Viata economico - sociala - comuna roata de jos

VIATA ECONOMICO - SOCIALA - Comuna Roata de Jos

1. MESTESUGURI SI MESTESUGARI

Asa cum rezulta atat din analiza relicvelor arheologice, cat si a documentelor medievale, in Roata s-au practicat din cele mai vechi timpuri mestesugurile traditionale specifice unei comunitati sedentare: prelucrarea pietrei, a lemnului, fierului etc., confectionarea manuala si la razboiul de tesut a imbracamintei, podoabelor, obiectelor casnice etc.

Cum era si firesc, Dambovnicul a constituit, timp de secole, sursa energetica pentru actionarea morilor de apa.

Existenta unor asemenea instalatii este atestata inca din 1643, intr-un zapis in care se mentioneaza "vadul morii Petricai de pe Dambovnic ".

Doua secole mai tarziu, in planul mosiei N. Alexandrescu, ridicat in 1865 de ing. hotarnic Iorgu Scippion, sunt trecute o moara si doua toponimice in componenta carora apare cuvantul moara: ,,drumul Baciului si al morii " si "drumul Bucurestilor si al morii ".

Pe "garla ", la locul numit "Pietrele lui Petre al Buscului ", se gaseste o fundatie subacvatica, probabil un fost amplasament de moara.

O moara pe apa era mentionata si in unele documente din anul 1901.

Preocupari in acest domeniu au existat si in anii 1914-1916, cand mosierul Busuiocescu, impreuna cu arendasul Take Constantinescu, a incercat sa construiasca o moara pe apa. S-a sapat un canal de aductiune in "Coltul Flaidarestilor ", care exista si astazi, si s-a ridicat un zagaz la "Piloti ", pe Dambovnic.

Vremurile tulburi ale razboiului i-au determinat sa renunte la proiectul lor.

La Sadina, prin 1906, arendasul Voicu Lazarovici construise o moara care a functionat pana in 1952, cand a fost parasita. Si azi se mai vad ruinele postamentului turbinei, ale cladirii si stavilarului.

Forta motrice a Dambovnicului a fost pusa la lucru pana in 1932-1934, cand Barbu Petre (al Sisilii) a construit o moara de apa in catunul Mosteni, care insa a functionat foarte putin.

In paralel, vremurile moderne au impus "morile de foc ". Pe locul unde se afla conacul Radulescu a fost instalata, in 1922-1926, o moara a lui Cuvica (Alexandru Bellu), care era actionata de un locomobil. In aceeasi perioada, vizavi de actualul local al Politiei, moara lui Marin Miroiu, functiona cu "un vapor"(cazan cu abur).

Tehnica moraritului evolueaza si, in 1935, Nicolae Garea construieste o moara sistematica, cu "doua pietre si burat" (dispozitiv de cernut faina), actionata de un motor termic de 35 cai putere. Aceasta a functionat pana in 1963, cand, din ratiuni economice, a fost dezafectata, ca nerentabila. Parti din constructie se mai vad si azi.

In afara morilor, in Roata erau folosite si numeroase rasnite pentru pasat si uruiala.

In localitate au existat insa multi alti meseriasi vestiti in domeniile lor. Astfel, fierari precum: Garea Radu, Garea Nicolae, Ivan Ion, erau foarte cautati pentru ca se pricepeau sa "lege " carutele, sa potcoveasca animalele de tractiune si sa confectioneze diverse unelte gospodaresti; la fel erau solicitati rotarii: Florescu Gheorghe, Matei Voicu; tamplarii: Baron St. Ion, Parvu Dumitru; croitorii de lux: Stefanescu Gheorghe si Baron Dumitru; cojocarii: Flaidar Vasile si Dragusin Constantin; tabacarul Balan Florea; cizmarii: Fieraru Vasile si Margelatu Ilie; zidarii: Baron Ion, Badea Gheorghe si multi altii care acopereau, practic, intreaga gama de meserii cerute de locuitori si de obstea sateasca.

In cadrul industriei casnice traditionale, un rol aparte l-au jucat sericicultura (cresterea viermilor de matase) si cultura inului si a canepii pentru fibra.

Sericicultura s-a dovedit a fi un mestesug generos, practicat in multe familii ,pentru obtinerea borangicului, atat de solicitat in arta vestimentatiei populare feminine, desi era destul de migalos: viermii de matase trebuiau hraniti cu cantitati insemnate de frunza de dud proaspata, culeasa intr-o anumita perioada a zilei, impuneau o curatenie perfecta, o temperatura constanta, precum si "paturi " speciale si sisteme de "urcat " pentru formarea gogosilor.

Prin prelucrarea gogosilor se obtinea firul de borangic, dupa care urma faza a doua, in care acesta era introdus in razboiul de tesut; pentru confectionarea maramelor si a stergarelor cu alesaturi si motive florale.

Cultura inului si a canepii era, de asemenea, foarte raspandita, datorita existentei a numeroase surse de apa in care erau "topite " tulpinile.

Pentru inlaturarea partii lemnoase, se foloseau melita si daracul, obtinandu-se fuiorul din care, in noptile de iarna, in cadrul clacilor, se torcea, obtinandu-se firul de tort care se folosea la urzeala pentru tesut macate si covoare, dar si la confectionat obiecte de imbracaminte.

Una dintre maestrele satului in urzit si navadit era Braghia (Sanda Maria), o fata analfabeta, care crescuse in casa mosieresei Marita (Maria) Buescu, unde invatase aceste mestesuguri.

La terminarea operatiei de tesut se "taia" razboiul (tesatura) si se obisnuia sa se suie pe razboi copiii neastamparati, ca sa li se "taie nebuniile"

Astazi, multe asemenea meserii au disparut, desi, in unele domenii, li se resimte lipsa. Ocupatiile vechi mai sunt evocate doar de numele unor familii si al unor locuri. Epoca moderna le-a inlocuit cu obiecte "de gata ", fabricate in tara sau aduse din import, in cel mai tipic stil al "societatii de consum ".

Marina Ioana (74 de ani) la unul dintre ultimele razboaie de tesut

din comuna (august 2001).

Rudareasa Safta Iancu (83 de ani),

in pragul casei, cioplind o lingura din lemn (2004).

Florea Boroi (83 de ani) cu ultima caruta traditionala- cu roti din lemn

si cu sine metalice (august 2004).

2. AGRICULTURA

Starea economica a comunei Roata, la sfarsitul secolului XIX si prima jumatate a sec. XX, rezulta dintr-o serie de lucrari de sinteza din care retinem:

In 1899 " intre cele 32 de mosii de mosneni din judetul Vlasca se afla si comuna Roata de Jos (). Proprietarii de paduri detineau la Roata, o suprafata de 100 ha.

() Veniturile si cheltuielile localitatii Roata de Jos si Roata Catunu, in 1899, la cele 350 de case cu 1750 locuitori erau urmatoarele:

- Venituri    = 5553 lei

- Cheltuieli = 5192 lei, din care bugetul drumurilor era de 11015 lei la venituri si 960 lei cheltuieli"

In 1901, comuna detinea o "suprafata de 1486 ha"[2]. Se afla in plasa Glavaciocul - Neajlovul, judetul Vlasca, iar " pe Dambovnic (Dambrovnic) se afla o moara de apa."

In acea perioada, Cartojani era comuna separata "compusa din satele Cartojani si Sadina, plasa Neajlov, jud. Vlasca. Detinea o suprafata de 3650 ha, proprietate a satului, fosta a manastirii Stavropoleos. In Cartojani avea loc un targ anual, cu obor de vite, care se tinea in ziua de 23 aprilie.[4] Locuitorii aveau si vite si animale de casa in numar de 426 boi, 30 bivoli, 140 cai, 736 porci, 2006 oi si capre"; "aveau case bune, cu magazii si patule indestulatoare, 12 carciumi, biserica Sf. Gheorghe, cu un preot si 2 dascali, o primarie, 2 scoli si casa arendasului".

In 1923, comuna Roata avea in componenta 5 sate: Roata de Jos, Roata Catunu, Roata Mosteni, Sadina si Zgaia, cu o populatie de 3162 locuitori. Facea parte din plasa Neajlov, care cuprindea 17 comune.

Titlu definitiv de proprietate acordat sateanului Niculae Paraschiv din Roata - Zgaia pe baza Legii pentru reforma agrara promulgata la 17 iulie 1921.

Titlu de proprietate acordat sateanului plugar Ion M. Andrei din Roata in cadrul reformei agrare din anul 1945.

Din recensamantul efectuat in 1935, rezulta ca 75% din gospodariile taranesti stapaneau 28% din suprafata arabila, iar o minoritate de 25% (din care 0,4% - mosierii) stapanea 72%.

