numarul celor prezenti.

Prezumtia de incredere a majoritatii initiale care a investit Guvernul nu poate fi rasturnata decat cu un vot expres al unei majoritati contrare. Avand in vedere caracterul expres al acestui vot, in ce priveste votul de incredere, cei ce absenteaza sunt o piedica pentru intrunirea majoritatii necesare, iar in cazul motiunii de cenzura ei pot impiedica adoptarea motiunii.

Procedeul general al votului motiunii este votul secret, exprimat prin bile. Exista insa sisteme care opteaza pentru scrutinul public la tribuna, care consta in chemarea fiecarui parlamentar la tribuna, de unde isi exprima in mod public opinia. Franta si Italia practica acest sistem, care in practica "face procedura motiunii de cenzura aproape cu totul ineficienta". Astfel, in Italia, de la al II-lea razboi mondial, doar un singur Guvern a fost rasturnat urmandu-se aceasta procedura, desi instabilitatea Guvernului in Italia cunoaste un nivel nemaiintalnit in nici o tara europeana.

Daca motiunea este respinsa, aceiasi parlamentari nu mai pot initia o alta in cursul aceleiasi sesiuni, cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajeaza raspunderea din proprie initiativa. Judecata uneori ca fiind o dispozitie ce marcheaza "o indepartare de la principiul controlului Parlamentului asupra Guvernului" , aceasta limitare are rolul de a asigura stabilitatea guvernamentala necesara unei bune guvernari si de a impiedica obstructionarea neproductiva si repetata a Guvernului. Profesorul I. Deleanu arata ca aceste conditii sunt stabilite tocmai pentru prevenirea "intrebuintarii abuzive sau pripite a motiunii de cenzura."

De altfel, opinia doctrinarilor este majoritara in sensul necesitatii si justificarii acestei limitari.

Potrivit art. 78 din Regulamentul sedintelor comune ale camerelor parlamentare, motiunea se prezinta birourilor permanente ale celor doua camere si se comunica, in aceeasi zi Guvernului, de catre presedintele Camerei Deputatilor. In cel mult cinci zile de la data depunerii, motiunea se prezinta plenului Camerelor reunite in sedinta comuna, de catre initiator, iar, potrivit alin. 3 al art. 112 din Constitutie, dupa trei zile de la prezentare se dezbate si se supune la vot. Termenul de 5 zile este maxim, iar cel de 3 zile este fix. Astfel exista ragazul necesar pentru pregatirea de catre Guvern a apararii sale, precum si pentru clarificarea de catre grupurile parlamentare si  partidele pe care le reprezinta a atitudinii ce o vor avea, evitandu-se adoptarea motiunii prin surprindere.

Aceluiasi obiectiv ii este subordonata si procedura de dezbatere a motiunii; data si locul sedintei comune se comunica Guvernului cu 24 ore inainte, de presedintele Camerei Deputatilor; dezbaterea este precedata de prezentarea motiunii de catre reprezentantul initiatorilor, urmata de cuvantul prim-ministrului sau al reprezentantului sau, pentru prezentarea pozitiei Guvernului; luarile de cuvant sunt in ordinea inscrierii; in virtutea dreptului sau de acces la lucrarile Parlamentului, prim-ministrul sau reprezentantul sau pot da explicatii suplimentare, care, potrivit practicii de pana in prezent au fost la finele dezbaterilor; in cazul retragerii increderii si, deci, demiterii Guvernului, situatia creata se aduce de indata la cunostinta Presedintelui Romaniei, sub semnatura presedintilor celor doua Camere, in vederea desemnarii unui candidat pentru functia de prim-ministru.