Tipologii ale regimurilor politice in europa centrala dupa 1989

TIPOLOGII ALE REGIMURILOR POLITICE IN EUROPA CENTRALA DUPA

Dupā parcurgerea acestei teme veti Invāta:

. Ce este un regim politic

Revolutie de catifea" si revolutie violentā"

_{. Regimurile politice din Europa Centralā si regimul politic din Romania. O perspectivā comparatā}

Conceptul de regim politic nu cunoaste o abordare unitarā In stiinta politicā. In functie de context si de referinte (juridice sau sociologice) conceptul de regim politic are dimensiuni variabile. Alāturi de aceste abordāri teoretice viziunea jurnalisticā asupra regimului adaugā, prin simplificare, dificultāti suplimentare. La nivel teoretic confuzia cea mai des Intalnitā este cea Intre regim si sistem politic. Sistemul politic, model teoretic introdus sub influenta teoriei sistemelor si folosit In special In anii , exprimā la nivel conceptual, interactiunile politice si institutionale ce determinā deciziile cārora li se supun colectivitātile si indivizi. Pentru unii, de exemplu, sistemul reprezintā exercitiul puterii ce rezultā din practica institutionalā dominantā , pentru altii scoala de politicā comparatā americanā) el este rezultanta tuturor structurilor sub aspectul lor politic. Prima variantā, care se Incadreazā In abordarea institutionalistā, dar depāseste analiza strict constitutionalā, pune In evidentā diferenta dintre prevederile constitutionale, care ar caracteriza regimul politic, si practica politicā ce se face pe baza acestuia, dar cāreia i se adaugā dinamismul vietii politice si rolul esential al structurārii partidelor politice In raport cu institutiile.

Clasificarea traditionalā a regimurilor politice a cunoscut Incepand Aristotel numeroase variante care nu au adus Insā modificāri importante, astfel cā numārul de titulari ai puterii rāmane Incā, pentru multi autori, un criteriu valabil Pe de altā parte tendinta de a aborda problema regimului doar din perspectivā juridicā lasā numeroase si importante aspecte neclarificate. Chiar In interiorul perspectivei juridice existā diferente de la autor la autor, astfel cā regimul politic este fie forma pe care o ia Intr o societate raportul Intre guvernanti si guvernati , fie ansamblul regulilor constitutionale , fie un ansamblu de mecanisme ce repartizeazā puterea Intre diferitele organe si fixeazā modul lor de relationare Pentru a depāsi cantonarea Intr o definitie strict institutionalā, fārā Insā a lārgi prea mult unghiul de abordare, Jean-Louis Quermonne propune o definitie intermediarā a regimului politic ca ansamblu de elemente de ordin ideologic, institutional si sociologic care concurā la formarea guvernāmantului Intr o tarā datā si Intr o perioadā determinatā" . Dintr o asemenea perspectivā, pe baza cāreia vom face reflexiile ce urmeazā, analiza regimului politic trebuie sā priveascā legitimitatea, structura institutiilor, sistemul de partide, forma si rolul statului. Abordarea comparativā a regimurilor politice din Europa Centralā (Polonia, Cehia si Ungaria) si din Romania va Incerca sā identifice elemente si practici institutionale comune.

Revolutiile europene din 9 au fost, In primul rand, un fenomen central european atat datoritā ariei de pornire, cat si datoritā consecintelor, a cadrului de referintā pe care Il vor reprezenta pentru evaluarea procesului revolutionar. Dealtfel cele trei state care vor fi primele laboratoare ale tranzitiei spre regimurile democratice, Polonia, Cehoslovacia si Ungaria, au avut o serie de experiente antitotalitare care vor converge spre afirmarea unei specificitāti a tranzitiei spre democratie si economia de piatā. Revolutia ungarā din , primāvara praghezā" din 8 si Carta ", miscārile studentesti si muncitoresti din Polonia In , KOR ul si apoi Solidaritatea stau mārturie despre respingerea modelului comunist In cele trei state. Am putea, deci, vorbi despre un model central european al tranzitiei? Trilaterala de la Visegrad pārea sā ducā spre o asemenea concluzie. Procesele de integrare In NATO (Inceput la Madrid In iunie ) si In Uniunea Europeanā Inceput la Luxemburg pe 3 decembrie ) indicā o vizibilā preferintā pentru aceste state. Integrarea In douā viteze este o realitate care pune o linie de separatie, mai mult sau mai putin precisā, Intre cele trei state si restul .

