Compasul magnetic

Compasul magnetic

Compasul magnetic este instrumentul bazat pe principiul orientarii pe directia liniilor de forta ale campului magnetic a unui ac magnetic liber suspendat, folosit pentru determinarea directiilor la bordul navelor.

In prezent, in navigatia curenta, utilizarea compasului magnetic in determinarea directiilor la bord are un rol secundar, importanta sa insa este deosebita avand in vedere independenta sa de sursele de energie de la bord.

Prezenta sa la bord este obligatorie pentru toate navele, ofiterul de cart avand obligatia permanenta de a confrunta indicatiile girocompasului cu cele ale compasului magnetic, pentru a sesiza la timp eventualele erori in indicatiile acestuia.

Partile componente ale compasului magnetic sunt (Fig. 2.6.1):

Fig. 2.6.1

roza compasului cu sistemul magnetic, constand in:

o  un disc gradat in sistem circular de la 0^o la 360^o, pentru citirea directiilor in orizont;

o  flotorul, ce are functia de a reduce frecarea sistemului de sprijinire a rozei pe pivot;

o  sistemul de ace magnetice.

cutia compasului cu sistemul cardanic;

dispozitivele de compensare, formate din:

o  pontilul tubular;

o  suportii magnetilor de compensare longitudinali (de tip B) si transversali (C);

o  corectorul de banda (J);

o  corectorii de fier moale (D).

habitaclul, este un capac de protectie montat deasupra cutiei compasului;

instalatia de iluminare

Dupa tipul constructiv, compasurile magnetice se impart in:

compasuri uscate, la care roza este suspendata pe un pivot;

compasuri cu lichid, la care roza este afundata intr-un lichid constituit dintr-un amestec de apa distilata si alcool, intr-o proportie determinata de zona de navigatie.

In functie de locul de instalare si de modul de utilizare a compasului magnetic, distingem:

compasul etalon, montat pe puntea etalon, in locul cu cele mai mici influente magnetice. Acesta este folosit pentru controlul drumului navei si masurarea relevmentelor;

compasul de drum instalat in timonerie, dupa care se asigura guvernarea navei;

Pentru limitarea influentelor magnetice, asupra compasului de drum se folosesc compasuri cu reflexie care sunt compasuri etalon prevavute cu un tub telescopic trecut prin punte si cu o oglinga orientabila care da posibilitatea folosirii compasului etalon pentru tinerea drumului navei.

Compasul magnetic este folosit la bord la determinarea directiilor in orizontul adevarat, aceasta folosind pentru rezolvarea urmatoarelor probleme:

guvernarea navei;

masurarea relevmentelor la obiecte.

Pentru guvernarea navei, compasul da posibilitatea tinerii unui drum compas astfel incat nava sa se deplaseze intr-un drum adevarat dorit. Drumul compas se citeste la gradatia din dreptul liniei de credinta dinspre prova.

Masurarea relevmentelor la bord cu ajutorul compasului magnetic se face folosind o alidada confectionata dintr-un material amagnetic. Relevmentele ce se masoara sunt relevmente compas, adica unghiuri masurate in planul orizontului adevarat, intre directia nord compas si directia la reper.

De asemenea, se pot masura relevmente prova, acestea citindu-se pe cercul azimutal gradat in sistem semicircular, montat pe cutia compasului etalon.

Corectia compasului magnetic

Compasul magnetic aflat la bordul navei este supus influentei a doua campuri magnetice majore: campul magnetic terestru si campul magnetic al navei.

Corectia compasului magnetic DC) este suma algebrica dintre declinatia magnetica (d), data de campul magnetic terestru si deviatia magnetica (d , data de campul magnetic al navei.

DC= d + d

Declinatia magnetica este aceeasi pentru toate navele intr-un anumit moment pentru un punct de pe sfera terestra. Aceasta prezinta variatii in timp datorita variatiilor campului magnetic terestru.

Valorile daclinatiilor magnetice sunt trecute in hartile de navigatie in rozele magnetice. Aici sunt notate de asemenea anul corespunzator valorii respective si variatia in timp a declinatiei. Avand aceste date, ofiterii calculeaza declinatia magnetica pentru anul in curs spre a o folosi in calculul corectiei compas.

Declinatia magnetica este unghiul in planul orizontului adevarat al observatorului masurat intre directia nord adevarat si directia nord magnetic (Fig. 2.6.2)

Fig. 2.6.2

Deviatia magnetica este specifica fiecarei nave si chiar prezinta diferite valori pentru aceeasi nava in functie de variatiile campului magnetic al acesteia.

In practica navigatiei valorile deviatiilor magnetice se iau dintr-un tabel al deviatiilor intocmit cu ocazia compensarii compasului (operatiune de determinare a deviatiilor si reducere a acestora).

Totusi, cand se observa ca s-au inregistrat variatii semnificative ale campului magnetic al navei, trebuie sa se procedeze la intocmirea unui nou tabel al deviatiilor.

Astfel de situatii pot aparea cand:

nava stationeaza timp indelungat in aceeasi pozitie;

se mentine timp indelungat acelasi drum;

se incarca sau descarca produse cu proprietati magnetice;

se utilizeaza pentru operatiunile de incarcare/descarcare macarale electromagnetice;

corpul navei este supus la vibratii puternice (la andocare, esuari etc.)

corpul navei este supus unor variatii mari de temperatura (sudura, indreptare basele cu flacara etc.)

Deviatia magnetica este unghiul in planul orizontului adevarat al observatorului masurat intre directia nord magnetic si directia nord compas.

Pentru convertirea drumurilor si relevmentelor citite la compasul magnetic se vor folosi urmatoarele formule:

Da = Dc + DC

Ra = Rc + DC,

unde DC este corectia compasului magnetic ce se defineste ca unghi in planul orizontului adevarat, masurat intre directia nord adevarat si directia nord compas.  

Avem urmatoarele relatii intre drumuri, respectiv relevmente:

Ra = Rm + d  Da = Dm + d

Rm = Rc + d Dm = Dc + d