Cum a evoluat in timp preocuparea UE pentru regiunile cele mai dezavantajate? Ilustrati cu cifre si cu exemple si comentati.

Cum a evoluat in timp preocuparea UE pentru regiunile cele mai dezavantajate? Ilustrati cu cifre si cu exemple si comentati.

Asa cum s-a mentionat in introducere, preocuparea pentru cele mai

dezavantajate regiuni din Europa a constituit intotdeauna un obiectiv central

al Uniunii Europene. Totusi, pentru primele trei decade si jumatate ale existentei UE, sarcina ajutarii celor mai putin favorizate regiuni a fost lasata

cu totul in mainile guvernelor nationale. Toate tarile europene, atat din cadrul, cat si din afara UE, au cheltuit mari sume pentru infrastructura rurala, au extins retelele electrice si de telefonie in fiecare municipiu, oras, sat si ferma, au construit sosele, cai ferate si universitati. Pe masura ce CEE a fost implicata in ajutarea comunitatilor rurale, ea a facut-o prin cresterea artificiala a pretului produselor agricole prin intermediul politicii agricole comune (PAC). in prima decada a existentei UE, bugetul UE depasea cu putin bugetul PAC si cheltuielile administrative. Finantarea masiva a UE pentru regiunile cel mai putin favorizate a trebuit sa astepte o schimbare a politicii Comunitatii.  Atunci cand primul membru "sarac', Irlanda, a aderat in 1973, un nou fond - Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDER) - a fost creat pentru a redistribui bani catre regiunile cele mai sarace, dar bugetul sau a fost redus. Situatia s-a schimbat in anii '80, atunci cand UE a admis trei noi membri,Grecia, Spania si Portugalia. Aceste tari erau deosebit de sarace in comparatie cu membrii existenti, si, mai important, fermierii lor nu produceau bunuri pe care PAC le sprijinea mai puternic (mai ales grau, zahar, lapte si carne de vita). Daca aceste tari trebuiau sa beneficieze financiar de bugetul UE, prioritatile pentru cheltuielile UE trebuiau sa se modifice. Puterea de vot a Spaniei si Portugaliei, alaturi de voturile Irlandei si Greciei, a fost suficienta pentru a determina o realiniere majora a prioritatilor cheltuielilor UE.

In prezent, UE cheltuie circa 1/3 din bugetul sau in regiunile cel mai putin favorizate (de ex., circa 200 de miliarde de euro de-a lungul perioadei de programare bugetara de sapte ani, 2000-2006).