Democratia, regim a cārui stabilitate si beneficii sunt evidente In occidentul european si In SUA, a constituit referinta revolutiilor din . Intre diferitele modele de urmat selectia putea sā se facā In functie de proximitatea geograficā, de istoria comunā, dar si de traditiile institutionale de la care Polonia, Cehia, Ungaria si Romania se puteau revendica. Primul criteriu, proximitatea geograficā si istoria comunā ar evidentia existenta unui model de regim politic central european. Existā Insā un model de regim politic central european? Si mai ales existā o Europā Centralā definibilā politic?

Europa Centralā este un concept ce revine periodic, mai ale In ceea ce am putea considera momentele de crizā ale regiunii . Revolutia de la 8 ar fi un astfel de moment de crizā In care, incipient, ideea de Europa Centralā s a manifestat Intr un context impropriu, In care emergenta natiunii ca entitate culturalā si politicā s a dovedit un obstacol real. Anul 9 ar fi un alt moment important In evolutia ideii de Europā Centralā.

Conceptul de Europā Centralā se poate revendica de la douā traditii diferite, cea mai recentā ducand cu gandul al pangermanismul Inceputului de secol XX, cea de a doua la traditiile multiculturalismului Imperiului Habsburgic Oricare ar fi traditia ea pune In evidentā rolul elementului german. Constructia unei noi Europe Centrale nu s-a fācut Insā, din punct de vedere politic, urmand modelul central european care ar fi trebuit sā fie, In māsura In care considerām Austria si Germania ca pārti esentiale ale acestuia, federalist. Dar federalismul a suferit In aceastā parte a Europei esecuri importante; Iugoslavia, cu rāzboiul de secesiune este exemplul tragic, Cehoslovacia, cu divortul de catifea din , cel pasnic. Statul unitar este prevāzut In constitutiile Poloniei (art. 3 al Constitutiei poloneze din aprilie : Republica polonā

este un stat unitar.") si Cehiei (art. 1 al Constitutiei din : " Republica Cehā este un stat de drept suveran, unitar si democratic fondat pe respectul drepturilor si libertātilor omului si cetāteanului " , iar In Constitutia Ungariei (Constitutia din august 9 a fost modificatā In octombrie ) nu existā nici o referire la forma statului, fiind prevāzut doar cā Republica Ungaria salvgardeazā libertatea si puterea poporului, suveranitatea si integritatea teritorialā a tārii, si frontierele Inregistrate In tratatele internationale"(art. 5). Ungaria este de fapt un stat unitar. Din acest punct de vedere Romania se Incadreazā In viziune despre stat ce a fost consacratā prin noile constitutii central europene fiind tot un stat unitar ( Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil", art. 1 al Constitutiei din decembrie

Schimbarea sau aparitia unui nou regim implicā explicarea fenomenelor constitutive si a evolutiei unui proces. Instituirea unui regim politic presupune o perioadā de consolidare a cārui duratā variazā In functie de particularitāti. Prima etapā, cea a constructiei institutionale, este de altfel si cea mai dificilā, cea In care pot apare, datoritā flexibilitātii regulilor si a neprecizārii rolurilor, crize de regim.

Un nou regim politic este rezultatul unei conjuncturi (revolutie, loviturā de stat, restauratie sau revizuire integralā a constitutiei) ce va determina transformarea institutiilor si schimbāri sociale ce vor evolua spre forme stabile. In cazul statelor central europene originea noilor regimuri politice apare diversā, relevand experiente si solutii particulare.

