Alimentatia in epoca moderna

Alimentatia in epoca moderna 

Epoca Moderna este marcata printr-o a doua revolutie alimentara, introducerea in Europa a alimentelor de pe continentul american : curcanul cerealele ciocolata rosia ardeiul si cartoful. Episodul introducerii cartofului in regimul alimentar de catre Antoine Parmentier, in a dat dovada de o mai buna stiinta a mancarii.

In anul 1540, cand a fost adus din lumea noua, de catre navigatori, francezii au aruncat cu buna stiinta aceasta radacina buna de dat doar la porci. Au considerat-o atat de rea, incat au refuzat s-o consume, ceea ce, nu s-a petrecut cu popoarele nordice - germani, scandinavi, irlandezi care au adoptat-o. Trebuie sa marturisim ca nu prea aveau incotro, fiindca deseori altceva de mancare nici nu prea gaseau.

Francezii au tratat cu dispret acest "tubercul pentru porci", timp de peste doua secole.

Au trebuit sa astepte publicarea, in 1789, a Tratatului privind cultivarea si folosirea cartofului, scris de Parmentier, pentru ca sa se decida sa consume tuberculul in cauza.

Mai tarziu s-a descoperit ca acesta era plin de vitamine si de saruri minerale, dar ca isi pierdea majoritatea calitatilor prin fierbere si, mai ales, prin curatarea cojii.

Experimente recente demonstreaza ca glucoza eliberata din cartof in cadrul proceselor metabolice este foarte mare.

Dieteticienii traditionali clasifica, in general, cartoful ca "zahar lent", ceea ce este o mare greseala. In raport cu un indice 100, care este cel al glucozei pure, s-a putut demonstra ca indicele cartofului este 70, ceea ce face din el unul dintre glucidele rele, in ciuda complexitatii moleculei sale de hidrat de carbon. In afara de aceasta, s-a putut verifica faptul ca prelucrarea industriala a cartofului (piureul instant) ii face sa creasca indicele glicemic la 95.

Rosia, Solanum Lycopersicum, este originara din America de Sud. Prima rosie s-a copt acum trei mii de ani sub soarele fierbinte al Anzilor Cordilieri , din Peru. Primii care au cultivat aceasta planta in propriile gradini au fost maiasii, iar de la acestia cultura rosiilor s-a tot raspandit, ajungand in zilele noastre ca tomatele sa fie consmate de toate popoarele.

Ardeiul , este considerat cea mai veche planta cultivata in America - s-au gasite seminte de acum 5000 de ani. Provine din Peru. Alaturi de porumb, fasole si dovleac a fost unul dintre legumele de baza ale Americii Precolumbiene . In Europa a fost adusa de catre medicul lui Cristofor Columb. Incepand cu secolul al XVI-lea s-a popularizat in Europa pentru a-si gasi un loc de cinste in bucatariile tarilor mediteraneene si in Balcani. Mai mult, este leguma si condimentul national al ungurilor.

Zaharul

Prima planta care a furnizat omului materia prima pentru zaharul cristalizat a fost trestia de zahar, din care, cu mai bine de 1800 de ani in urma, s-a putut obtine de catre populatiile de pe teritoriul Indiei ,  o substanta dulce, pe jumatate intarita, de culoare bruna. Si astfel apare in scurt timp zaharul cristalizat. Apoi trestia de zahar, care se cultiva acolo de veacuri a fost adusa de arabi in Egipt, Siria, Sicilia, insulele Canare, Azore si alte regiuni.

In America, trestia de zahar a ajuns o data cu cea de-a doua calatorie a lui Columb pe insula ' La Espagnola ' (azi insula Haiti), de unde a trecut in America Centrala si America de Sud. Extragerea zaharului cristalizat s-a perfectionat foarte repede si trestia de zahar a devenit una din cele mai rentabile culturi tehnice. Pe intinsele plantatii de trestie de zahar, ca si pe intinsele plantatii de bumbac, milioane de sclavi isi pierdeau viata in cea mai neagra mizerie, pentru monopolistii plantatiilor si ai fabricilor de zahar. Dar plantatiile de trestie de zahar din insula Haiti, care pana in anul 1791 detinea intaietate in comertul international al zaharului, au fost pustiite de rascoalele sclaviilor care nu au mai putut indura foametea si mizeria. Cu timpul, trestia de zahar s-a extins in cultura in Brazilia si alte tari din America de Sud si Centrala, in Australia, in Asia (China, Filipine, Indonezia) si in mai multe tari africane. Aceasta planta este perena, o plantatie putand fi exploatata 5 - 7 ani.

Rafinarea zaharului incepe la debutul secolului al XX-lea., cu toate ca era cunoscut de 1800 ani in urma , in China ,unde a fost obtinut din trestia de zahar.

Cafeaua , are un trecut mai interesant, presarat cu tot felul de legende ciudate. Cafeaua a fost descoperita pentru prima data in Africa de Est, unde in prezent se afla Etiopia. Incepand cu anul 1000 e.n., renumitul tamaduitor Avicenna, administra cafeaua in chip de medicament . Etiopienii obtineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea in apa a boabelor uscate. Cafeaua crestea in mod natural si in Peninsula Arabiei ,iar din secolul  al XI- lea, aici cafeaua a fost preparata ca bautura calda.

Legenda foarte celebra a cafelei spune ca un pastor de capre, Kaldi, ar fi observat ca animalele pe care le pazea deveneau foarte jucause si agitate imediat dupa ce mancau fructe dintr-un anumit arbust. Curios din fire, Kaldi a incercat si el sa manance fructe si a observat ca ii dadeau multa energie. Vestea despre arbustul cu fructe magice s-a raspandit foarte repede in regiune.

Calugarii din zona au aflat de aceste fructe si au inceput sa le usuce, pentru a putea fi transportate pe distante mari, spre manastirile lor. Ei inmuiau aceste fructe uscate in apa, mancau fructele si beau apa pentru a nu adormi in timpul rugaciunilor.
Fructele de cafea au fost transportate din Etiopia, in Peninsula Arabica, si au fost cultivate in zona in care acum se afla Yemen.
Din Yemen, fructele au fost transportate in Turcia unde, pentru prima data, boabele de cafea au fost prajite. Dupa ce erau prajite, boabele erau strivite si apoi fierte in apa, creand o versiune mai primitiva a cafelei pe care o bem in ziua de azi.

Cafeaua, a ajuns in Europa , datorita comerciantilor venetieni spre sfarsitul secolului al XIV- lea. Acesta a fost si un moment de mare controversa in istoria cafelei. Multi crestini catolici au protestat in privinta ei spunand ca este 'bautura diavolului' si chiar i-au cerut Papei Clement al VIII -lea , s-o interzica. Din pacate pentru ei, Papa era deja iubitor de cafea si nu a interzis-o ci a declarat-o ca fiind o adevarata 'bautura crestina', bincuvantand-o spunand : ,, Ar fi pacat sa lasam paganilor o bautura atat de crestina."

Cu timpul, cafeaua a ajuns in toata Europa, dezvoltandu-se si o moda a cafenelelor unde mai ales oamenii culti si bogati ai vremii isi permiteau sa se delecteze cu aceasta bautura.

In 1700 ,cafeaua a ajuns si pe continentul American , cu ajutorul unui capitan de infanterie francez . Arborele de cafea a ajuns sa fie plantat in Caraibe, mai precis in Insula Martinica, acesta fiind predecesorul a peste 19 milioane de arbori in doar 50 de ani . De aici cafeaua s-a extins in zonele tropicale ale Americii centrale si de sud.