Familia Micrococcaceae

Familia Micrococcaceae

Genul Staphylococcus

Specii: Staphylococcus aureus,

Staphylococcus epidermidis (albus),

Staphylococcus saprophyticus (citreus)

Genul Micrococcus

Specii: Stomatococcus mucilaginosus

Genul Staphylococcus

Specii: Staphylococcus aureus,

Staphylococcus epidermidis (albus),

Staphylococcus saprophyticus (citreus)

1. Habitat

Stafilococii se intalnesc ca germeni saprofiti in aer, apa, sol, pe piele, mucoase, in cavitatile naturale ale omului si ale animalelor. Sunt potential patogeni in cavitatea bucala, cavitatea nazo-faringiana si in continutul intestinal, iar ca patogeni se afla in procesele supurative cu localizari multiple.

2. Caractere morfologice

Se prezinta sub forma de coci Gram pozitivi (0,8 – 1 micron diametru), cu o dispozitie caracteristica, in gramezi asemanatoare ciorchinilor de struguri. Pe frotiul efectuat din cultura crescuta in bulion, stafilococii se dispun in lanturi scurte sau in diplo. Examenul direct microscopic al puroiului evidentiaza stafilococi dispusi izolati, cate doi sau in lanturi scurte, fiind situati extracelular si, mai rar, intracelular. Sunt nesporulati, imobili, in general necapsulati (unele tulpini cu virulenta crescuta pot prezenta o microcapsula).

3. Caractere de cultura

Se dezvolta pe medii de cultura, 24 ore, in conditii de aerobioza, microaerofilie sau anaerobioza, la pH de 7,6 si temperatura de 37˚C.

Mediul de cultura lichid (bulionul) este tulburat in mod uniform; se constata absenta pigmentului. Pe mediu solid gelozat determina colonii rotunde, lucioase, convexe, opace, cu diametru de 1-2mm, pigmentate in aureu, alb sau citrin; acestea reprezinta coloniile de tip “S”. Se mai descriu colonii tip “R” cu margini neregulate si greu detasabile de mediu, colonii “G” (pitice), sau “M” (mucoase). Stafilococii se dezvolta si pe medii hiperclorurate (Chapman) (75‰ NaCl); mediul cu ser coagulat de bou favorizeaza producerea de pigment.

4. Caractere metabolice

In respiratia aeroba intervin o serie de enzime (catalaze si oxidaze) iar in respiratia anaeroba are loc reducerea nitratilor la nitriti.

In ceea ce priveste metabolismul glucidic stafilococi fermenteaza o serie de zaharuri ca: glucoza, maltoza, zaharoza, lactoza si manita. Fermentarea glucozei in anaerobioza diferentiaza genul Staphylococcus de alti micrococi, iar fermentarea manitei este un test de patogenitate “in vitro”. In metabolismul lipidic intervin numeroase enzime, ca: lipaze, fosfolipaze, esteraze, lipoproteaze, iar in cel protidic intervin proteaze, cazeinaze, fibinolizine si hialuronidaze.

5. Rezistenta – sensibilitatea si agenti fizici, chimici si biologici

Stafilococul rezista mult timp in culturile vechi, la uscaciune, la frig si in puroi. Este distrus la 60˚C intr-o ora. Este sensibil la antiseptice uzuale (fenol 2%, alcool 60˚) si la actiunea unor coloranti (cristal violet).

Sensibilitatea la chimioterapice este variabila, semnalandu-se frecvent fenomenul de rezistenta. Rezistenta fata de chimioterapice este explicata de un bogat echipament enzimatic ( βeta lactamaze, penicilinaze) iar din punct de vedere genetic de prezenta unei plasmide (“R”) transferata de bacteriofagi. Rezistenta la antibiotice a stafilococilor este un atribut de tulpina.

Stafilococii sunt sensibili la actiunea bacteriofagilor, lizotipia avand o mare valoare epidemiologica prin faptul ca permite stabilirea filiatiei cazurilor in infectiile de spital, unde s-au izolat frecvent grupele fagice I si II.

6. Structura antigenica

Stafilococul prezinta o structura antigenica foarte complexa.

La nivelul peretelui celular s-au descris:

1. Antigene somatice

acidul teichoic este un antigen cu specificitate de specie; poate fi depistat prin reactii de precipitare. La persoane care au suferit infectii stafilococice repetate, determina reactii de hipersensibilitate intarziata;

proteina A, descrisa la Staphylococcus aureus, are capacitatea de a fixa imunoglobulinele IgG nespecific prin fragmentul Fc, blocand astfel accesul complementului; are actiune antifagocitara; lizeaza trombocitele si poate induce o stare de alergie;

antigene polizaharidice: antigene capsulare, cu rol antifagocitar, specifice de tip.

Sunt descrise si antigene de tip, ce pot fi puse in evidenta prin reactii de aglutinare; serotipurile cele mai frecvente sunt I, II, III, XIV si XVIII.

2. Antigene solubile: corespund factorilor extracelulari elaborati de stafilococi; exoenzime (coagulaza, leucocidina, colagenaza, fibrinolizina), si exotoxine (enterotoxina A si B).