O ipotezā de lucru ar fi cea conform cāreia fondarea noilor regimuri s ar datora revolutiilor. Schimbarea regimului prin revolutie pune In discutie cateva caracteristici importante: actiunea de Inlocuire a regimului In functie In numele unei legitimitāti noi, Incarnate de revolutie; participarea multimilor ce aspirā la a se identifica cu poporul si apelul la violentā; minoritatea ce Isi asumā conducerea se legitimeazā In consensul majoritātii privind Inlocuirea regimului. Urmand In continuare aceastā ipotezā identificām douā forme ce s- au manifestat In 989 In statele ce constituie obiectul comparatiei: revolutiile de catifea" si revolutia violentā". Primul caz, cel al revolutiilor de catifea" s ar aplica Poloniei, Cehiei si Ungariei, cel de al doilea Romaniei. Ar fi totusi exagerat sā Incadrām schimbārile politice din Ungaria In schema revolutiei. Evident, revolutia este un proces de lungā duratā si In acest sens semnificatiile anului 6 sunt importante pentru a explica transformārile din 989, dar In cazul Ungariei este vorba de fondarea noului regim politic prin revizuirea Constitutiei, ceea ce exclude aceastā tarā de la modelul originārii noilor regimuri prin revolutie. A vorbi despre revolutie prin lege ar fi In acest caz un abuz de limbaj.

In Polonia si Cehoslovacia schimbarea regimului a cunoscut fie formula mesei rotunde" care aduce mai degrabā cu o revizuire a Constitutiei decat cu o revolutie, fie revolutia de catifea". Am putea avea In vedere sensul originar al termenului constitutie, respectiv constituirea poporului In putere. Delegitimarea comunismului a fost atat de profundā Incat elitele comuniste au urmārit doar modalitāti de conservare a influentei si de a limita consecintele directe care le ar fi putut afecta interesele si pozitiile, ale schimbārii de regim. Doar Cehia cunoaste din aceastā perspectivā experienta unei revolutii.

Si din punct de vedere al schimbārii constitutionale diferentele Intre cele douā state sunt evidente. Ungaria

doar a modificat Constitutia, Polonia a recurs la modelul interimar al Micii Constitutii" din 3 ce a fost Inlocuitā cu o constitutie aprobatā prin referendum abia In aprilie , pe catā vreme Cehia a adoptat noua Constitutia In , presatā si de divortul" iminent de Slovacia.

In privinta definirii institutiilor si a puterilor atribuite acestora diferentele sunt importante. Presedintele Cehiei are puterea de a dizolva Camera Deputatilor art. , lit. c) ca si presedintele Poloniei care are dreptul de a dizolva Seimul ceea ce atrage automat si dizolvarea Senatului art. , al. . In cazul Ungariei presedintele nu dispune de puterea reala de a dizolva parlamentul, aceasta fiind conditionata de neacordarea votului de incredere in Guvern art. , al , lit. a si b . Durata mandatului prezidential in cele trei state este de 5 ani.

Modelul parlamentar variazā Intre monocameralism In Ungaria si bicameralism In Cehia si Polonia. Mandatul camerei inferioare este acelasi In cele trei state, diferente apārand In ce priveste durata mandatului camerei superioare. In Polonia Seimul si Senatul au un mandat de 4 ani (art. , al ), In Cehia Camera Deputatilor are un mandat de 4 ani (art. . al. ), iar Senatul de 6 ani, o treime din senatori reInnoindu se la fiecare 2 ani - dupā modelul Senatului Statelor Unite - (art. . al , In Ungaria Parlamentul avand un mandat de 4 ani (art. 20. al.

In Romania revolutia, ca element fondator, a dat nastere unui regim a cārui osaturā institutionalā a fost schitatā pe 2 decembrie . Problema Romaniei se diferentiazā In acest punct de a celor trei state central europene. Revolutia violentā, ce a constituit specificitatea cazului romanesc, Isi are originea In baza diferitā de la care regimul comunist romanesc s a revendicat. National comunismul a dus, Incā din anii la o rāceala a relatiilor romano sovietice. Cum procesele din 9 au fost si consecinte ale perestroika i si glastnost ului gorbacioviste, iar influenta sovieticā era scāzutā, tendintele caracteristice perioadei au lipsit In Romania. Rigiditatea dictaturii lui Ceausescu, ca si nationalismul sāu, nu cunosc echivalent In celelalte state central europene. Inexistenta dezbaterilor In interiorul partidul comunist, incapacitatea acestuia de a genera o cat de micā tendintā reformatoare a dus la forma violentā a revolutiei romanesti. Problema legitimitātii guvernārii In Romania dupā 9 a fost strans legatā de interpretarea revolutiei. Dacā In 9 a avut loc o schimbare de regim, modul In care aceasta s a produs a fost receptat diferentiat. Continuitatea la guvernare a unor persoane ce avuseserā pozitii importante si In vechiul regim, cumulatā cu esecul electoral al partidelor istorice a provocat o reactie de respingere a revolutiei. Treptat referinta la revolutie a dispārut sau In cel mai bun caz s a diminuat In discursul politic romanesc. Revolutia nu mai constituie un izvor de legitimitate. Suspiciunea In raport cu detinātorii puterii a fost treptat transferatā asupra evenimentelor din decembrie 9 care capātā pentru unii contururile unei lovituri de stat vāzutā fie ca furt al revolutiei, fie - In traditia teoriei conspiratiei - ca interventie ocultā a unor servicii secrete strāine).