Economia agrara se baza pe proprietatea mosiereasca ce stapanea 560 ha pe cele trei mosii: Trandafirescu, Busuiocescu si Alexandru Slavu, iar proprietatea taraneasca era faramitata in  cele 735 gospodarii astfel:

- 1 gospodarie cu 50 ha;

- 3 gospodarii cu 30-40 ha;

- 9 gospodarii cu 10-20 ha;

- 15 gospodarii cu 5-10 ha;

- 257 gospodarii cu 3-5 ha;

- peste 450 gospodarii cu teren putin, unele sub 1 ha.

Existenta unui numar mare de gospodarii cu pamant putin si fara pamant determina o mare parte dintre tarani sa munceasca in dijma sau cu invoiala pe mosiile din Roata si Marsa.

Taranii munceau pamanturile lor si ale mosierilor cu vitele si atelajele proprii, dar dotarea tehnica precara si folosirea semintelor neselectionate determinau productii modice.

Pana in 1944, in localitate existau 3 batoze (actionate cu locomobil cu abur), 8 trioare (selectoare), 2 tractoare si o seceratoare..

Ramura principala a agriculturii era cultura cerealelor: grau, orz, ovaz, porumb, dar se cultivau si plante tehnice, in special floarea-soarelui, in, canepa, rapita si tutun.

Cultura tutunului era rentabila, bine platita. Cultivatorii mai primeau "prema carticica" (foita de tigara) si " toc de bumbac", fire din care tarancile teseau panza.

Rapita si inul se cultivau pentru obtinerea uleiului, din seminte, inul si canepa pentru "fibra" din care se obtinea panza de "tort".

Legumicultura se practica in lunca Dambovnicului, deosebit de fertila. Gradinile de zarzavat se tineau lant. Irigarea culturilor se facea cu roti hidraulice cu angrenaje din lemn, actionate cu 1-2 cai. In satul Sadina se cultiva, pe suprafete mari, "coarna" (ardei iute), materie prima pentru boia.

In urma evenimentelor de la 23 august 1944, taranii au primit pamant pentru foarte scurt timp. Reforma agrara din 1945 a fost facuta, initial, in chip revolutionar, fiind legiferata-act de guvernamant la 5 iunie 1947. Au fost improprietariti cei care au luptat pe front, vaduvele de razboi si cei fara pamant. Au primit pamant 532 de tarani, in loturi intre 0,10 - 0,75 ha, pe mosiile Trandafirescu, Slavu si Cioflec, mosierilor lasandu-li-se 50 ha.

Comitetul de improprietarire era condus de Boroi Stan - secretar de partid (PMR), avand ca membri pe: Albu Stelian, Cazan Vasile, Iancu Avram, Turtica Dumitru, Serban Tanase, Cristea Luca, Neacsu Alexandru si Tranca Paraschiv.

Dupa expropriere, mosierul Nicu Trandafirescu a vandut restul de 50 ha pe un pret de nimic. Se spunea ca a dat un pogon de pamant pe o gaina!

Alexandru Slavu a fost deposedat, in martie 1949, de cele 50 ha ramase, terenul si inventarul agricol trecand in proprietatea Statului. In 1950, conacul lui a devenit sediul GAC.

Bucuria taranilor nu a tinut mult, pentru ca, la 25 iunie 1950, a inceput colectivizarea.

A luat fiinta GAC "Elena Pavel", una dintre primele gospodarii agricole colective din tara.

Printre membrii fondatori se gasesc si membrii comitetului de improprietarire din martie 1945, iar Turtica Dumitru (Mitila) a fost ales presedinte, fiind trimis in URSS la specializare, pentru 6 luni.

Initial, s-au unit 14 familii, cu 16 ha, la care, la 11 august 1950, s-au mai adaugat 37,5 ha si inventar agricol viu si mort, "cedate de buna voie" de "chiaburul" Dumitru Radulescu, pe care, neputand sa-l convinga sa se inscrie in colectiva, l-au alungat din localitate, intocmindu-se un proces - verbal de preluare a averii sale. Redam partea introductiva a acestuia:

"PROCES VERBAL

astazi, 11 august 1950

Subsemnatii Paraschiv I. Tranca, presedintele Comitetului Provizoriu al comunei Roata, judetul Vlasca, C. Stefanescu, secretar, Boghina Marin, c[omandan]tul postului de Militie Roata, Dumitru Turtica, G.A.C. "Elena Pavel", Tanase Serban, ag. agricol si Avran M. Grosu, secretar de baza al colectivului, avand in vedere declaratia chiaburului D[umi]tru Radulescu prin care a cedat de buna voie si nesilit de nimeni intreaga sa avere mobila si imobila, precum si inventarul viu si mort.

In vederea celor de mai sus, constituiti in comisiune, ne-am transportat la locuinta sa si am procedat la inventarierea intregii averi, dupa cum urmeaza: [ . ]" (sunt nominalizate, in ordine: averea mobila, printre care 37,50 ha, casa cu etaj, compusa din 7 camere si dependinte; inventarul viu, cereale, inventar agricol, mobila, tablouri etc.).

La 19 august 1950, conducerea G.A.C. "Elena Pavel" adresa Comitetului Provizoriu al Plasii Vlasca cererea de a intra in posesia pamantului preluat de la acesta[6]

In 1957, se infiinteaza si trei intovarasiri agricole: in Sadina - "Drumul belsugului", presedinte - Dragomir Marin, in Roata de Jos - "16 Februarie" - presedinte Flaidar Stefan si in Roata Catunu - "Grivita Rosie" - presedinte Cristea Ion, care, in 1960, s-au transformat in gospodarii agricole colective, unificandu-se, in 1963, cu GAC "Elena Pavel" intr-o singura unitate, GAC "Grivita Rosie".

Un moment deosebit de tensionat al acestei perioade a fost si intrarea in vigoare, incepand din iulie 1947, a legii cu privire la circulatia produselor agricole (instituirea predarii catre stat a unor cote obligatorii de produse agricole) datorita careia situatia taranilor devine tot mai grea, mai impovaratoare. Cotele se fixeaza la carne, lana, cereale (grau, porumb) si alte boabe, in functie de suprafata agricola detinuta si de categoria sociala.

In aplicarea acesteia s-au facut numeroase abuzuri si ilegalitati care au generat nemultumirea populatiei, asa cum reiese din adresa nr. 98/25 ianuarie 1950 a Militiei jud. Vlasca, catre Comitetul Provizoriu al judetului Vlasca, pe care o redam mai jos:

"MILITIA JUDETEANA VLASCA

Serviciul Secretariat

Nr. 98 din 25 ianuarie 1950

CATRE

COMITETUL PROVIZORIU JUDETEAN VLASCA

Va facem cunoscut ca populatia din comuna Roata jud. Vlasca isi manifesta nemultumirea pentru faptul ca fixarea cotelor de colectare la porumb s'a facut cu partinire pentru unii si apasator pentru altii.

Se discuta ca agentul agricol a fost acela care a influentat la fixarea injusta a cotelor pentru parte din locuitori si se citeaza urmatoarele cazuri:

- Locuitorul Dobre Margelatu, a fost impus la o cota prea mare in raport cu suprafata de teren ce o are, in timp ce fratele agentului agricol, cu mai mult pamant, a fost impus cu o cota mai mica de cat a celui vizat.

- Chiaburul Niculae Garea, care are 10 pogoane pamant si moara (ramasa nenationalizata), a fost impus numai cu 400 kgr., desi era cazul sa fie impus cu 2.000 kgr., fata de productia realizata, tinandu-se seama si de faptul ca pentru moara este impus cu o cota fixa de predat lunar, iar el are ca uium cantitati mari de cereale, rezultand din situatia ca moara nationalizata din Cartojani nu functioneaza si populatia macina numai la moara acestui chiabur.

COMANDANTUL MILITIEI VLASCA

Maior de Militie, M. Ionescu

p. Seful Serv. Secretar,

Conceput: B.D. Plot. de Militie

Dactilo: B.D.    Buzea Dumitru

c. 137/505/199"[7]

Agent agricol era Serban Tanase(Nastase al Bogii), imputernicit judetean - Nica Ion si agenti colectori: Cristea Luca si Mosteanu Paraschiv (zis Stalin).

Deviza vremii referitoare la cote era: "Ai, n-ai, dai!"

Regimul cotelor a fost mentinut pana in 1957, cand a fost inlocuit cu contractele obligatorii.

Colectivizarea s-a facut sub presiunea autoritatilor: activisti raionali de partid si militieni descindeau in curtea fiecarui gospodar, cerandu-i sa semneze cererea dinainte ticluita, in care se stipula lozinca: "inscris de buna voie, si nesilit de nimeni", asa cum isi amintesc toti cei care au devenit colectivisti.