7. Patogenitatea

Se datoreaza virulentei (capacitatii de multiplicare in organism, invazivitatii si unui bogat echipament enzimatic) si toxinogenezei (elaborarea de toxine). Toxinele implicate in patogenitate sunt urmatoarele:

hemolizinele (α, β, γ, δ); in ceea ce priveste α – hemolizina, aceasta este produsa de 70 – 95% din tulpinile de stafilococ, lizeaza eritrocitele de iepure la 37˚C, are efect dermonecrotic, vasoconstrictiv, actioneaza pe membranele celulare, este puternic antigenic si prin formolizare se poate transforma in anatoxina. Celelalte hemolizine sunt mai putin importante;

enterotoxina este factorul determinant al toxiinfectiilor alimentare produse de stafilococi; au fost descrise mai multe tipuri antigenice (A, B, C, D, E, F); rezista la 100˚C timp de 30 minute si, de asemenea, exista la enzimele proteolitice; o tulpina de stafilococ poate secreta doua sau trei tipuri de toxine;

leucocidele sunt responsabile de degranularea si liza eritrocitelor; sunt antigenice;

exfoliatina sau epidermolizina este responsabila de stafilocociile cutanate buloase; este produsa de stafilococi apartinand lizotipului II; sinteza este de origine plasmidica si cromozomiala; actioneaza prin ruperea legaturilor intercelulare situate intre stratul granulos si cel spinos;

toxina sindromului de soc toxic, intalnit la femei tinere in perioada menstrelor, in infectiile postabortum si postpartum.

Enzimele care intervin in patogenitate sunt

coagulaza libera – este o proteina termostabila difuzibila, ce actioneaza prin depozitarea fibrinei pe suprafata celulei microbiene, impiedicand astfel fagocitoza; s-au descris sapte grupuri antigenice;

coagulaza legata sau “cupling factor” – actioneaza pe fibrinogen, lizand peretele (este difuzabila dupa liza germenului); are rol antifagocitar;

fibrinolizina – este activa pe fibrinogen si favorizeaza embolii septice;

hialuronidaza – este termolabila; prin hidroliza acidului hialuronic, component de baza al tesutului conjunctiv, favorizeaza difuzarea infectiei;

dezoxiribonucleaza – este termostabila si produsa de stafilococul aureu;

fosfataze

lizozomaze

penicilinaze

Stafilococii coagulazo – negativi

Includ doua specii principale, autonome pe plan patologic: Staphylococcus epidermidis si Staphylococcus saprophyticus, specii cu localizari la nivelul tegumentelor si mucoaselor. Diferentierea se realizeaza prin teste biochimice (Staphylococcus epidermidis: catalaza pozitivi, Staphylococcus saprophyticus frecventeaza manita). De cativa ani, este recunoscut faptul ca stafilococii coagulazo-negativi sunt implicati ca agenti etiologici in diverse sindroame patologice, elaborand cantitati semnificative de toxine si enzime (hemolizine, proteaze si fibrinolizine).

8. Patogenie. Aspecte clinice

In producerea unei boli stafilococice intervin, pe de o parte

proprietatile patogene (toxine, enzime) ale germenului;

bogatia lui in antigene de suprafata (prot A), masivitatea infectiei, iar pe de alta parte:

starea organismului infectat (diabet, hepatita, tulburari endocrine, boli virale anergizante, deficite imunitare, starea de sensibilitate fata de componente ale stafilococului).

Mecanismele intime ale infectiei se refera la:

- poarta de intrare, unde putem avea fenomene inflamatorii puternice, procese supurative (puroi gros, cremos, cenusiu-galbui), necroza;

- difuzarea stafilococilor cu afectarea vaselor si aparitia de flebite sau tromboflebite;

- aparitia de focare secundare in organe prin implicarea hialuronidazei si fibrinolizinei.

Se caracterizeaza printr-un mare polimorfism, atat in ceea ce priveste varietatea organelor si tesuturilor interesate, cat si intensitatea fenomenelor clinice, care pot fi de la cele mai usoare pana la cele mai severe: septicemii, pneumonii, endocardite. Principalele manifestari clinice ale infectiei stafilococice sunt:

- la nivelul tegumentelor: foliculite superficiale (nas, ceafa, fese), hidrosadenite (infectia glandelor sudoripare din axila), impetigo, orjelet (popular numit ulcior), panaritii;

- infectii ale plagilor;

- infectii ale mucoaselor: flegmon amigdalian, angine, gingivite, stomatite, parodontite, glosita, abcese dentare, rinite purulente la nou-nascuti (intotdeauna grave), sinuzite, otite si conjuctivite.

Acestea apar, in general, secundar dupa o prima afectiune cu un alt microorganism (bacterii sau virusuri).

Stafilococemiile succed, in general, unei infectii cutaneo-mucoase, adesea neobservata. Pot exista trei forme evolutive: forma latenta (rara), forma grava,  septicopiemica si forma cronica.