Pentru ca o schimbare de regim sā fie clasificatā ca revolutie ruptura fatā de vechiul regim trebuie sā fie radicalā. Catā vreme se manifesta doar continuitatea la guvernare radicalismul schimbārii apārea atenuat. In paralel, In unele medii se manifesta tendinta de a individualiza puterea, tendintā ce va afecta puternic imaginea procesului de institutionalizare a puterii, de separare, deci, Intre persoanā, care este doar detinātor temporar al puterii, si stat, ce devine proprietarul acesteia. De la personalizarea puterii la personalizarea regimului nu a fost decat un pas.

O altā problemā specific romaneascā este cea a formei de guvernāmant. Prima republicā a fost creatā de regimul comunist cu acordul si la cererea URSS. Instaurarea Republicii Populare pe 30 decembrie 7 nu a fost nici legitimā si nici legalā. Nu discutām aici de regimul de ocupatie militarā care reducea independenta Romaniei la o figurā de stil. Clarificarea statutului republicii cere deci examinarea legitimitātii si legalitātii actiunii de proclamare a Republicii Populare Romane. Legitimitatea presupune cā acceptarea dominatiei guvernantilor se bazeazā nu atat pe coercitie, cIt pe consimtāmantul liber al populatiei. Este vorba de o liberā acceptare a supunerii, ceea ce presupune o dublā conditionare: cei supusi se regāsesc In cei ce conduc (regāsesc regulile - scrise si nescrise - acceptate, dar mai ales simbolistica imaginarului politic), iar cei ce guverneazā nu se tem de guvernati. Ori, ce s a Intamplat pe 30 decembrie

7 nu s a bucurat de consensul populatiei. Abdicarea fortatā a regelui Mihai a avut caracterul unei lovituri de stat. Liderii comunisti s au ferit sā recurgā, dupā model italian, la referendum. Dacā legalitatea caracterizeazā conformitatea unui act cu norma de drept ierarhic superioarā, atunci proclamarea Republicii Populare Romane a fost ilegalā. Regula superioarā la care trebuia sā se raporteze orice actiune de schimbare a regimului era Constitutia din , care, la articolele 9 si 0 prevedea conditiile de revizuire a legii fundamentale. Nerespectarea acestor proceduri si lipsa consensului popular si a confirmārii democratice a acestuia fac din prima republicā o formā de guvernāmant ilegitimā si ilegalā. Existenta sa de facto a fost consecinta directā a totalitarismului comunist a cārui soartā a Impārtāsit o.

Forma republicanā de guvernāmant apārea unora ca fiind indestructibil legata de totalitarismul comunist si, deci, compromisā. Dar republica ca forma de guvernare trebuie disjunsā de Incārcātura perioadei comuniste. Aici poate interveni distinctia aristotelicā Intre forme pure" si forme corupte" de guvernāmant. Pornind de la aceasta s ar putea distinge Intre prima republicā si a doua republicā, distinctie care ar putea explica pozitia generalā asupra formei de guvernāmant exprimatā de sondajele de opinie. Distinctia Intre prima republicā si cea de a doua devine clarā dacā luām In considerare principiile

legitimitātii si legalitātii. Republica a doua poate fi consideratā legitimā si legalā. Legitimitatea ei Isi are

originea In legitimitatea revolutiei romane din , In consensul general al romanilor asupra rāsturnārii dictaturii lui Ceausescu si, implicit, asupra cāderii comunismului. Noua forma republicanā de guvernāmant a fost afirmatā (prin schimbarea denumirii statului) In Declaratia din 2 decembrie 989. Prin aceasta, implicit, noua republica a cāpātat un caracter legal ce va fi confirmat prin Constitutia din . Referendumul pentru aprobarea Constitutiei a avut, din acest punct de vedere, un caracter formal. Totusi aprobarea Constitutiei nu Inseamnā si consolidarea regimului. Rezultatā dintr o anume configuratie politicā Constitutia nu poate trasa decat de o maniera generalā cadrul regimului politic. Alte variabile intervin In definitivarea fizionomiei unui regim politic.

