Abuzul in serviciu contra intereselor
persoanelor
Infractiunea de abuz in serviciu contra
intereselor persoanelor este reglementata de art. 246 C. Pen. Infractiunea
consta in fapta
functionarului public care, in exercitiul atributiilor sale de
serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act sau il
indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o
vatamarea intereselor legale ale unei persoane. Obiectul
juridic special este reprezentat de relatiile sociale de serviciu, pentru
protejarea carora este necesar ca orice functionar public
sa-si indeplineasca atributiile conform statutului sau
juridic, evitand astfel sa aduca atingere intereselor legale ale unei
persoane. In subsidiar, sunt protejate relatiile sociale privitoare la
interesele legale ale persoanelor fizice, interese la care se refera,
direct sau indirect, actul de serviciu. De regula, obiectul material
lipseste. Daca insa fapta se realizeaza asupra unui bun,
obiectul material este acel bun. Subiectul activ este functionarul public
sau un alt functionar, deci circumstantiat. Subiectul pasiv este
statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege, adica bunul mers
al activitatii institutiilor publice. Subiectul pasiv secundar
poate fi orice persoana. Fapta se comite numai cu prilejul efectuarii
unui act de serviciu la care agentul era indreptatit sa
procedeze. Elementul material consta intr-o actiune ori o
inactiune. Astfel, autorul nu indeplineste actul de serviciu atunci
cand trebuia sa faca acest lucru ori, dimpotriva, il
realizeaza, dar intr-un mod necorespunzator. Pentru ca
infractiunea sa subziste nu este nevoie de repetarea elementului
material. Termenul act utilizat in lege are semnificatia de
operatiune pe care functionarul trebuie sa o efectueze. Prin
neindeplinirea unui act se intelege omisiunea faptuitorului de a
efectua acea activitate, pe care era obligat sa o faca, iar prin
neindeplinirea in mod defectuos se intelege efectuarea unei operatii
in mod abuziv, altfel de cum trebuia facuta. Pentru existenta
infractiunii se cere ca fapta sa fi fost savarsita de
faptuitor in exercitiul atributiilor sale de serviciu. Urmarea infractiunii consta
in aparitia unei vatamari aduse intereselor unei persoane
fizice. Raportul de cauzalitate presupune
nu numai dovedirea caracterului incorect al exercitarii atributiilor
de serviciu de catre autor, dar si relevarea faptului ca
rezultatul acestei conduite necorespunzatoare a fost, nemijlocit, o
vatamare a drepturilor unei persoane. Forma de vinovatie cu
care se savarseste fapta este numai intentie (directa
sau indirecta). Culpa este exclusa, deoarece termenul "cu
stiinta" pe care il contine textul de lege implica
cunoasterea de catre agent a caracterului necorespunzator al
exercitarii atributiilor lui de serviciu si urmarirea sau
acceptarea ca, prin aceasta, sa se ajunga la vatamarea
intereselor legale ale unei persoane. Actele de pregatire si
tentativa nu se pedepsesc. Consumarea are loc numai atunci cand s-a produs
efectiv lezarea unui drept patrimonial sau nepatrimonial al subiectului pasiv
adiacent. Infractiunea poate avea forma continuata atunci cand
faptuitorul, in baza aceleiasi rezolutii infractionale,
omite cu stiinta sa indeplineasca in mod repetat un
act sau in mod repetat indeplineste defectuos un act, aducand o
vatamare intereselor legale ale unei persoane. Se disting doua
modalitati normative: prima consta in neindeplinirea cu stiinta a unui act de catre
un functionar public (sau functionar) in exercitiul
atributiilor sale de serviciu; cea de-a doua consta in indeplinirea defectuoasa a unui act
de catre functionarul public, (sau functionarul) in
exercitiul atributiilor de serviciu. Infractiunea poate prezenta
diferite modalitati faptice generate de imprejurarile in care
s-a produs abuzul si care pot avea ca efect atenuarea sau agravarea raspunderii
penale. Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor este
sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 3 ani.
