Proiectul comunitatii politice

PROIECTUL COMUNITATII POLITICE

Dupa incheierea razboiului mondial, proiectul comunitatii politice europene capata contur. Printre adeptii unificarii, artizanii primelor proiecte politice, se numarau cateva personalitati europene ale vremii: Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide De Gaspari, Paul-Henri Spaak, Winston Chirchill, dar mai ales Jean Monnet.

Gratie activitatii lor, se contureaza doua tipuri de proiecte politice:

abordarea interguvernamentala;

abordarea comunitara.

Un prim tip de proiect politic initiat dupa razboi a fost abordarea interguvernamentala. Primele organizatii de acest fel au fost create reunind state europene suverane care doreau sa coopereze intre ele.

Din aceasta prima grupa fac parte:

Consiliul Europei;

Uniunea Europeana Occidentala.

Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg, a luat fiinta in anul 1949. Acesta este o organizatie de cooperare parlamentara, intre parlamentele nationale, care propun deputati nationali. Organizatia este specializata in apararea drepturilor omului.

Din punct de vedere structural, Consiliul Europei este compus din:

Adunarea parlamentara, formata din delegatii parlamentelor nationale; voteaza (cu majoritate de doua treimi) rezolutii care sunt inaintate comitetului de Ministri;

Comitetul de Ministri, compus din ministrii de Externe ai tarilor membre se exprima prin unanimitate;

Curtea Europeana a Drepturilor Omului este un tribunal european care apara interesele cetatenilor impotriva propriilor jurisdictii nationale;

Secretariatul este compus din circa 1.200 de functionari europeni.

Uniunea Europeana Occidentala poate fi socotira prima organizatie militara interguvernamentala prin coordonarea statelor majore ale Frantei, Marii Britanii si tarilor Benelux-ului (1948). Apoi lua fiinta, in anul 1949, NATO, prin asocierea SUA si Canadei.

Un alt tip de proiect politic il reprezinta abordarea comunitara. Ea presupune renuntarea partiala si benevola la suveranitate, in beneficiul avantajului comun dat de o organizatie comunitara. Interesul comun primeaza, astfel, fata de prerogativele suveranitatii absolute. La baza acestui mod de abordare a stat activitatea a patru mari personalitati europene:

Jean Monnet (1888-1979), consilier al ministrului de Externe al Frantei;

Robert Schuman (1886-1963), ministrul de Externe al Frantei, insarcinat de puterile aliate sa gaseasca o solutie in problema germana;

Konrad Adenauer (1876-1967), cancelar al Germaniei federale;

Alcide De Gaspari (1881-1954), premierul Italiei.