Aceia care se opuneau erau anchetati la militie si supusi unor presiuni pentru a-i "convinge".

Casa familiei Dumitru Radulescu, confiscata de C.A.P., in 1950, folosita ca punct sanitar in perioada 1951-1959. In prezent, locuinta particulara.

Casa familiei Dragotescu, pe locul in care s-a aflat conacul mosieresei Marita Buescu. Din 1950, pana in 1989, a fost sediul C.A.P.-ului.

   

Turtica Dumitru (Mitila), Dragomir Gheorghe (Mardare),

primul presedinte al GAC    care nu s-a inscris in GAC,

(Gospodaria Agricola Colectiva)  ramanand "taran individual'.

"Elena Pavel".

Neagoe Marin - "Al lui Crivat" (stanga) si Stan St. Radu - fost prizonier in URSS, (dreapta), care s-au opus colectivizarii, intrand ultimii in C.A.P. (martie-1961).

In Roata au fost si tarani care s-au opus inscrierii in gospodaria colectiva: Lincan Ilie, Ionita Mitran, Nastase Marin, Nastase Iancu, Stan St. Radu si Dragomir Gheorghe (Mardare). Primii patru, in martie 1961, "convinsi" de avantajele muncii in "colectiva", au depus cerere de inscriere. Pentru Stan St. Radu, care, in 1944-1948, fusese prizonier in U.R.S.S. si vazuse pe viu realitatile colhozurilor, a fost necesara o mai indelungata si "metodica" munca de "lamurire", si abia in toamna anului 1961 s-a inscris in G.A.C. In ceea ce-l priveste pe Dragomir Gheorghe, desi s-au facut presiuni insistente asupra lui, nu a intrat in colectiva, primind un teren degradat, in marginea tarlalei colectivizate.

Odata cu inscrierea in colectiva, taranii si-au pierdut definitiv dreptul individual de a mai avea in proprietate, chiar si un mic petic de pamant, fiind pusi in situatii grele pentru a-si asigura existenta familiilor

De acum incolo vor veni si alte privatiuni pentru poporul nostru. Vor disparea: libertatea cuvantului, a presei, dreptul de a avea opinie, dreptul la initiativa personala industria, agricultura, comertul, administratia, cultura, invatamantul, erau puse sub controlul partidului unic, conform directivelor, programelor si planurilor cincinale dictatoriale de tip sovietic, in totala neconcordanta cu realitatile din tara noastra.

La GAC (apoi CAP) Roata isi desfasurau activitatea majoritatea locuitorilor, avand ca ocupatii principale: agricultura, legumicultura si cresterea vitelor. Se poate spune ca ei si-au facut si in aceste conditii "meseria".

Pe terenurile agricole ale "colectivei" se cultivau: cereale (grau, orz, orzoaica, porumb), plante tehnice: floarea-soarelui, soia, sfecla de zahar, ricin, rapita, bumbac, plante furajere si cartofi.

Pana in 1966, o mare suprafata de teren era cultivata cu legume, cu bune rezultate, dar poluarea "garlei" Dambovnic a dus la abandonarea acestei activitati care era nu numai vital necesara, ci putea fi si rentabila.

Productiile agricole obtinute erau mult sub cele planificate, din motive obiective: terenurile agricole sunt de categoria aV-a, necesitand cantitati mari de ingrasaminte si tratamente pentru ameliorarea solului, tratamente fitosanitare si ierbicidari, un sistem de irigatii, care lipsea; mijloacele mecanizate, concentrate la SMA, erau insuficiente si defecte; forta de munca era deficitara, pentru ca industrializarea localitatii a absorbit o mare parte din populatie.

La arie, prin anii '50

Treieratul graului cu batoza, in 1953.

Recoltarea paioaselor in 1963

1966. Personalul TESA de la Schela Roata

la seceris.

"La Colectiva" -prin anii ai sec. XX.

Foarte multi locuitori preferau sa lucreze ca zilieri la IAS, unde se platea mai bine si la timp. La CAP, fiecare membru cooperator era platit in functie de numarul de norme - zi - munca (de obicei mai mari decat se putea realizat intr-o zi). Retributia consta in bani si produse agricole, care nu se primeau la timp, sau cand se primeau, erau insuficiente pentru un trai decent. Mai greu a fost in anii '80, cand s-au impus aberantele "ratii" de produse agricole.

Vom reda mai jos un dialog semnificativ in acest sens, la care unul dintre autori a asistat la un CAP:

Un cooperator: - Ba, Marine! Cand ne da astia, banii?

Paznicul CAP: - Pa lumea-ailalta, ba!

Circula si gluma rimata: La noi in gospodarie / Sade branza-n farfurie / Si nimeni nu o mananca, / Ca nu are zile-munca.

Munca in colectiv, in loc sa-i apropie, cum sperau "strategii" vremii, ii indeparta pe tarani de "proprietatea colectiva"; in loc sa se considere membri cu drepturi depline, acestia considerau CAP-ul ca pe ceva ce nu le apartinea. De aceea, multi obisnuiau sa spuna "la ei, acolo, la colectiva . ". Era un ceva - al tuturor si al nimanui.

Cooperativele agricole de productie din Roata si Cartojani (infiintata in 1960) dispuneau de o suprafata agricola de 4732 ha (91,1% teren arabil, 6% pasuni si fanete naturale, 2,9% vii si livezi), precum si 1828 ha fond forestier (in 1970).

Sub rezerva ca cifrele pot sa nu fie reale, pentru ca exista tendinta de a le "umfla", de a le majora (asa se cerea, tacit, de la forurile superioare), totusi vom reda urmatoarele date statistice:

- " Cele doua CAP, inregistrau (in 1970) o proprietate obsteasca de 7.470.131 lei si 5.727.604 lei reprezinta valoarea fondurilor fixe. Productia globala agricola realizata se cifra la 8.614.136 lei, iar efectivul de animale cuprindea 452 bovine, 266 porcine, 1287 ovine. [] cele doua CAP au livrat statului: 5 tone carne bovine, 1,7 tone lana, 800 hl. lapte etc.

Roata avea si suprafete insemnate de livezi si vii.[9]

Desi se considera ca Roata ar fi detinut un numar mare de bovine, situandu-se intre comunele evidentiate in acest sens[10], sectorul zootehnic al CAP avea mai multe datorii decat beneficii.

Prin industrializarea comunei, lipsa fortei de munca in agricultura s-a acutizat. Pentru a o suplini, organele centrale si locale au luat masura de a obliga pe salariati, cadre didactice, elevi, studenti, militari sa participe la stransul recoltei. Lucrarile agricole le  mai faceau femeile si batranii, cati mai erau prin sate. In felul acesta, desi organizarea fermelor parea o solutie in noile conditii, agricultura a ajuns o ramura falimentara. Proasta administratie a CAP, lipsa carburantilor, utilajele invechite, lucrarile de proasta calitate, au dus la ruinarea unitatilor respective si la cresterea datoriilor. Creditele de la Stat, cu dobanzi mari, nerambursate la timp, erau impovaratoare. Exista un aparat birocratic numeros, in comparatie cu cei ce lucrau efectiv ("Unul cu sapa, doi cu mapa").

Nu in ultimul rand, in functiile de conducere au fost promovati oameni fara pregatire profesionala si economica corespunzatoare.

Ultimul presedinte de CAP din Roata a fost Stefan Marin - maistru mecanic.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, CAP Roata a intrat in procesul de lichidare. Locuitorii comenteaza si azi faptul ca unii profitori au inteles sa faca lichidarea in scopuri personale.

Aplicarea Legii nr.18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate este un act de natura justitiara care trebuia infaptuit, pe buna dreptate, ca o prioritate absoluta. Ea a dus insa la faramitarea suprafetelor, la diminuarea productiei, practicandu-se, pe scra larga, o agricultura de subzistenta.

Lipsa utilajelor, folosirea semintelor neselectionate, cu putere mica de germinatie, neaplicarea ingrasamintelor si a tratamentelor fitosanitare si, nu in ultimul rand, lipsa fondurilor banesti, au facut ca an de an, recoltele si efectivele de animale sa scada si solul sa se degradeze.

Pana in iulie 2004, s-au emis 96% din titlurile de proprietate.