Juridic vorbind Romania cunoaste un regim intermediar, caracterizat prin alegerea directā a presedintelui (art. 1 din Constitutie) ce dispune de cateva puteri importante (dizolvarea Parlamentului, chiar dacā limitatā la perioada desemnārii Primului Ministru - art. 9 - si convocarea referendumului prin care poate contracara hotārarile legislativului - art. , dar si prin existenta unui guvern responsabil In fata Parlamentului (art. . Regimul intermediar, situat Intre cel prezidential si cel parlamentar, numit de Duverger, caracterizare Insā valabilā mai ales pentru Franta Republicii a V a, semi prezidential, este Insā un hibrid care depinde de relatiile de putere ce se stabilesc Intre presedinte, guvern si partidul(partidele) majoritātii parlamentare. Acest tip de regim poate glisa In functie de forta partidelor spre un regim parlamentar de fapt, ca In Austria, sau spre un regim prezidentialist, cum a fost cazul Frantei Intre

6 (panā la prima coabitare), , sau Intre . Corespondenta dintre presedinte si majoritatea parlamentarā, pe fondul gradului de structurare a partidelor, duce la prezidentialism, evident, In māsura In care influenta presedintelui asupra partidului lor majoritātii este determinantā (cum a fi In Romania In perioada presedintiei Iliescu . Pe catā vreme coabitarea implicā parlamentarismul. Puterile pe care Constitutia le oferā presedintelui Romaniei Ii permit acestuia sā si impunā, In anumite conditii, un candidat la functia de prim ministru, si, In eventualitatea unui conflict cu Parlamentul sā recurgā la referendum. Raporturile juridice dintre Presedinte, Parlament si Guvern sunt deci dependente de relatia Presedinte partid(e) politic(e). Alegerile din 6 au conturat caracteristicile sistemului de partide romanesc. Cum nici un partid nu a reusit un scor electoral de peste % sistemul de partide poate fi considerat ca un sistem de coalitie de partide minoritare inegale ca pondere - cu o dominantā PNTCD, PD, PNL) ce Isi desfāsoarā activitatea pe fundalul unui pluralism polarizat.

Eficienta guvernārii Isi gāseste suportul In caracteristicile regimului politic. Sistemul de relatii ce completeazā cadrul constitutional evolueazā direct proportional cu structurarea actorilor politici. Raportul dintre partide si seful statului, stabilitatea institutionalā si influenta acestuia din urmā asupra vietii politice sunt factori importanti In consolidarea regimului politic.

Regimul politic explicā specificul organizārii puterilor, respectiv modul de desemnare, competentele, regulile juridice si politice care constituie cadrul raporturilor dintre ele.

Nu se poate vorbi despre un model al statului central european care sā fie comun si Romaniei. Dacā existā o similitudine In ce priveste ideea statului unitar Intre statele central europene, o diferenta importantā nu trebuie neglijatā; In cazul Romaniei este prevāzut si caracterul national al statului. Statul unitar este un model administrativ, pe catā vreme caracterul national al statului trimite la alte dimensiuni decat cea administrativā (culturale, etnice, politice). Caracterul national al statului roman nu poate fi pus In caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicanā de guvernāmant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficialā nu pot face obiectul revizuirii".

Fondarea noilor regimuri politice evidentiazā diferente importante Intre cele patru cazuri examinate. Revolutia, violentā" sau de catifea", dar si revizuire constitutionalā, fac dificilā sustinerea ideii unui model unic al schimbārii politice. Dacā In esentā transformārile ce s au propagat In lant, conform teoriei dominoului, au condus spre un deznodāmant unic, prābusirea comunismului, modurile concrete de realizare au variat In functie de specific. Iar modul In care se fondeazā un nou regim are consecinte importante asupra legitimitātii noilor institutii si asupra functionārii acestora.

