Incercari de reformare a administratiei publice in Transilvania, in prima jumatate a sec. al XIX-lea

Incercari de reformare a administratiei publice in Transilvania, in prima jumatate a sec. al XIX-lea

In Transilvania, sub regimul patronat de Metternich se manifesta in prima jumatate a sec. al XIX-lea tentative de renovare institutionala, vizand si sistemul administratiei publice. Aceste incercari apartin in primul rand nobilimii.

Profitand de faptul ca intre anii 1811-1834 Dieta din Cluj a Principatului Transilvaniei a fost dizolvata, nobilii au alcatuit un program de reforme. Ei preconizau: inlaturarea abuzurilor in relatiile dintre nobili si iobagi, precum si din administratie, rascumpararea obligatiilor feudale si a pamantului de catre tarani, imbunatatirea si largirea conditiilor si posibilitatilor la invatatura, egalitate in fata legilor si in ocuparea functiilor publice.

Aceste revendicari democratice, care exprimau tendintele si spiritul revolutionar al timpului, erau in acelasi timp contrazise de dorinta aceleiasi nobilimi de a se asigura, in continuare, de mentinerea vechilor structuri care le asigurau privilegiile. Astfel, nobilimea maghiara proiecta de pe acum adoptarea limbii maghaire si recunoasterea natiunii maghiare unice, unirea Transilvaniei cu Ungaria - program ce venea in contrazicere cu politica Curtii din Viena, care nu dorea desprinderea Transilvaniei de sub autoritatea imperiala centrala.

Romanii, ca populatie majoritara in Transilvania, actionau in directia satisfacerii revendicarilor formulate inca din 1791, in acel program national, Supplex Libbelus Valachorum. Incurajati de ideologia iosefinista si de influentele revolutiei franceze, intelectualii romani preoti si laici solicitau egalitate cu natiunile privilegiate, maghiari, sasi, secui, crearea posibilitatilor de a invata orice meserie si de a ocupa orice functie, in numele caracterului majoritar al populatiei romanesti si al ponderii principale a obligatiilor suportate catre stat. Unii fruntasi ai romanilor, ca de pilda Moise Nicoara, Vasile Georgevici se foloseau de memoriile si proiectele reformatoare puse de ei in circulatie, de teoria drepturilor naturale ale omului si popoarelor - dreptul la egalitate, la proprietate, la fericire, la libertate etc - spre a revendica drepturi si libertati pentru poporul roman din Transilvania si Banat. Decretul aulic, din 2 august 1824, care crea noi premise pentru patrunderea romanilor in invatamant era un prim rezultat al miscarii reformatoare, de care Curtea din Viena trebuia sa tina seama. Protopopul din Timisoara, Vasile Georgevici, in memoriile sale din 1823 si 1829 cerea Curtii din Viena sa tina cont de faptul ca romanii formau majoritatea populatiei, duceau greul obligatiilor catre stat si erau inca exclusi de la egalitatea drepturilor legitime fundamentale, de a invata si ocupa functii, dupa merit. In memoriul romanilor ardeleni din 1834, Dizertatie despre scoli, elaborat si difuzat de tanarul intelectual George Baritiu, se cerea Curtii din Viena crearea unui invatamant national in limba materna pentru populatia majoritara a Transilvaniei, satisfacerea doleantelor legitime ale romanilor transilvaneni, asigurarea egalitatii patrunderii lor in viata economica, politica, administrativa.