Cu toate greutatile ivite in procesul de trecere la economia de piata, agricultura mai dispune inca de o baza mecanica formata din:

5 combine

29 de tractoare

23 grape cu discuri

24 semanatori

4 cositoare

4 prese de balotat

peste 150 atelaje hipo

Dupa o perioada de incertitudini privind situatia lor profesionala si salariala, multe cadre tehnice au inteles ca a sosit timpul sa-si foloseasca cu mai mult randament pregatirea si experienta, in noile conditii in care se solicita intens spiritul intreprinzator, pentru trecerea la o agricultura moderna, in exploatatii si asociatii ale producatorilor.

S-a creat un Centru Agricol, condus de ing. Florescu Constantin, si a aparut o noua societate agricola, creata pe principiile economiei de piata, S.C. RAMIRA SRL, care are in arenda 460 ha teren arabil, pe care il cultiva anual cu grau, orz, porumb, floarea-soarelui, soia, rapita etc. Aceasta dispune de personal de specialitate: ingineri agronomi si mecanizatori agricoli policalificati, cu o practica indelungata, si de o tehnologie medie, care permit practicarea unei agriculturi intensive cu rezultate deosebite.

Avand o buna mecanizare, folosind soiuri consacrate, cu valori biologice superioare, respectand ritmul de cultura pe sole, cu asolamente, ingrasaminte si tratamente fitosanitare, adaptate la conditiile pedoclimatice locale, si fiind condusa de un manager-inginer agronom  cu o bogata experienta in agricultura, Ion Ionita, S.C. RAMIRA S.R.L. a devenit un nume de referinta in agricultura judetului Giurgiu.

Constituirea unor societati si ferme agricole moderne, bazate pe noile tehnologii ecologice si pe cerintele economiei de piata, cu respectarea proprietatii private asupra terenurilor, nu este o intreprindere usoara. Experienta ultimilor ani, pe fondul evolutiei agriculturii pe plan mondial, arata insa ca aceasta este calea catre productivitate si eficienta.

Este pozitiv faptul ca aceste criterii, impuse si de procesul de integrare in Uniunea Europeana, sunt sustinute cu consecventa in toate programele de guvernare de dupa 1989.

Se pare ca majoritatea rotenilor au inteles acest adevar, cautand modalitati practice de racordare cu mai multa incredere la miscarea de relansare a agriculturii si a satului traditional.

Inginerul Ionita Ion, managerul S.C. Ramira, evaluand culturile de porumb si de soia, care arata "ca la carte", in vara anului 2001.

Combine moderne in lanurile de grau ale S.C. Ramira in iulie 2001.

Specialistii S.C. Ramira S.R.L. analizand starea de vegetatie

a culturilor (1993).

3. INDUSTRIA

EXPLOATAREA TITEIULUI SI GAZELOR NATURALE

IN CADRUL SCHELEI DE PRODUCTIE ROATA.

RENASTEREA COMUNEI PE COORDONATE MODERNE

In aceasta zona de campie, in care linistea se asternuse de ani de zile si viata locuitorilor se desfasura dupa acelasi tipic, unde se credea ca nimic nu va schimba ocupatia de baza - agricultura, in anul 1957, apar mugurii unor noi indeletniciri, legate de exploatarea titeiului si gazelor naturale.

Binecuvantat de Dumnezeu, subsolul comunei Roata s-a dovedit a fi bogat in zacaminte de petrol si gaze.

Prima data s-a vorbit despre acestea prin anii 1942-1943, in timpul razboiului, cand s-au facut primele cercetari. S-au instalat cateva corturi pe malul stang al paraului Dambovnic, pe ciricile de trifoaie, pe locul actualului targ. Oameni in civil se agitau pe langa corturi, cu diferite aparate pentru masuratori geofizice.

Dupa razboi, pe teritoriul localitatii Roata dar si al celor invecinate: Poeni, Silistea, Purani, Baciu, Gratia si Glavacioc au aparut primele vehicule auto, dotate cu aparatura speciala, pentru efectuarea unor prospectiuni geofizice, ce au constat in investigarea zonei prin metoda seismica, frecvent folosita in prospectarea si explorarea zacamintelor de titei si gaze. Aceste activitati au fost determinate de doua evenimente remarcabile in cadrul lucrarilor geologice din anii 1950-1951: primul a fost organizarea corespunzatoare a activitatii de prospectiuni de explorare a teritoriului romanesc (1950), si al doilea, descoperirea primului zacamant de petrol in sectorul bulgar al platformei Tulenova (1951).

Trebuie amintit ca, din punct de vedere geologic, localitatea Roata este amplasata in marea unitate Platforma Moesica, unitate geologica ce se dezvolta de o parte si de alta a cursului inferior al Dunarii.

Initial, prospectiunile s-au efectuat pe suprafete mari, pentru ca, treptat, acestea sa se efectueze la grad de semidetaliu si detaliu.

Materialul rezultat in urma lucrarilor efectuate de-a lungul anilor a fost interpretat si prezentat sub forma hartilor structurale intocmite la diverse repere seismice, care corespund unor contraste litologice, verificate ulterior prin foraje.

Sub patronajul Ministerului Petrolului si Chimiei, in anul 1957, incep lucrarile de prospectiuni geofizice, efectuate de Intreprinderea de Prospectiuni Geologice si Geofizice Bucuresti, cu echipele Nr.13 si 14, conduse de ing. geofizician Cucu Vasile si interpretatorul sef, ing. geofizician Popescu Mioara.

Printre specialistii ce si-au desfasurat activitatea in cadrul acestor echipe au fost: inginer stagiar geolog Nistor Maria (nascuta Stefanescu), fiica a acestei localitati, care, odata cu infiintarea "Schelei", se transfera la aceasta intreprindere si lucreaza in cadrul serviciului geologic, ca sef de serviciu, pana la pensionare (1989), fiind unul dintre profesionistii de marca din acest domeniu.

Inginerii Maria si Dumitru Nistor, pionieri ai explorarii

geologice, pe raza comunei Roata.

Prima sonda de referinta (Sonda 10 MPC Cartojani), a fost amplasata pe malul drept al raului Dambovnic, pe locul vechiului targ, langa pod. Forajul a inceput la 23 februarie 1958 si s-a terminat la 10 iunie 1959, atingandu-se adancimea de 3264 m. Sonda 10 MPC a fost sapata de Intreprinderea de Foraje si Lucrari Speciale Bucuresti.

Rezultatele pozitive obtinute au determninat pornirea lucrarilor de explorare preliminara prin amplasarea de noi sonde care au dus la conturarea zacamantului Cartojani.

Primele sonde de exploatare puse in functiune au fost: 218, 207, 209, 217, 76 si 74, care, din punct de vedere administrativ, formau o

sectie de productie, condusa de ing. Iftimescu Nicolae si apartineau de Schela de petrol Mosoaia, componenta a Trustului de extractie Pitesti. Odata cu punerea in exploatare a zacamantului de la Roata, aspectul zonei se schimba. Pe intinsa si monotona campie apar zeci de instalatii de foraj, alaturi de cele de exploatare, peisaj asemanator celui de pe Valea Prahovei. Extinderea exploatarii a condus la infiintarea Schelei de extractie Cartojani, la 1 aprilie 1960, cand si-au inceput "activitatea si sectiile intreprinderilor Energo Petrol si ITTC, in cadrul carora lucrau cca 2000 de salariati, multi dintre ei locuitori ai comunei"[11]

Adancimea de la care se extrage titeiul este cuprinsa intre 1120 si 1130 m, din depozite ce apartin, ca varsta, sarmatianului. Acesta este de tip A-3.

Initial, sistemul de exploatare a fost in eruptie naturala, dar pe masura scaderii presiunii in strat s-a trecut la sistemul de pompaj gaz-lift, si injectii cu apa sarata. Debitele sondelor ajungeau la 50-100 t/zi. Necesitatile de productie aduc specialisti din zonele cu traditie in exploatarea titeiului: Moreni, Targoviste, Pitesti, Ploiesti etc. Printre primii specialisti au fost: inginerul Nicolae Iftimescu - director de organizare, Croitoru Gheorghe - director si Oprea Nicolae - inginer sef, transferati de la Trustul de extractie Pitesti, de care apartinea schela.

Primul sediu al Schelei era o baraca de lemn, in care isi desfasurau activitatea, serviciile: productie, mecanic, organizarea muncii, geologie si conducerea. Pentru muncitori erau amenajate 4 baraci-dormitoare, o cantina, o spalatorie si un dispensar. In 1962, incepe constructia actualului sediu, a dispensarului si a 6 blocuri de locuinte cu 78 apartamente, a unui bloc de garsoniere, a cantinei si a spalatoriei. Ulterior, s-a mai construit un bloc pentru nefamilisti.

In 1960, se organizeaza si Grupul industrial Roata. Se construiesc atelierul mecanic, atelierul electric, garajele auto - usor si greu - si altele.