Nu existā un model central european nici In ceea ce priveste rolul si forta presedintelui. Diferenta nu constā

doar In faptul cā Polonia si Romania cunosc alegerea directā a presedintelui - ceea ce conferā acestuia legitimitate - iar Cehia si Ungaria alegerea acestuia de cātre parlament. In fond rolul presedintelui nu este Incā clar delimitat In nici unul din cazuri. Criza de guvern datoratā scandalului de presā privind finantarea campaniei electorale a partidului fostului premier Vaclav Klaus, Forumul Democratic, a dezvāluit o nouā dimensiune a presedintiei lui Vaclav Havel. Dar presedintele Cehiei nu dispune Incā ) de un sprijinul unui partid al cārui membru sā fi fost. Constitutional o persoanā nu poate fi aleasā In functia de presedinte mai mult de douā ori consecutiv. In Polonia, Lech Walesa a fost tentat sā interpreteze de o manierā prezidentialistā textul Micii constitutii" din 993, ceea ce i a atras critici din partea fostilor aliati, iar esecul sāu la alegerile prezidentiale s a datorat si absentei unui partid care, sā i asigure un sprijin politic real.

Presedintelui Romaniei nu are o posibilitate realā de dizolvare a parlamentului, prevederile art. 89, al. 1 prevāzand conditionarea dizolvārii parlamentului de respingerea de cātre acesta de douā ori In 0 de zile a votului de Incredere pentru formarea Guvernului, ceea ce face posibilā comparatia cu Ungaria. Durata mandatului prezidential este diferitā In Romania (4 ani) fatā de celelalte trei state(5 ani). Puterea presedintelui Romaniei nu constā In prerogativele sale. Din cele trei elemente considerate esentiale pentru definirea sistemului politic prezidentialist, alegerea directā a presedintelui, alegerea prin scrutin majoritar a parlamentarilor si puterea realā de a dizolva Parlamentul In cazul Romaniei doar prima conditie este Intrunitā. Influenta presedintelui Romaniei vine din pozitia sa In raport cu principalii actori politici, cu

partidele

Dacā din punct de vedere strict constitutional putem vorbi despre douā modele de regim politic specifice statelor analizate - semiprezidential si parlamentar , din perspectiva sistemului politic se evidentiazā guvernamentalismul si prezidentialismul. Rolul partidelor politice este determinant pentru constructia institutionalā. Modul In care sunt organizate, rolul liderilor In viata de partid, capacitatea lor de a guverna sunt elemente fārā de care nu se poate analiza viata politicā. In fond parlamentarismul presupune suprematia partidelor In influentarea vietii politice, iar disciplina de partid asigurā liderilor posibilitatea de a controla parlamentul. Orientarea liderilor de partid spre functia de presedinte sau spre cea de prim ministru are consecinte asupra rolului institutiilor. Functionarea de exemplu, a regimului semiprezidential austriac ca un sistem guvernamentalist se datoreazā orientārii liderilor de partide spre functia de cancelar, ceea ce face ca functia de presedinte sā fie ocupatā de personaje secundare, ce nu dispun de resurse reale pentru influentarea vietii politice.

Guvernamentalismul dominā In acest moment statele Europei Centrale luate in discutie. Nu doar Cehia si Ungaria, dar si Polonia dupā alegerile parlamentare din 997 corespund acestui model. Puterile presedintelui Poloniei sunt mult diminuate de coabitarea cu un guvern de altā culoare politicā. Dar evolutiile In interiorul unui regim politic sunt permanente. Rezultatā dintr o anume configuratie politicā Constitutia nu poate trasa decat de o maniera generalā cadrul regimului politic. Alte variabile intervin In definitivarea fizionomiei unui regim politic.

Cultura politicā este o astfel de variabilā. Ea Isi pune amprenta, de o manierā indirectā, dar profundā, asupra regimului politic. Neluarea ei In consideratie poate duce la separare Intre actiunea politicā si tendinta generalā a societātii. Ori fortele politice care influenteazā functionarea regimului sInt dependente de sistemul de atitudini si comportamente politice general acceptate. Dacā nu putem vorbi de o Europā Centralā din punct de vedere politic, dacā nu se poate identifica un model de regim politic, elementele de legāturā Intre aceste state trebuiesc cāutate In stratul profund, si de aceea stabil, al culturii politice, ca si al culturii In general.