NOTIUNILE DE AUTORITATE PUBLICA SI ADMINISTRATIE PUBLICA POTRIVIT CONSTITUTIEI. IDENTIFICAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE

O prima problema pe care incercam sa o clarificam este aceea a continutului categoriei de 'autoritate publica' si a delimitarii ei de alte categorii inrudite sau asemanatoare.

Constitutia Romaniei din 1991 utilizeaza in mod frecvent notiunea de autoritate publica si, respectiv, autoritate a administratiei publice, notiune pe care o echivaleaza cu notiunea de 'organ'. Notiunea de autoritate publica este folosita de Constitutie in doua acceptiuni, si anume intr-un sens larg si intr-un sens restrans.

Sensul restrans al notiunii de autoritate publica il regasim in Titlul III din Constitutie intitulat 'Autoritatile publice' unde sunt reglementate cele trei puteri clasice ale statului, puterea legisltiva, executiva si judecatoreasca. Aceste autoritati publice, constituite in cadrul democratiei constitutionale au fost clasificate ca fiind reprezentative sau direct reprezentative si derivate sau indirect reprezentative.

Sensul larg al notiunii de autoritate publica cuprinde pe langa autoritatile publice prevazute in Titlul III din Constitutie si alte organe ce exercita prerogativele de putere publica, cum ar fi Avocatul Poporului, Curtea de Conturi sau Curtea Constitutionala.

Dezvoltarile anterioare referitoare la sensul larg si respectiv restrans al notiunii de autoritate publica le regasim si in ceea ce priveste notiunea de administratie publica; sfera administratiei publice este mai mare decat sfera de activitate a autoritatilor publice reglementate de Constitutie.

Definitie

Administratia publica reprezinta ansamblul activitatilor Presedintelui Romaniei, Guvernului, autoritatilor administrative autonome centrale, autoritatilor administrative autonome locale si, dupa caz, structurilor subordonate acestora, prin care, in regim de putere publica se aduc la indeplinire legile sau, in limitele legii, se presteaza servicii publice.

Autoritatile care realizeaza administratia publica sunt:

cei doi sefi ai executivului (Presedintele Romaniei si Guvernul, in frunte cu primul-ministru);

ministerele si alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului;

autoritatile administrative autonome (acestea nu se afla in subordinea Guvernului, cum ar fi: Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Banca Nationala a Romaniei, Serviciul Roman de Informatii etc);

institutii bugetare, regii autonome si companii nationale subordonate ministerelor;

institutii bugetare, regii autonome si companii nationale subordonate autoritatilor centrale autonome;

prefectul (administratie de stat in teritoriu);

comisia consultativa judeteana (delegatia permanenta pana in anul 2004);

organe locale de specialitate subordonate ministerelor si conduse de prefect;

autoritati administrative autonome locale (consiliul judetean, consiliile locale si primarii);

institutii bugetare si regii autonome de interes local si subordonate organic si functional consiliilor judetene sau locale.

Prin subordonare administrativa se intelege:

a.  dreptul de organizare a activitatii autoritatii inferioare;

b. dreptul de a-i transmite instructiuni obligatorii;

c.  dreptul de a trage la raspundere;

d. dreptul de control al activitatii cu posibilitatea de anulare a actelor.