Pe langa specialistii din zone cu traditie in exploatarea titeiului, incep sa apara si cei din localitate si din apropiere.

O data cu infiintarea Schelei de extractie Cartojani, cu sediul in Roata, in functia de director este numit Croitoru Gheorghe, tehnician petrolist, si inginer sef-Oprea Nicolae. Din acele momente esentiale pentru comunitate, totul se transforma. Comuna apare ca un vast santier in care se desfasoara lucrari intense de foraj, de colectare si depozitare, de transport al titeiului prin conducte magistrale la rafinariile din Ploiesti, drumuri de acces la sonde si parcuri, magistrale asfaltate, statii de transformare, linii electrice de inalta si joasa tensiune, constructii de locuinte si altele.

Asa cum mai consemnam in paginile anterioare, extractia titeiului si a gazelor a schimbat destinul multor localnici. La inceput, acestia executau lucrari ce nu necesitau calificare; pentru cele care cereau o calificare, erau adusi specialisti din zonele cu traditie. Pe parcurs, lucrurile s-au schimbat. Astazi, peste 90% din activitate este efectuata de localnici si de cei din imprejurimi, care au devenit ingineri, economisti, tehnicieni, maistri, sondori, operatori, mecanici, strungari, sudori, electricieni, soferi, electronisti, rutieristi etc.

Foarte multe femei s-au calificat in profesiuni de fochisti, laboranti, sudori, operatori-parc etc. Printre primii petrolisti din localitate se numara: Boroi Dumitru, Boroi Ion, Boroi Gheorghe, Ursea Gheorghe, Raicu Gheorghe, Draghici Aurica, Parvu Zamfir, Stan Dumitru, Balan Anton, Garea Aristotel, Ghidanac Licsandru s.a., si, asa cum am aratat, inginerii Nistor Maria si Nistor Dumitru. Astazi, lucreaza a doua generatie de petrolisti ai locului.

Continuarea lucrarilor de cercetare in imprejurimi a condus la descoperirea de noi zacaminte la Videle, Preajba, Baciu, Glavacioc, Silistea, Corbii Petresti, Balaceanca, Dumitrana si altele.   

In acest context, la 1 aprilie 1961, se infiinteaza Trustul de extractie Bolintin-Vale. Extinderea activitatii pe o suprafata foarte mare, greu de urmarit in cadrul schelei, duce la infiintarea Schelei Videle si Titu.

Pentru calificarea tinerilor din zona, la Bolintin si Videle s-au infiintat licee industriale, scoli profesionale si de maistri, cu profil de petrol.

Extractia titeiului a atras si alte activitati conexe, executate de intreprinderi, cum sunt:

-I.C.O.T.S. (Intreprinderea de Cimentari, Operatiuni si Transporturi speciale Ploiesti), care are aici un punct de lucru;

-I.C.P. (Intreprinderea de Carotaj si Perforari Ploiesti);

-S.C.M. (Santierul de Constructii si Montaj), azi S.C.Petroconstruct S.A.;

-INTREPRINDEREA DE FORAJ BASCOV;

-INTREPRINDEREA DE FORAJ BUCURESTI;.

-ENERGO-MONTAJ CAMPINA. (COMPANIA ENERGO-PETROL S.A. SUCURSALA CARTOJANI);

-INTREPRINDEREA DE DRUMURI SI PODURI;

-I.T.T.C., azi S.C. CONPET S.A. si altele. Acestea au infiintat sectii si puncte de lucru in comuna Roata, ridicand gradul de industrializare si absorbind forta de munca locala. S-au construit 8 parcuri de rezervoare, un depozit central de tratare si pompare a titeiului catre rafinarii si doua statii de compresoare pentru gaze.

Sediul Schelei Roata si una dintre emblemele moderne

ale comunei Roata - sonda de extractie

Sondorii - cu maini de aur - intr-o actiune de interventie

la o sonda de extractie

Brigada de interventie la sectia I a Schelei Roata

Parcul de rezervoare nr. 2 (imagine din anul 2000).

Parcul de rezervoare nr.1 (imagine din anul 2004).

Brigada de interventie-in actiune la parcul nr.4 (anul 2004).

Schela Cartojani (Roata) a ocupat locul I pe tara (fruntasa pe ramura). Imagine din anul 1981, de la ceremonia de primire a distinctiilor.

Cantina Schelei Roata.

Blocuri de locuinte din "Colonia-Petrol"

Echipa de fotbal "Petrolul Roata" (Divizia C).

Echipa de volei a Schelei Roata In 1964-1967 a activat in Divizia B

Aceste activitati au favorizat cresterea numarului de muncitori, facand, dintr-o localitate agrara, o localitate cu numeroase caracteristici urbane si industriale, ajungand la un potential economic si de civilizatie ridicat.

Pe plan social, in 1962, prinde contur, "Colonia Petrol", un cartier cu blocuri, cantina, dispensar, spalatorie, la care se adauga, in 1967, inca un bloc de garsoniere cu tot confortul necesar. S-au construit o centrala termica, o retea de apa potabila curenta si canalizare ca intr-un oras. Dupa 1989, la zestrea edilitara s-au adaugat inca doua blocuri de apartamente cu confort sporit, o gradinita cu program prelungit, pentru 50 de copii, un bloc de garsoniere si sediul intreprinderii Petroservice Roata. De asemenea, s-a amenajat Stadionul Petrolul, ceea ce a permis ca echipa de fotbal sa cucereasca de mai multe ori campionatul judetean si sa activeze in divizia "C", in doua sezoane, iar echipa de volei, in 1964 - 1967, sa intre in divizia "B".

Restructurarea Societatii Nationale a Petrolului PETROM S.A., la 1 iunie 1997, a dus la scindarea SCHELEI CARTOJANI in SCHELA DE PETROL ROATA si PETROMSERVICE ROATA.

In 2004, SCHELA ROATA are un numar de 950 de salariati, dintre care 56 sunt cadre tehnice (ingineri, maistri, tehnicieni).

Productia zilnica se ridica la circa 550 de tone, ceea ce reprezinta aproximativ 5% din productia de titei a tarii.

Se practica un sistem combinat de metode de exploatare, precum: exploatarea primara, exploatarea secundara prin conbustie subterana (abandonata de curand), injectie locala de apa, recurgandu-se la urmatoarele sisteme de extractie:

- pompajul de adancime (pompaj clasic cu pompe tip T.B. si pompaj cu pompe elicoidale);

- eruptia naturala;

- eruptia artificiala (gas-lift).

Unul dintre indicatorii tehnico-economici de baza este factorul final de recuperare, care difera de la o zona la alta, ajungand, la Cartojani, la 38%, iar la Balaria la 20%.

Din aceste date rezulta concluzia ca potentialul productiv al sechelei are inca rezerve insemnate.

Era firesc, deci, ca aceasta sa cunoasca un nou proces de modernizare, care se desfasoara pe toate planurile: de la refacerea drumurilor pana la automatizarea grupurilor de pompare. La Cartojani, de exemplu, prin automatizarea parcurilor, intregul sistem

se desfasoara in circuit inchis, asigurandu-se separarea trifazica: gaze-titei - apa si integrarea procesului de urmarire, control, etalonari, pompari, in regim automat.

De-a lungul a patru decenii de exploatare a petrolului la Roata, s-au succedat la conducerea intreprinderii o serie de specialisti de elita, care merita toata stima si consideratia tuturor locuitorilor. Cu regretul ca nu-i putem nominaliza pe toti, vom da in continuare numele celor care s-au aflat in fruntea acesteia.

Astfel, au onorat functia de director al schelei, prin profesionalismul lor:

th. Croitoru Gheorghe - 1960-1966

ing. Filoreanu Dan - 1966-1971

ing. Petre Filip - 1971-1974

ing. Badea Gheorghe - 1974-1977

ing. Brasov Aurel - 1977-1984

ing. Petrec Constantin - 1984-1985

ing. Brasov Aurel - 1985-1996

ing. Gheorghiu Adrian - 1996-1999

ing. Dancila Cristian - 1999-2001

ing. Nedelcu Gheorghe - 2001-2006

Raspunderea de ingineri sefi si directori tehnici a fost exercitata de urmatorii specialisti:

ing. Oprea Nicolae

ing. Neagu Ion

ing. Teodorescu Adrian

ing. Sparchez Aurel

ing. Stuparu Ion

ing. Statescu Gheorghe

ing. Badea Gheorghe

ing. Brasov Aurel

ing. Petrache Alexandru

ing. Cristescu Eugen

ing. Angelescu Cornel

ing. Gheorghiu Adrian

ing. Draghici Constantin

ing. Bobe Viorel

ing. Stoicea Marian

La 23 iulie 2004, S.N. Petrom S.A. s-a privatizat, incetandu-si existenta de drept, si devenind membru al O.M.V.Grup, S.C. PETROM S.A. In noile conditii, la 17 iulie 2006, Schela Roata a intrat in proces de restructurare, in cadrul noii structuri zonale "Aria de operare Videle".

