Reconsiderarea conceptului de experiența estetica. Ințelegerea veritabila a conceptului de "experiența estetica". "Experiența estetica" : raportare a omului la ființare in modul scoaterii din ascundere

Reconsiderarea conceptului de experiența estetica. Ințelegerea veritabila a conceptului de "experiența estetica". "Experiența estetica" : raportare a omului la ființare in modul scoaterii din ascundere

Cum este definit, in Dicționarul explicativ al limbii romane termenul de experiența  Experiența este: EXPERIÉNȚA, experiențe, s.f. 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobandesc in mod nemijlocit despre realitatea inconjuratoare in procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioara. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practica, prin cercetarea fenomenelor din realitatea inconjuratoare Ce insemna la origine cuvantul experiența? In limba greaca cuvantul se traduce prin: empeiria trimite in limba romana la "abilitate", empeiros trimite la calitatea de a fi abil, instruit, empeiro trimite la verbul "a patrunde" iar prin peiro ințelegem acțiunea prin care cineva traverseaza- a trece- . H. Birault, in lucrarea Heidegger et l'expérience de la pensée (Heidegger și experiența gandirii), afirma ca și in limba franceza, cuvantul experiența a pastrat același sens pe care grecii il foloseau atunci cand utilizau cuvantul experiența. Daca experiența poate fi ințeleasa ca traversare, ca patrundere, suntem obligați sa intrebam, spune H. Birault, cine realizeaza aceasta patrundere și catre ce traverseaza acest ceva sau cineva?[1]. Autorul raspunde: acest cineva/ ceva care traverseaza este lucrul iar locul catre care el patrunde este adevarul, ființa sa. Experiența devine astfel atat o manifestare a adevarului cat și o forma de a gandi aceasta manifestare.

Termenul de estetica este introdus de A. Baumgarden, in secolul al XVII-lea. Odata cu A. Baumgarden, estetica devine o știința a percepției senzoriale intrucat percepția este necesara pentru a face experiența frumosului iar estetica va veni ca un spațiu in care judecațile oamenilor, in privința a ceea ce ei considera a fi frumos sau nu, sa fie explicat și justificat[2]. Ne intrebam asupra a ceea ce ințelegem in mod obișnuit prin termenul "estetica". Orice poate fi vazut estetic dar numai unele din aceste lucruri pot fi privite artistic. Și un ras sau un apus de soare pot fi obiecte estetice dar de aici nu decurge ca ele sunt opere de arta intrucat am vazut deja ca o opera de arta este creata de catre om. Acestea sunt "lucruri", printre altele, care nu au natura operei de arta, ar spune M. Heidegger.

Ce ințelege M. Heidegger prin experiența? A face o experiența presupune o traversare dintr-un mod de a fi intr-altul, a face o experiența presupune, cu necesitate, ca omul sufera o transformare. A face insa experiența unei opere de arta produce o tarnsformare atat la nivelul celui care experimenteaza cat și la nivelul lucrului experimentat. Astfel, omul cand intra in raport cu o opera de arta el s-a instalat deja in starea de deschidere ce ii este proprie adica și-a adus la prezența prezența proprie starii sale deschidere in modul ințelegerii. A fi in prezența propriului tau loc-de-deschidere inseamna a aduce simultan la prezența ființarea cu care omul intra intr-o relație libera.

De cealalta parte H.-G. Gadamer, in Verité et méthode (Adevar și metoda), afirma ca o raportare a omului la opera de arta in modul experienței, face ca opera de arta sa fie des-coperita și astfel sa iși atinga modul sau veritabil de a fi. O imagine foarte frumoasa pe care H.-G. Gadamer pe care o atribuie relației libere dintre om și opera de arta este jocul. Chiar daca jocul trimite in mod obișnuit catre o acțiune neserioasa a omului in care seriosul este suspendat, H.-G. Gadamer spune ca de abia aici, in ințelegerea raportarii omului la opera de arta ca joc putem ajunge la o ințelegere autentica a experienței artei. Seriosul lumii reale, a lumii pe care o locuiește omul, este suspendata in joc tocmai pentru ca acesta sa apara din nou, insa intr-o forma ce-i este proprie numai jocului. Cand omul joaca un joc, el face un pact cu seriosul lumii și se instaleaza intr-un altul, in acela ce face ca jocul sa fie. H.-G. Gadamer spune ca in acest spațiu care se actualizeaza o data cu inceperea jocului opera de arta devine ceea ce este.

Am introdus acest text al lui H.-G. Gadamer pentru a ilustra o alta modalitate prin care poate fi ințelese exemplele pe care M. Heidegger le utilizeaza in Originea operei de arta, tabloul lui van Gogh și Templul Grec, pentru  a face accesibila ințelegerea raportului liber dintre om și ființarea care nu este la fel cu el. Intrarea in joc, despre care vorbește H.-G. Gadamer, este asemenea modului in care omul intra in relație cu o opera de arta: omul face un pact cu seriosul lumii sale, adica cu propria sa existența pentru a se proiecta apoi, pe calea adevarului și in vederea acestuia, la ființa ființarii.