O evolutie severa o are sindromul de soc toxic stafilococic la subiectii tineri (septicemie cu prognostic grav).

In ceea ce priveste manifestarile viscerale ale infectiilor stafilococice, se pot descrie:

manifestari pleuro-pulmonare, cum ar fi pneumonia, bronhopneumonia, abcesul pulmonar, pleurezia purulenta care survin mai ales la copilul mic, si in special la sugar, la distrofici si la batranii debilitati. Aceste manifestari pleuro-pulmonare pot fi complicatii ale unor infectii respiratorii (gripa, rujeola, tuse convulsiva). Evolutia poate fi grava, cu manifestari exudative, hemoragice si supurative, cu aparitia de abcese sau piopneumotorax;

manifestari osteo- articulare – osteomielita grava a adolescentului, artrita supurata, spondilita in cazul unei septicemii sau inoculari septice directe (traumatisme, infectii septice);

manifestari neurologice – meningite, tromboflebite, accidente vasculare (frecvent asociate unei endocardite);

manifestari genito-urinare – uretrite, cistite, pielonefrite, prostatite, metroanexite cu evolutie severa, sindromul de soc toxic la femei ce utilizeaza tampoane absorbante intravaginale in timpul menstrelor (debut in ziua a cincea a menstrei cu febra, cefalee, diaree, mialgii, hipertensiune arteriala);

manifestari cardio-vasculare – endocardite, pericardite puerperale, flebita stafilococica (apare ca o complicatie a infectiilor cutanate si subcutanate).

Un loc aparte il ocupa afectiunile cauzate de enterotoxine:

a) intoxicatia alimentara prin ingestia de alimente ce contin enterotoxina A; incubatia e scurta (2-3 ore) si debutul brutal;

b) enterocolita pseudo-membranoasa, ce apare dupa tratament cu antibiotice (intervine enterotoxina B). Astfel dupa 3 – 6 zile de la inceputul tratamentului apare un tablou clinic de enterocolita acuta, cu scaune apoase de tip “holerifom”; se asociaza fenomene toxice renale, insuficienta circulatorie; evolueaza spre dezechilibre hidroelectrolitice cu fenomene toxice nervoase si colaps.

9. Imunitatea

Exista o imunitate naturala, protectoare. In rezistenta organismului intervine intotdeauna procesul de fagocitoza si imunitatea umorala (prin anticorpii antitoxici si anti acid teichoic) cu rol protector limitat. Interventia mecanismelor de imunitate celulara poate fi demonstrata prin capacitatea organismului adult de a localiza infectiile, fata de sugar, unde infectiile minore duc la generalizare.

Stimularea imunitatii antitoxice se face prin administrarea de anatoxina stafilococica, iar cea antimicrobiana prin administrarea de vaccin corpuscular, de preferat preparat din tulpina proprie (autovaccin).

10. Tratament

a) Se urmareste distrugerea agentului patogen si

b) Cresterea imunitatii organismului.

a) Stafilococii poseda o sensibilitate variata la antibiotice, rezistenta aparand la majoritatea antibioticelor (include penicilinele si meticilina)

In ultimul tip s-a semnalat fenomenul de toleranta la meticilina si vancomicina.

Ca urmare a celor semnalate administrarea antibioticelor trebuie sa se faca dupa efectuarea antibiogramei.

b) Vaccinoterapia – tratament specific prin vaccinuri, de preferat preparate din tulpina proprie (autovaccin) sau prin administrarea de anatoxina.

11. Epidemiologie. Profilaxie

Infectiile epidemice stafilococice se prezinta in colectivitate sub doua forme:

1) infectia nosocomiala (de spital) – infectiile de spital sunt datorate:

- selectarii de tulpini multirezistente ;

- nerespectarii sterilizarii corecte a instrumetarului si a metodologiei de lucru;

- tratamentului cu antibiotice nejudicios condus;

- purtatorilor din cadrul personalului sanitar (tip 80/81).

toxiinfectia alimentara.

Profilaxia – consta in depistarea purtatorilor nazali, intreruperea contaminarii bolnav – bolnav si purtator – bolnav, tratament dirijat conform antibiogramei, igiena individuala si stabilirea sursei de infectie si a legaturii dintre cazuri (lizotipare).

Principalele infectii stafilococice in regiunea cefalica

Infectii asimptomatice (portaj) contaminari   Piele Personal instrumentar   Nas Gura Ochi

Genul Micrococcus

Specii: Stomatococcus mucilaginosus

1. Habitat

Micrococii se gasesc din abundenta pe suprafata limbii

2. Caractere morfologice

Coci Gram pozitivi similari cu ceilalti stafilococi.

3. Caractere de cultura

Se dezvolta pe medii geloza-sange frecvent sub forma unor colonii albe, existand unele specii pigmentate: roz, portocaliu sau galben.

4. Caractere de patogenitate

Elaboreaza anumiti factori extracelulari care se coreleaza cu dispozitie preferentiala pe suprafata limbii.

5. Patogenie aspecte clinice

Rolul lor in etiologia proceselor infectioase nu este complet cunoscut.