Ing. Brasov Aurel, directorul Schelei Roata in anii: 1977-1984 si 1985-1996.

Th. Croitoru Gheorghe, primul director al schelei Roata (1960-1966)

Ing. Gheorghiu Adrian, directorul Schelei in perioada 1996-1999.

Cativa dintre fostii ingineri sefi ai Schelei Roata:

Ing. Stuparu Ion

Ing. Statescu Gheorghe

Ing. Cristescu Eugen

Intrucat activitatile traditionale ale schelei au fost descrise in evolutia lor, pana in prezent, consideram necesar sa prezentam si structura, lucrarile si serviciile specifice sucursalei PETROMSERVICE S.A., a doua mare unitate de profil, care, in cei sapte ani de existenta, a devenit o prezenta notabila in viata economica si sociala a comunei.

Societatea a luat fiinta in iulie 1997, ca o subunitate a Sucursalei PETROMSERVICE a S.N.P. PETROM SA Bucuresti, prin desprinderea din Schela de petrol Roata.

Punctul de lucru PETROMSERVICE Roata are ca obiect principal de activitate efectuarea de lucrari de intretinere si reparatii utilaje si echipamente cu specific petrolier, lucrari si tehnologii specifice, productia de scule, echipamente petroliere din domeniul de activitate si comercializarea lor, transportul tehnologic si de persoane, alte prestari de servicii si lucrari in legatura cu obiectul sau de activitate. Zona permanenta de desfasurare a activitatii este teritoriul judetului Giurgiu, in Aria de operare Videle.

Detine in administrare infrastructura energetica (linii electrice de joasa tensiune, medie si inalta tensiune, motoare electrice, transformatoare, distribuitoare etc.), pentru care presteaza activitati de intretinere curenta si reparatii capitale. De asemenea, presteaza servicii de intretinere si reparatii capitale pe intreaga arie de operare Videle, pentru toata gama de utilaje si instalatii tehnologice specifice (electromecanice, termice, inclusiv pentru instalatiile de interventie la sonde).

In prezent, in cadrul unitatii isi desfasoara activitatea 750 de salariati, conducerea acestora fiind exercitata de Eremia Marin, ing. sef, si Sandu Stefan, ing sef-adjunct.

PETROMSERVICE Roata - Sediul central

Parcul nr.3 Balteni

executat de PETROMSERVICE Roata(iunie 2001)

Parcul 1-Bustuchin-realizat de PETROMSERVICE in anul 2000.

Recipient montat de PETROMSERVICE Roata

la Balteni.

O alta unitate de profil, care si-a legat numele de intregul proces de dezvoltare a industriei petroliere in zona Roata este ENERGOPETROL S.A. CAMPINA, prin filiala sa din comuna Roata.

Se poate spune ca nici o activitate n-ar fi fost posibila fara sistemele  de alimentare cu energie electrica, realizate cu un inalt profesionalism de catre specialistii acestei societati.

Santierul ENERGOPETROL Roata dispune nu numai de personalul necesar, dar si de o dotare moderna, care asigura efectuarea unei largi game de lucrari de constructii si montaje energetice si servicii.

Post de transformare aerian de 20/0,5 KV tip "petrol" instalat de ENERGOPETROL intr-un camp petrolier

	Alimentare cu energie electrica si post de transformare transportabil 20/0,5 KV in cadrul schelelor de petrol executate de ENERGOPETROL

4. DRUMURILE SI PODURILE

TRANSPORTURILE

In trecut, accesul spre si dinspre Bucuresti se facea pe "Drumul Bucurestilor si al morii" (vezi planul topografic din 1865), prin Roata- Catunu - Tandara - Sf. Gheorghe - Crevedia, iar cand drumul de la Tandara era impracticabil (datorita unui podet), se folosea ruta prin Cartojani.

Spre Baciu se putea merge pe Drumul Baciului si al Morii, iar spre Giurgiu, prin Marsa - Obedeni - Clejani, pe soseaua, construita in "rambleu", intre anii 1880-1890.

Aparitia exploatarilor petroliere in zona a impus crearea unei infrastructuri (sosele, telecomunicatii etc.) moderne. In anii 1960 - 1962, s-a realizat tronsonul de drum modernizat Crevedia - Roata (pe o distanta de 8 km) si in continuare "Drumul Petrolului" (Roata - Poeni).

S-au construit si doua poduri din lemn, peste raul Dambovnic, inlocuite, in anii 1992 - 1995, prin doua poduri de beton.

Tronsonul Crevedia - Roata este parte din D.J. 601, face legatura cu orasul Videle si strabate partea de sud a satului Roata Mica. Tot in 1960, s-a construit podul de beton la intrarea in Roata, unde se intersecteaza D. J. 601 cu D. J. 611, care strabate catunul Mosteni si satul Sadina pe o distanta de 5 km, fiind modernizat, si face legatura cu satul Cartojani.

Legatura dintre Roata Mica si satul Roata de Jos se realizeaza pe drumul comunal in lungime de 3 km., care este asfaltat si face a doua legatura intre D. J. 601 si D. J. 611.

Spre Bucuresti, se poate ajunge pe D.J. 601 (Videle - Bucuresti), iar spre Giurgiu pe D.N. 5 B - Gaesti - Giurgiu.

Legatura cu calea ferata se poate face prin gara Vadu-Lat, la 22, km. si Videle, la 17 km. de localitate.

Daca in trecut drumul la Bucuresti cu caruta era o problema de timp (cca. 6-8 ore), iar cu autobuzul 2-3 ore, azi, datorita drumurilor modernizate si a numeroaselor mijloace de transport, timpul este de o ora.

Pana in 1989, numeroase "mocanite" (autodube) asigurau naveta muncitorilor in Capitala. Prin restructurare si reorganizare, precum si incetarea unor activitati industriale (fabricile de prefabricate - "Pietroiul" - cum le numeau navetistii) "mocanitele" au disparut din peisajul rutier. Au ramas numai "navetele" petrolistilor.

In noile conditii ale economiei de piata, la "urechea podului", pe D.J. 611, s-a construit o moderna statie de carburanti care asigura si "Service auto" (mecanica, vulcanizare si spalatorie auto) si un han.

Mijloacele de transport particulare s-au diversificat, aparand deja concurenta, prin infiintarea unor societati private, dotate cu autobuze si microbuze - curse regulate - care fac transporturi spre si dinspre Capitala, sau pe alte rute.

5. POSTA SI TELECOMUNICATIILE

Serviciul posal se inscrie in sistemul general practicat indeosebi la nivelul centrului comunal. Prin reorganizarea administrativ-teritoriala din 1968, oficiul PTTR a fost mutat de la Cartojani la Roata, care a devenit centrul administrativ al comunei. Din 1968 pana in 1990, dirigintele postei locale a fost Gheorghe Udroiu, un bun organizator si gospodar. Din 1990 si pana in prezent, indeplineste aceasta functie Gheorghe Calin.

Aparitia exploatarii zacamintelor de petrol si gaze a impus si dezvoltarea unei retele telefonice intre obiectivele industriale (sediu, parcuri, sectii, ateliere) si, astfel, in toamna anului 1960, a fost instalata o centrala telefonica manuala, care a functionat pana in 1968, cand, in urma reformei administrative a teritoriului, a fost mutata, cu personalul existent, la Oficiul P.T.T.R. Roata.

De-a lungul anilor, reteaua telefonica s-a modernizat, iar numarul abonatilor a crescut. In 2004, beneficiau de serviciile telefoniei peste 800 abonati. Au fost instalate noi centrale telefonice mai fiabile si performante, ultima fiind "Ericsson" cu fibre optice, care permite accesarea instantanee a oricarui post telefonic de pe glob.

Rotenii si-au insusit rapid si noile sisteme si facilitati oferite de telefonia mobila. In 2004, peste 60% din familii folosesc in mod curent aparatele portabile, proprii, de diferite tipuri.

Televiziunea ocupa un loc important in viata rotenilor. In localitate functioneaza o retea de televiziune prin cablu, "Cable Vision of Romania", care distribuie 14 programe t.v. si are peste 800 de abonati.

Numarul posesorilor de receptoare T.V,. este mare; aproape nu este locuinta care sa nu dispuna de televizor.

In acest fel, locuitorii sunt realmente racordati la cele mai moderne sisteme de informatie si cultura, traind sentimentul de beneficiari ai cuceririlor civilizatiei contemporane.

6. COMERTUL . FINANTELE . TARGURILE

Din cele mai vechi timpuri, au existat relatii comerciale. La inceput, schimburile se faceau in natura, dar, odata cu aparitia monedei, ele s-au diversificat si amplificat. Dovada ca ele au existat, sunt numeroasele unelte de silex (topoare, razatoare etc.) materie prima ce nu se gaseste in zona, dar si monedele antice.

Mai tarziu, aprovizionarea localnicilor cu cele necesare traiului se facea prin numeroasele pravalii ce comercializau produse de bacanie, coloniale, manufactura si obiecte de uz casnic.

Prima informatie despre activitatile comerciale din localitate le avem din planul topografic din 1865 al inginerului hotarnic Iorgu Scippion, din care aflam ca la intersectia drumului Giurgiului si al Baciului era Carciuma Padurii, iar pe drumul spre Cartojani se aflau Hanul lui Ion Neagu si Hanul lui Stoica Popescu. Acest fapt dovedeste ca ele aparusera cu mult inainte de aceasta data.

In Zgaia, la pravalia lui Ion Anghelescu, zis "Ion Dovleac", se comercializau bauturi spirtoase si coloniale. El a fost primul comerciant din Roata care a dat faliment in 1947.

Marinica Stefanescu avea o bacanie in Roata de Jos, foarte bine aprovizionata, cu preturi accesibile, si practica un comert civilizat. A functionat pana in anul 1949.

Tot in Roata de Jos, carciumarii Ion M. Stan si Oprea Sanda, ofereau consumatorilor rachiuri naturale si vinuri din vestitele podgorii Dragasani si Focsani.

La Roata-Catunu, Mihalache Neagu si Petrica Stefanescu, prin pravaliile lor, desfaceau produse de bacanie, coloniale si manufactura.

Comerciantul Tase (Atanase) Popescu din Sadina avea cea mai mare pravalie si oferea spre vanzare o varietate mare de marfuri, fiind cel mai bine aprovizionat si cu preturile cele mai mici.

Toti acestia si-au incetat activitatea in anul 1949, odata cu infiintarea cooperativelor de consum.

Ulitele satelor erau colindate de "marchidani" - vanzatori ambulanti, care ofereau spre vanzare maruntisuri (ata, ace, arnici, fitile, margele, beteala, bricege, tamaie, lumanari etc).

Carele "muntenilor" sau "mocanilor" - cum erau numiti de localnici negustorii de la munte - strabateau ulitele oferind spre vanzare, la schimb, cu cereale: fructe, posirca, pacura, butoaie, patule, cherestea s.a. Gazarii erau si ei prezenti, vanzand petrol lampant.

"Gainarii" (negustori de pasari) cu "faitoanele" (saretele) lor, cumparau de la locuitori: oua, pasari vii si unt (care, dupa o prelucrare sumara, erau vandute in mahalalele din Bucuresti).

Unii sateni se ocupau cu comertul cu cereale, oferind angrosistilor, la margine de Bucuresti, grau pentru fabricile de paine Gägel, Hasan si Herder. Altii mergeau la "Balta" (localitati din sudul judetului Vlasca si Teleorman) de unde cumparau porumb si grau, pe care le vindeau in pietele din localitati de munte, precum Curtea de Arges, Campulung si chiar in depresiunea Branului, pe un pret bun, si aduceau fructe, tuica de prune, butoaie s.a. Rotenii produceau si faceau negot si cu carbuni de lemn. - mangal[12] in pietele Bucurestiului. Primarul Gheorghe Ionescu nota, in 1906:

"Dupa terminarea muncilor (agricole, n.a.) fac carbuni din lemn"

In anul 1906, in comuna exista Banca populara "Calea Fericirii", infiintata cu scopul precis de a acorda taranilor imprumuturi cu dobanda mica pentru cumpararea de utilaje agricole, vite de munca s.a. Si-a incetat activitatea in anul 1945, cand patrimoniul a fost preluat de Cooperativa "Brazda Noua", avand profil agricol, care oferea, cu chirie, utilaje agricole (selectoare, semanatori, pluguri, grape, prasitoare, seceratori mecanice si masini de batut porumb). Si aceasta si-a incetat activitatea in 1949, punandu-se bazele comertului cooperatist.

Din 1957, pana in 2002, a functionat si Cooperativa de Credit si Economie, care acorda imprumuturi cu dobanda mica si practica si un sistem de depuneri cu dobanda rezonabila. Procesul-verbal de fondare a acesteia, din 25 septembrie 1957, pastrat in copie in arhiva familiei C. Stanescu, consemneaza constituirea Comitetului de Initiativa format din urmatorii 17 membri Stanescu Gheorghe - preot, presedinte, Enescu Nicolae, preot, membru, Nica Ion, presedintele Sfatului Popular, Trifu Constantin, agricultor, Cristea Luca, Anghelin Aurica, invatator, Olteanu Vasile, contabilul cooperativei de consum, Popescu Nicolae, invatator, Stefan Flaidar, agricultor, Turlea Andrei, invatator, Nastase Serban, agricultor, Vasile Cazan, agricultor , Boroi Ilie, invatator, Radulescu Ioan, agricultor, Mosteanu Paraschiv.

Pravalia lui Anastase Popescu, construita in 1923, in prezent-

magazin al S.C. ROXANA S.R.L.

Procesul-verbal din 25 septembrie 1957, care consemneaza infiintarea Cooperativei de Credit si Economie si alegerea conducerii acesteia.

Comitetul de Initiativa si-a ales un colectiv de conducere restrans, format din 9 membri, avand ca presedinte pe preotul Stanescu Gheorghe.

O extindere larga si rapida a cunoscut si cooperatia de consum.

In fiecare sat au luat fiinta magazine mixte. Cooperativa de consum a inceput lucrarile de construire a cladirilor proprii. S-au dat in folosinta bufetul si bacania din Roata de Jos, brutaria cu o productie de 5000 kg. paine pe zi, complexul comercial cu birourile cooperativei, frizeria, cizmaria, croitoria, atelierul de reparatii RTV.

Ascensiunea cooperatiei a fost posibila prin crearea de noi spatii comerciale, diversificarea activitatilor prestate catre populatie si, nu in ultimul rand, printr-un management corespunzator. Aceasta si-a desfasurat activitatea cu fonduri proprii, adica s-a autofinantat, cat si cu credite de la Stat, care au fost integral restituite. Contabilul sef, Tranca Nicolae, a avut un rol deosebit, a gospodarit cu grija fondurile cooperativei.

In 1972, reteaua comerciala din comuna Roata dispunea de: "3 magazine alimentare, 4 magazine nealimentare, un magazin universal satesc, 3 magazine mixte, 3 bufete si bodegi, o librarie []; in anul 1970 [] cooperativa de consum a desfacut marfuri in valoare de 18.881.000 lei, dintre care numeroase marfuri de folosinta indelungata. In comuna erau la acea data, 894 televizoare, 637 masini aragaz, 875 biciclete, 80 motorete, 9 autoturisme."[13]

Dupa 1989, prin aparitia comertului privat, dar si datorita dezinteresului, activitatea cooperativei s-a prabusit. Unele spatii comerciale au fost vandute, altele inchiriate, altele sunt nefolosite, aflandu-se intr-o stare jalnica. Au aparut numeroase unitati particulare, buticuri, baruri, discoteci etc., dintre care unele se disting prin practicarea unui comert modern, civilizat.

Localitatea dispune de o Agentie CEC, care functioneaza intr-un local propriu modern, construit in 1970 - 1971, numerosi cetateni localnici si din comunele limitrofe apeland la serviciile ei.

Targul saptamanal - Oborul, care in trecut se tinea in fiecare joi, oferea locuitorilor posibilitatea sa-si vanda si sa cumpere animale si cele necesare. In prezent, targul are loc martea si este frecventat de comercianti veniti din toate colturile tarii cu marfuri variate.

S-a amenajat o piata agroalimentara in fata blocului de nefamilisti ENERGOPETROL.

Dupa 1989, in conditiile economiei de piata, se constata o puternica relansare a spiritului intreprinzator al rotenilor, reinviindu-se traditia prin aparitia a noi unitati comerciale private si "Hanuri",precum:

"HANUL DE LA RASCRUCE" (SC Impuls Company S.R.L.).

Situat la ramificatia drumurilor D.J.601 cu drumul petrolului Roata - Poieni, pe locul unde, in 1865, se afla "Carciuma Padurii", intr- un cadru natural atragator, la poalele dealului Neculii.

Hanul dispune de 8 camere de cazare, cu trei grupuri sanitare si bai, restaurant si bar de zi cu terasa. Are in dotare instalatie de aer conditionat si incalzire centrala.

S.C. "HANUL LU MANOLEA" S.R.L.

Complexul comercial este situat la "urechea podului", pe malul stang al Dambovnicului si este compus din "benzinarie", vulcanizare, spalatorie auto, bar de zi si "Hanul lu' Manolea"

Complexul are o discoteca, un restaurant cu doua saloane, din care unul decorat in stil "rustic" si altul "cinegetic" cu o capacitate de 50 de locuri si o bucatarie specific romanesca. Dispune de patru camere de cazare cu grupuri sanitare, incalzire centrala.

In centrul comercial al localitatii Roata de Jos, se afla Brutaria si Patiseria, apartinand aceleiasi societati, dotate cu utilaje moderne, oferind consumatorilor in flux continu produse de panificatie diversificate.

"S.C. ROXANA S.R.L"

Complexul comercial este situat in apropiere "Coloniei Petrol" si se compune dintr-un magazin mixt de marfuri generale si produse alimentare, un restaurant rustic cu terasa si piscina si un restaurant cu program de "cabaret". Dispune de patru camere de cazare cu incalzire centrala.

"S.C. PASLARU S.R.L" - magazin mixt.

Unitatea este situata in centrul comercial, intr-un local modern, oferind o varietate de marfuri generale, produse alimentare, de panificatie si patiserie aceasta are si o brutarie.

"S.C. IONUT S.R.L"

Unitatea comerciala este compusa dintr-un magazin de marfuri generale si produse alimentare, bine aprovizionat, un bar de zi si o terasa.

"S.C. CORILAU S.R.L."

Unitate de alimentatie publica cu un restaurant si o bacanie.

"S.C. PALTIN S.R.L"

Este o unitate comerciala cu un bar de zi si un magazin mixt.

Agentia CEC din Roata

Hanul de la Rascruce

Hanul lu' Manolea

Salonul rustic de la Hanul lu' Manolea

Magazinul mixt S.C. Paslaru S.R.L.

Unitate comerciala aparuta in ultimii ani langa lac.

S.C. Hanul lu Manolea. In imagine-Lixandru Ghidanac. Brutaria)

Brutaria S.C. Hanul lu Manolea.

Laboratorul de patiserie al S.C. Hanul lu Manolea

Test traditional pe vatra de la Hanul lu Manolea.

Complexul comercial ROXANA. Imagine din anul 2004.

S.C. ROXANA S.R.L. Restaurantul rustic-Gradina de vara, 2004.

S.C. ROXANA S.R.L. Piscina, 2004.

7. TURISMUL

RESURSE SI PROIECTE

Desi nu se afla asezata intr-un peisaj monumental, comparabil cu cele din zonele montane sau litorale, totusi, comuna Roata de Jos si satele componente au farmecul lor, prezinta numeroase elemente interesante, atat sub raport peisagistic, cat si istoric, economic si cultural. Aceasta si explica dainuirea de milenii a acestor asezari.

Din pacate, desi civilizatia industriala a adus cu sine schimbari rapide, peisajul cu sonde si instalatii de petrol armonizandu-se cu cel traditional - agrar, din punct de vedere turistic s-a facut foarte putin.

Or, se stie, acolo unde i s-a acordat atentie si i s-au creat conditii, turismul a devenit o veritabila rampa de lansare economica si sociala.

Conform practicii indatinate, rostul monografiilor ar fi acela de a descrie evolutia, in timp, a unei colectivitati. Noi credem ca, satul, fiind un organism viu, trebuie sa-si caute si sa-si traseze, pe cat posibil, si traiectoriile viitoare. A sosit timpul, deci, ca turismul sa treaca din stadiul de dorinta in acela de realitate.

Argumentele constau in faptul ca localitatea Roata, asezata intr-un magnific cadru natural, este un centru rural bine dezvoltat, cu un grad ridicat de urbanizare, un puternic centru agro-industrial, cu o pondere insemnata in economia judetului si cu numeroase vestigii ce amintesc de locuirea milenara a acestor locuri. Societatile comerciale prezentate in capitolul anterior anticipeaza dezvoltarea turismului sezonier, oferind nu numai spatii de cazare si servicii de calitate, dar si numeroase alte oportunitati pe planul cultural, sportiv, de agement, al afacerilor profitabile in aceasta ramura.

Iata de ce vom prezenta, in continuare, cateva posibile obiective si trasee turistice pe teritoriul comunei Roata si imprejurimi.

D.J. - 601 - CREVEDIA - ROATA - VIDELE

Tronsonul rutier modernizat Crevedia - Roata a fost realizat in 1960 - 1962, ca o necesitate impusa de  exploatarea zacamintelor de petrol din zona.

Pana la intrarea in satul Roata Mica, este flancat de numeroase sonde de extractie si trei parcuri de petrol, cu rezervoarele lor uriase. De pe deal, localitatea pare o adevarata padure, datorita plantatiilor de pomi fructiferi si vegetatiei abundente, prin care se zaresc casele aratoase si bine ingrijite, dar si semnele industrializarii: depozitul central de titei-Conpet, statia de compresoare si parcul 1 de petrol al S.C. Petrom S.A.

Peisaj cu Biserica Roata-Catunu si lacul de agrement.

Imagine pitoreasca a podului modern de peste raul Dambovnic

Dud secular in curtea familiei Postelnicu Floarea.

Stejarul secular de la Scoala nr.1, relicva a Codrului Vlasiei.

Drumul coboara in lunca Dambovnicului, traversand raul pe doua poduri de beton, intersectandu-se cu D.J.-611 - Roata-Cartojani, Drumul Baciului si Drumul petrolului - Roata - Poeni.

Acum 166 de ani, aceste locuri erau ocupate de padurea Branistea, la aceasta intersectie se afla "Carciuma padurii", iar actualul D.J.-601 era "Drumul Giurgiului".

Acest drum judetean continua spre Videle peste deal. Pe culmea dealului (sonda 334) si pe terenurile din imprejurimi s-au descoperit insemnate vestigii din neolitic.

ITINERAR D.J. - 611

Dupa ce traverseaza Dambovnicul, pe un frumos pod de beton, intra in satul Roata de Jos, pe langa o statie de distribuire a carburantilor, un service-auto si locul unde, martea, se tine targul saptamanal.

Nu departe, se afla vechiul centru administrativ al comunei Roata de Jos - primaria, monumentele eroilor cazuti in razboiul de independenta din 1877 - 1878 si primul razboi mondial-1916 - 1919, caminul cultural si biserica Zgaia.

Urmatorul obiectiv intalnit pe D.J.-611 este Scoala generala, in curtea careia se afla un falnic stejar, ce aminteste de celebrul Codru al Vlasiei.

Drumul strabate catunul Mosteni, spre centrul civic si comercial, in care se afla noul sediu al Primariei si al Consiliului Local, piata agroalimentara, o brutarie, magazine, Oficiul Postal, Romtelecom, statia T.V. prin cablu (C.V.R.), agentia CEC, precum si sediul administrativ al Schelei de petrol, Petromservice, Energopetrol s.a.

De aici se desprinde, la dreapta, un drum comunal spre Roata-Catunu, care traverseaza "mocirla", pe care a fost amenajat un lac de agrement, cu doua bazine de pescuit.

Pe o colina, situata in stanga drumului, se inalta biserica Sadina, monument de arhitectura, construita in 1668, care, pe vremuri, facea parte dintr-o manastire de calugari, bogata si renumita, inconjurata de o padure de stejari si de iazuri de peste.

Prin vechimea sa, de peste trei secole, prin frumusetea si originalitatea artei romanesti medievale, biserica se recomanda ca un valoros obiectiv turistic.

In apropierea bisericii, pe acelasi drum, la gospodaria cu nr. 648, se afla doi duzi seculari (duzii lui Dinca), adevarate monumente ale naturii, iar la nr. 629 - cea mai veche casa de locuit din localitate, datand din 1871, unde se pastreaza si doua pietre de rasnita foarte vechi.

Localitatea este inconjurata de o importanta zestre silvica. Padurea Sadina - Crucisoara, amintind de marii codri ai Vlasiei, de pe vremuri, se prezinta in continuare ca un minunat obiectiv turistic si de agrement, unanim pretuit si cautat de localnici si vizitatori.

La randul sau, raul Dambovnic, cu luncile sale, ramane nu numai o sursa vitala pentru localitate, ci si un loc ce se ofera cu generozitate ca obiectiv turistic.

Credem sincer in valentele turistice ale localitatii Roata, care isi asteapta cu incredere intreprinzatorii.